Timp de șapte ani, Codul Muncii a conținut o prevedere pe care Curtea Constituțională a declarat-o în mod definitiv și general obligatoriu drept neconstituțională. Decizia a fost pronunțată în anul 2017, însă, în 2018, Guvernul a emis o ordonanță de urgență prin care a modificat articolul neconstituțional, redactându-l exact în forma desființată de CSM. Mai mult, în 2019, Parlamentul a adoptat o lege de aprobare a acestei ordonanțe, în care textul neconstituțional a reintrat în vigoare. Abia în 2025, CCR a admis, din nou, o excepție de neconstituționalitate cu privire la același articol din Codul Muncii. Este vorba despre o reglementare care interzice persoanelor pensionate cu gradul III de invaliditate să muncească și să primească salariu.
La data de 29 septembrie 2025, în Monitorul Oficial al României a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 202, din 8 aprilie 2025, referitoare la excepția de neconstituționalitate a articolului 56 alineat 1 din Codul Muncii, în redactarea ulterioară OUG 96/2018 și a Legii nr. 93/2019, prin care a fost aprobată această ordonanță.
Excepția a fost ridicată de Alexandru Tudor într-un dosar deschis în anul 2019, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal. Ulterior, la data de 18 ianuarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a articolului 56 alineat 1, litera „c”, teza a doua, din Codul Muncii, în forma ulterioară adoptării OUG 96.2018. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, fiind încălcate prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și la dreptul la muncă.
Se arată, de asemenea, că pensionarii încadrați în gradul III de invaliditate au păstrată o parte a capacității de muncă, fapt ce le permite să desfășoare o activitate profesională limitată, ceea ce a determinat legiuitorul să instituie un tratament juridic diferit în privința acestor persoane, în comparație cu cele încadrate în gradul I sau II de invaliditate.
Și Curtea de Apel Alba Iulia a confirmat neconformitatea
Potrivit articolului 114 alineat 1, litera „f” din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensionarii de invaliditate de gradul III pot să cumuleze pensia cu alte venituri, dacă rezultă din activități profesionale care nu depășesc jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv.
În acest context, Curtea de Apel Alba Iulia a transmis Curții Constituționale că textul de lege criticat este neconstituțional și că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, a fost invocată Decizia CCR nr. 759 din data de 23 noiembrie 2017, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a articolului 56 alineat 1, litera „c” din Codul Muncii, dar se arată că, ulterior pronunțării acestei decizii, prin articolul IV din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 96/2018, s-a stabilit că același articol se modifică, însă în ceea ce privește norma legală supusă ordonanței, aceasta a rămas aceeași, fiind identică cu cea constatată ca fiind neconstituțională prin decizia CCR nr. 759 din data de 23 noiembrie 2017.
Citește pe Antena3.ro
O femeie s-a enervat pe noile reguli de la vestiarele din școli și s-a dezbrăcat până la bikini în ședința consiliului școlar
La rândul ei, Curtea Constituțională arată, în motivarea deciziei, că autorul excepției de neconstituționalitate a sesizat faptul că aceste critici vizează dispozițiile articolului 56 alineat 1, litera „c”, care prevăd că „contractul individual de muncă existent încetează de drept la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III”.
Copy-paste după textul desființat
Curtea Constituțională observă, astfel, că ulterior deciziei sale, în 2019, aceste dispoziții au fost modificate prin articolul unic din Legea nr. 93/2019 pentru aprobarea OUG 96/2019 privind prorogarea unor termene, „soluția legislativă fiind preluată în mod identic și în noua redactare”. Asta, în ciuda faptului că, în esență, Decizia CCR nr. 759 din 23 noiembrie 2017 a reținut că restrângerea exercitării dreptului la muncă, rezultată ca efect al dispozițiilor articolului 1, litera „c” din Legea nr, 53/2003, reprezintă o normă disproporționată în raport cu rațiunile avute în vedere de legiuitor și creează un dezechilibru sub aspectul protecției acordate celor două părți ale raportului de muncă. Asta, deoarece se referă la persoane care dispun de șanse reduse de integrare pe piața muncii, ca urmare a stării de invaliditate.
CCR constată că aceste drepturi din lege „plasează beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul III într-o situație defavorabilă în raport cu ceilalți salariați care beneficiază de dreptul de a renegocia clauzele contractului individual de muncă, astfel încât să poată continua raporturile de muncă în condiții adecvate capacității lor de muncă. În acest sens, prin Decizia 759.2017, Curtea a reținut că angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, să ia în considerare cererile salariaților de a se transfera de la un loc de muncă cu normă întreagă la unul cu fracțiune de normă, fie de la un loc de muncă cu fracțiune de normă la un loc de muncă cu normă întreagă sau de a-și mări programul de lucru în cazul în care apare această oportunitate.
Noua decizie, luată cu unanimitatea judecătorilor
Legislația românească instituie obligația de diligență a angajatorului de a asigura, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracțiune de normă la toate nivelurile. Cu toate acestea, CCR a observat că această facilitate este exclusă în cazul celor pensionați pentru invaliditate de gradul III.
„Contrar prevederilor constituționale, raportate la efectele obligatorii ale deciziilor CCR, prin modificarea operată de OUG 96/2019, soluția legislativă declarată neconstituțională prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017 a fost preluată, în continuare, în conținutul articolului 56 alineat 1, litera «c», perpetuând, astfel, efectele neconstituționale constatate anterior”, se arată în noua decizie a Curții. Prin urmare, având în vedere că aceste dispoziții din Codul Muncii, așa cum au fost modificate de OUG 96/2018, au fost adoptate cu încălcarea Constituției și sunt contrare deciziilor anterioare ale CCR.
Astfel, Curtea arată că, deși a fost, din nou, analizat acest articol criticat, în redactarea ulterioară adoptării OUG 96/2018, decizia nu se opune, ci chiar impune ca instanța constituțională să se pronunțe și să elimine din fondul activ al legislației noile dispoziții legale rezultate în urma modificării și completării textului constatat ca fiind neconstituțional, în măsura în care acestea mențin soluția legislativă neconstituțională”. Această decizie nouă a fost adoptată cu unanimitatea judecătorilor Curții Constituționale.
