Inflația e cea mai mare din regiune și mănâncă flămândă din puterea de cumpărare a fiecăruia dintre noi, firmă sau individ. Economia reală se sufocă sub taxe, blocaje de lichiditate și o încredere care dispare pe zi ce trece. Să fim clari: suntem departe de a vorbi despre o „aterizare lină”. Economia pierde teren, iar dacă nu se schimbă nimic, riscă mai curând o prelungire dureroasă a perioadei de redresare, poate chiar o prăbușire.
Potrivit Fondului Monetar Internaţional, care și-a încheiat recent misiunea de evaluare de la București, economia României „va creşte gradual pe fondul consolidării fiscale”: creşterea economică va fi de doar 1% în 2025 (faţă de prognoza din primăvară, când era de 1,6%) şi de 1,4% în 2026. Dar inflaţia va rămâne ridicată până la finalul anului 2026. Deja, Banca Națională prognozează o inflație de 9% la finalul lui 2025; cu cea mai mare inflație din regiune și cu dobânzi ridicate, economia națională se află într-o zonă periculoasă de stagnare costisitoare. Ba chiar am început să auzim de „recesiune”.
În vară, analiștii Allianz Trade estimau că „deficitul contului curent va rămâne în jurul valorii de -7,5% din PIB până în 2026”, ceea ce va spori vulnerabilitatea la percepțiile investitorilor. În acest timp, deficitul bugetar se menține la peste -9% din PIB, iar datoria publică va depăși pragul de 60% în 2027. Fără reforme clare, România va fi tot mai dependentă de finanțări externe scumpe și de încrederea fragilă a piețelor. Iar situația este agravată de deteriorarea constantă a perspectivelor de creștere. Economiștii au redus succesiv prognozele pentru România: de la 2,2% la începutul anului, la 1,6% în mai și apoi la doar 0,7% în iulie. Este cea mai slabă din regiune, similară doar cu Ungaria. De altfel, un raport Raiffeisen sublinia că România trage în jos media de creștere a Europei de Sud-Est.
Nu statul, ci companiile și cetățenii sunt primele victime
Pe teren, companiile simt direct efectele. Lichiditățile se evaporă, plățile întârzie, mai ales dinspre sectorul public, teama e în creștere. Profitabilitatea scade, investițiile se amână. Statul nu e un sprijin – e un risc. Se tot vorbește despre fonduri europene ca despre un colac de salvare. Dar fără prioritizare, fără eficiență și fără administrație capabilă, acești bani pot deveni doar investiții de decor. Nu e suficient accesul la bani. Contează ce faci cu ei.
Potrivit agenției Moody’s, rămân riscuri semnificative legate de menţinerea sprijinului politic pentru reformarea statului și a cadrului fiscal-bugetar, asigurarea disciplinei cheltuielilor şi atingerea ţintelor de creştere a veniturilor. Se ia în calcul și riscul ca impactul negativ asupra creşterii al pachetelor de măsuri „să submineze efortul de consolidare fiscală”.
Fără reforme bugetare reale și politici publice orientate spre stimularea economiei private, țara riscă să se afunde într-o criză de încredere cu efecte economice și instituționale pe termen lung.
România nu are nevoie de improvizații contabile. Nici de suprataxare. Are nevoie de o reformă bugetară autentică. De politici fiscale inteligente și stabile. Și de un pact real cu mediul privat și un contract social onest cu cetățeanul.
Citește pe Antena3.ro
Un elev de 12 ani, fiul secretarei, a murit în fața unei școli din Maramureș, așteptându-și mama. Abia ieșise de la ora de sport
Altfel, nu vorbim doar despre cifre reci. Vorbim despre o criză de încredere care lovește în economie și instituții.
