Odată cu decesul fostului președinte Ion Iliescu, în atenția publicǎ au revenit mările dosare nerezolvate de justiția din România, precum “Revoluția”, “Mineriada” sau “10 august”. Situația generează neîncredere în clasa politicǎ, context în care este pavat terenul pentru partidele extremiste, atrag atenția specialiștii.
Protest al AUR FOTO INQUAM PHOTOS / George Călin / Arhivă
Potențialul populismului radical în 2028 poate ajunge la 60%, avertizează directorul INSCOP, sociologul Remus Ștefureac, subliniind că acest
lucru este posbil în lipsa unei alternative reale în politica românească.
„Acum vreo lună, era mare, mare suparare în jurul unui
procent. Și până la urmă, pe bună dreptate. Sunt și eu de acord ca 13% e un
procent foarte mic. În plus, mai aduce și ghinion. Vestea bună a momentului
este ca ghinionul s-a spart. Nu mai e 13%. (…) Dincolo de gluma, lucurile nu
arata deloc grozav pentru mainstream. Tot mainstream-ul. Acum 4 ani spuneam ca
populismul radical are potențialul de 30%. Mainstream-ul nu a crezut. Si
populismul radical strâns la alegerile parlamentare din 2024, vreo 33%. Acum,
potențialul populismului radical pentru 2028 este de vreo 60% (dacă populația
nu vede alternativa reala), perspectivă la care devine el insusi mainstream.
Intr-un asemenea univers, 13% devine chiar un reper onorabil”, anunță sociologul Remus Ștefureac pe pagina sa de Facebook.
În această situație, partidele mari trebuie să înțelegă că „exista încă o majoritate a populației care nu vrea
populism radical, dar care nu va ezita să sancționeze dur lipsa de curaj,
viziune și schimbare” a statului român. Procentul de 13% la care face referire
sociologul este cel al PSD într-un sondaj recent INSCOP. Formațiunea politică
cu cel mai mare aparat de partid în spate și cei mai numeroși parlamentari este
în cădere liberă după ce a pierdut alegerile prezidențiale din primăvară și pe
cele anulate din iarna anului trecut.
Datele vin pe fondul unei nostalgii colective tot mai
pronunțate față de regimul de dinainte de 1989 (48.4% dintre cei chestionați
sunt de părere că se trăia mai bine înainte de 1989, comparativ cu situația din
prezent. 34.7% cred că se trăia mai rău), aratând și o neîncredere endemică a
populației în instituțiile statului. Parlamentul, Guvernul, Președinția
sau primăria sunt printre ultimele indicate ca nivel de încredere într-un alt
studiu INSCOP privind încrederea în instituțiile statului. Procentul celor care
indică că era mai multă siguranță publică înainte de 1989 este zdrobitor, 75,1%
față de 12,1%.
Redactorul-șef Historia Ion M. Ioniță explică pentru „Adevărul”
că eșecurile statului în soluționarea marilor dosare și condamnarea vinovaților,
de la Dosarul Revoluției sau cel al Mineriadei și până la evenimente mai
recente care au zgudit opinia publică, dosarele Colectiv sau “10 august”, „toate
acestea au sădit multă neîncredere și au creat un spațiu propice pentru
dezvoltarea teoriilor conspirației, pentru creșterea nemulțumirii populației. Iar
aceste lucruri combinate duc către partidele extremiste”.
În tot acest context, în mijlocul unei lipse de încredere și
nemulțumirii populației, „scena e pregătită pentru discursul extremist care
promite marea cu sarea, evident fără nicio bază, pentru că redresarea situației
României se poate face doar prin reforme. (…)
Numai că trebuie curaj să faci aceste reforme și lipsa acestei voințe
politice, ele nu vor fi implementate, oamenii nu vor vedea rezultate și atunci
vor fi mai mult tentați să voteze partidele extremiste”.
Redactorul-șef Historia susține că piatra de
temelie este chiar Dosarul Revoluției: „De aici a pornit foarte multă
neîncredere, chiar începând de la dosarul cu Revoluția Română, că de acolo
pornesc toate, de acolo pornește tot ce s-a întâmplat în România rău. Nu s-a
întâmplat numai rău. Sunt și progrese extraordinare. Evident că lucrurile s-au
schimbat foarte mult după anii 2000, mai ales. Și asta se vede. Dar oamenii
sunt atenți mai ales la ceea ce nu merge. (…) Percepțiile negative sunt mai
puternice decât veștile pozitive. (…)
Dosarele au fost timp de zeci de ani tergiversate, întoarse,
a fost și dosarul Mineriadei. (…) Acum au fost și celelalte dosare, 10 august, au văzut cu
toții ce s-a întâmplat atunci, au văzut violențele, dar nu au văzut niciun
avans, deși s-a promis că se va face lumina acolo, se va explica ce s-a
întâmplat. Așa încât toate astea au contribuit foarte mult la neîncrederea societății
în propriile sisteme, mai ales în ceea ce privește politicul și justiția”.
„Simplu vorbind, oamenii consideră că toate aceste dosare au
fost blocate ca să nu plătească nimeni. Și atunci, sigur că devin mai sensibili
la discursuri extremiste. Oamenii consideră că sunt două categorii de cetățeni, cei din funcții înalte care beneficiază de protecție și
ceilalți care nu. Și furia lor se răsfrânge asupra sistemelor, nu printr-o
presiune pentru îmbunătățirea sistemelor, ci pentru aruncarea lor peste bord cu
totul, așa cum promit partidele extremist”, mai arată Ion M. Ioniță.
Dosarele tergiversate
Justiția încă dezbate evenimente majore din istoria recentă a României, precum Revoluția din 1989 sau Mineriada din iunie 1991. În dosarul “10 august”, referitor la intervenția brutală a Jandarmeriei la protestele din 2018, faptele se prescriu în 2026, cauza fiind departe de a se încheia.
