Atunci
când o femeie tânără aude cuvântul „cancer”, lumea i se prăbușește. Întrebările
vin în avalanșă: Ce se întâmplă cu sănătatea mea? Cum va arăta viața mea după
tratament? Dar, pentru multe dintre ele, una dintre cele mai grele întrebări
este alta: „Voi mai putea să devin mamă?”.
„Incidența
neoplaziilor a crescut în ultimii ani, inclusiv la pacienți sub 40 de ani. Iar
tratamentele, fie că vorbim de chimioterapie, radioterapie sau chiar terapii
imunologice, pot afecta rezerva ovariană la femei și spermatogeneza la
bărbați”, explică dr. Cezara Bucur, medic primar
obstetrică-ginecologie la Regina Maria, cu supraspecializare în reproducere
umană asistată.
Cancerul
de sân, spre exemplu, este tot mai des întâlnit la paciente tinere, înainte ca
acestea să își fi întemeiat o familie. Iar la bărbați, cancerul testicular
apare chiar și la 18–19 ani. Toate aceste situații fac din oncofertilitate –
adică îmbinarea dintre oncologie și medicina reproducerii – o ramură vitală a
medicinei moderne.
Fertilitatea
se poate păstra, chiar și înainte de tratament
Veștile
bune vin din zona soluțiilor. Înainte de a începe tratamentul oncologic, există
proceduri prin care fertilitatea poate fi păstrată. „Stimularea ovariană poate
fi începută oricând, în orice moment al ciclului menstrual, pentru că suntem
contra-cronometru. Pacienta parcurge un ciclu de 8–10 zile de injecții, după
care se recoltează ovocitele”, detaliază dr. Bucur.
Dacă
femeia are partener, aceste ovocite pot fi fertilizate, iar embrionii obținuți
pot fi congelați. „Întotdeauna vom opta, dacă avem un cuplu, să congelăm
embrioni, pentru că embrionii rezistă mai bine în timp și cresc șansele de
reușită după tratament”, adaugă medicul.
Pentru
bărbați, lucrurile sunt mai simple: recoltarea câtorva probe de spermă și
congelarea lor, procedură rapidă și lipsită de riscuri. Esențial este ca
pacientul să primească informația la timp, iar oncologul să facă imediat
trimiterea către un centru de fertilitate.
Există
și situații când timpul nu permite nici măcar zece zile de stimulare. Atunci,
medicii pot apela la măsuri adjuvante, precum analogii GnRH, care „pun în
repaus” ovarele sau testiculele pe durata tratamentului, protejând parțial
funcția lor.
Temeri,
întrebări și șanse reale
Un
aspect care neliniștește multe paciente este dacă amânarea tratamentului cu o
săptămână sau zece zile pentru stimularea ovariană le-ar putea afecta șansa de
vindecare. „Această întrebare apare mereu și este firească. Răspunsul este că o
întârziere de o săptămână sau zece zile nu compromite în niciun fel șansele de
succes ale tratamentului oncologic. Mai mult, pentru cancerele
hormonodependente, cum este cel de sân, există protocoale speciale prin care
controlăm nivelul de estrogen pe toată durata stimulării, astfel încât
siguranța oncologică să fie menținută”, explică dr. Bucur.
Șansele
de a deveni mamă după tratament sunt direct legate de vârstă și de calitatea
ovocitelor sau a embrionilor congelați. „Am avut paciente de 40 de ani la care
am recoltat 15–16 ovocite și am obținut 4–5 blastociști. După ce au terminat
tratamentul oncologic și au intrat în remisie, am făcut transferul și, la 44 de
ani, au născut un copil. Vârsta rămâne însă cel mai important factor: cu cât
pacienta este mai tânără, cu atât șansele sunt mai mari.”
De
fapt, șansele reale după tratament sunt comparabile cu cele ale oricărei alte
femei de aceeași vârstă și cu aceeași rezervă ovariană. Cu alte cuvinte, nu
cancerul „taie” șansele de a deveni mamă, ci mai degrabă lipsa măsurilor de
prezervare înainte de terapie.
Sprijinul
emoțional și echipa multidisciplinară
Oncofertilitatea
nu este doar despre biologie și proceduri medicale, ci și despre emoție,
echilibru și susținere. „Am observat că pacientele care au un partener acceptă
mai ușor ideea de crioprezervare, pentru că simt sprijinul cuplului. Cele mai
multe reușite le-am avut atunci când am congelat embrioni”, mărturisește dr.
Bucur.
De
aceea, echipa medicală include obligatoriu și un psiholog. „Avem psiholog în
echipă și avizul psihologic pentru procedura de fertilizare in vitro este
obligatoriu. Este o perioadă copleșitoare pentru pacientă, iar sprijinul
emoțional face diferența.”
Succesul
vine din colaborarea strânsă între oncolog, ginecolog, specialistul în
fertilitate și psiholog. Comunicarea rapidă între acești specialiști le oferă
femeilor siguranța că nu trebuie să aleagă între viață și visul de a fi mamă.
În
fața unui diagnostic oncologic, multe femei simt că maternitatea devine un vis
imposibil. Realitatea medicală arată însă altceva. „Nu este un diagnostic fatal
din perspectiva maternității. Suntem în secolul XXI, există soluții viabile și
validate. Este esențial ca pacientele să știe din timp și să ajungă rapid la un
specialist în fertilitate, pentru că șansele există și pot fi transformate în
realitate”, spune dr. Cezara Bucur.
Oncofertilitatea
nu șterge durerea unui diagnostic, dar oferă un drum înainte. Pentru multe
paciente, gândul că într-o zi își vor putea ține copilul în brațe este mai mult
decât o speranță – este o forță care le ajută să lupte.
