Un astfel de cuvânt este „aidoma”, termen care exprimă ideea de asemănare perfectă, de identitate între două lucruri sau ființe. Deși mai rar folosit în conversația cotidiană, el dă textului o notă de noblețe și precizie.
Dar ce înseamnă mai exact „aidoma” și de unde vine acest cuvânt?
Definiția din DEX
AIDÓMA, adverb și adjectiv (învechit sau stil literar)
DEX 2009: „Întru totul asemănător; la fel, identic, asemenea.”
Se poate folosi și adjectival: „Care este la fel cu altul; identic.”
Sinonime: la fel, asemănător, identic, întocmai, precum.
Antonime: diferit, opus, contrastant.
Explicație pe înțelesul tuturor
Cuvântul „aidoma” este un termen literar care exprimă identitatea completă între două lucruri, persoane sau stări.
Atunci când spunem „Gândurile lor erau aidoma”, înseamnă că erau identice, că se potriveau perfect.
Este un cuvânt folosit adesea în poezie, proză sau discursuri artistice, tocmai pentru că adaugă frazei o nuanță de profunzime și armonie.
Citește pe Antena3.ro
Raed Arafat: „Avem informații că a fost închis gazul. Dacă era închis, înseamnă că cineva l-a deschis”
Originea cuvântului
„Aidoma” provine din limba slavă veche (jedinomu – „același, identic”) și a pătruns în română prin influențele limbii vechi bisericești și ale scrisului cronicarilor.
Este un termen cu rezonanță arhaică, păstrat mai ales în literatura cultă sau în exprimările elevate, dar care își păstrează și astăzi farmecul și claritatea.
Exemple de utilizare
În literatură:
„Chipul ei era aidoma unei icoane vechi, păstrată în inimă.”
„Destinele lor s-au împletit aidoma firelor de lână într-o țesătură veche.”
În vorbirea comună:
„Costumele lor sunt aidoma, nu poți face diferența între ele.”
„Gândim aidoma, de parcă am fi crescut împreună.”
În sens figurat:
Stil și expresivitate
„Aidoma” este un cuvânt preferat de poeți și prozatori pentru muzicalitatea și echilibrul său fonetic.
Are o sonoritate blândă, dar fermă, sugerând armonia și simetria.
Prin folosirea lui, o propoziție banală capătă eleganță:
în loc de „Este la fel cu fratele său”, poți spune „Este aidoma fratelui său” — o formulare cu mult mai multă forță poetică.
Cuvântul „aidoma” este o bijuterie a limbii române — vechi, dar plin de rafinament.
El ne amintește că limba noastră are resurse infinite pentru a exprima nu doar sensuri, ci și stări, armonii și emoții.
Fie că apare într-un poem, într-o cronică veche sau într-o conversație atent aleasă, „aidoma” dă textului un aer de noblețe și profunzime.
