Îmi este extrem de greu să scriu aceste rânduri despre cel care m-a îndemnat încă din 1964, fiind student în primul an al Facultăţii de Filosofie de la “Universitatea din Bucureşti” să studiez ştiinţa logicii, prioritar logica matematică (simbolică). Profesorul Petre Bieltz (1937-2013) mi-a fost alături multă vreme prin sfaturi şi încurajări lucide, uitând parcă distanţa spirituală dintre profesor şi student; oricum în privinţa vârstei nu ne despărţea decât aproape un deceniu.
Născut la 1 iunie 1937, Petre Bieltz a fost absolvent în anul 1960 al Facultăţii de Filosofie a “Universităţii din Bucureşti”. În perioada 1970-1971 el a urmat cursuri postuniversitare doctorale pe probleme de logică la Secţia de Filosofie de la “University College” din Londra. A obţinut titlul de Doctor în Filosofie al Universităţii bucureştene în anul 1972.
În ceea ce priveşte activitatea didactică dânsul a debutat încă de la absolvire în cariera universitară ca preparator la Catedra de Logică a Facultăţii de Filosofie şi a continuat-o fără nicio întrerupere prin posturile succesive de asistent titular, lector universitar, conferenţiar, profesor.
Domeniile în care a fost reflectată aleasa sa competenţă şi capacitatea creativă deosebită sunt multiple: logica generală (aristotelică), logica simbolică (matematică), logica şi metodologia ştiinţei, inducţie şi probabilitate, gândirea critică, metode logice în ştiinţele sociale ş.a. Petre Bieltz a fost “exchange lecturer” la “Henry Kendall College of Arts and Science” al Universităţii din Tulsa-Oklahoma, S.U.A. Timp de peste 12 ani dânsul a deţinut funcţia de decan al Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii “Titu Maiorescu” din Bucureşti.
Referitor la activitatea sa ştiinţifică, aceasta îşi avea clare premise încă în anii studenţiei. El a dedicat peste trei decenii studierii manifestărilor esenţiale ale principiului logic al dualităţii. i) În logica clasică Petre Bieltz a identificat raportul de dualitate ca relaţie de intercondiţionare la nivelul anumitor termeni: extensiune şi intensiune; specie şi gen, precum şi la nivelul propoziţiilor categorice. A demonstrat că raporturile din “pătratul lui Boetius” sunt manifestări ale dualităţii dintre universalele şi particularele de aceeaşi calitate. ii) În logica simbolică bivalentă a propoziţiilor “regula semnelor” şi “echivalenţele lui De Morgan” sunt consecinţe ale dualităţii dintre conjuncţie şi disjuncţie. iii) În logica simbolică a predicatelor de ordinul întâi echivalenţele cuantorilor reprezintă o consecinţă a dualităţii dintre cuantorul universal şi cuantorul existenţial. iv) În logica simbolică polivalentă dualitatea se regăseşte în deosebirea dintre logicile polivalente standard şi logicile polivalente non-standard.
Un aspect relevant al teoriei elaborate de Petre Bieltz îl reprezintă corelaţia dintre operatorul-dualitate şi alţi operatori logici, mai ales operatorul-negaţie. Pe această bază dânsul a creat un sistem formal de calcul propoziţional bivalent, necontradictoriu şi complet pe care l-a numit “sistemul dualităţii”.
În sfera altor contribuţii semnificative ale logicianului Petre Bieltz se înscriu: *cercetarea fundamentelor logice ale deciziei sociale şi elaborarea unui set de axiome pentru tratarea sintactică a acestor fundamente; *cercetarea condiţiilor esenţiale de raţionalitate (studierea relaţiei logice dintre principiile logice şi condiţiile de existenţă formală a unui sistem axiomatic); *modificarea unor structuri ale logicii deontice cu scopul valorificării mai eficiente a acestora în cadrul logicii juridice; *identificarea unor structuri şi tipologii din “logica erotetică” (logica întrebărilor), relevante în logica şi investigaţia de natură juridică; *introducerea unui set de teste de gândire critică în învăţământul juridic superior din România.
Profesorul Petre Bieltz a contribuit substanţial la consolidarea locului logicii în cultura şi şcoala românească; de numele său se leagă introducerea acestei ştiinţe în învăţământul liceal ca obiect de studiu obligatoriu.
Îmi amintesc faptul că amândoi doream să abordăm o temă originală nu doar pe plan naţional, dar şi internaţional: logica proverbelor şi zicătorilor, procedând pentru început la procurarea unor culegeri semnificative din diferite anticariate din Capitală (e.g. Anton Pann, Povestea vorbii, Editura Asociaţiunii, Sibiu, 1914; Cartea înţelepciunii populare. Proverbe, Editura Minerva, Bucureşti, 1974). A urmat, însă, o perioadă de opt ani când eram plecat din ţară la Praga unde am fost Secretar al “Uniunii Internaţionale a Studenţilor”.
Logicianul Petre Bieltz a fost afiliat la o serie de instituţii din ţară şi din străinătate: Asociaţia de Logică “Organon”/România, fondator şi preşedinte din 1995; Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, membru corespondent din 2000 şi membru titular din 2008; Asociaţia de Filosofie Româno-Germană, vicepreşedinte din 2001; Centrul Superior de Logică şi Ştiinţe Comparate din Bologna/Italia, membru consultant agregat din 1972; Research Board of Advisors, American Biographical Institute/S.U.A., membru din 1997.
A fost foarte greu pentru mine să fac o selectare a lucrărilor pe care le-a publicat de-a lungul vieţii sale până aproape de tristul moment al dispariţiei pământene.
Prezint mai întâi unele cărţi de autor: Prelegeri de logică (curs); Principiul dualităţii în logica formală; Logică (manual); Curs de logică; Logica juridică; Elemente de logică teoretică şi aplicată; Bazele gândirii logice. Continui cu o serie de cărţi în colaborare: Logică, informatică şi calculatoare; Modelarea sistemelor complexe; Ghid pentru rezolvarea testelor de verificare a raţionamentului logic. Închei cu unele articole publicate în volume colective şi reviste academice: Indicele terminologic al Organon-ului aristotelic; Logici polivalente; Polivalenţă şi probabilitate; Asupra controverselor terţului exclus; Logica alegerii şi decizia socială; Some Remarks concerning the Principle of Excluded Middle; The Logical Square of Duality; Ordinea gândurilor şi sensul ethosului; Logical Foundations of Social Decision; Logică şi etică; Analiza logică a relaţiilor de putere; Gândirea critică şi raţionarea non-monotonică.
Am introdus în acest articol câteva aspecte de natură personală care nu pot fi date uitării: a) Când eram student în ultimul an al Facultăţii de Filosofie am elaborat împreună cu dascălul meu Petre Bieltz un articol ştiinţific în limba engleză despre principiul dualităţii; articolul a fost publicat în revista Acta Logica a “Universităţii din Bucureşti”, coordonată de academicianul Athanase Joja; b) În perioada când a fost plecat în Anglia, Petre Bieltz mi-a transferat – pe baza aprobării şefului Catedrei de Logică, acad. Athanase Joja – ţinerea cursurilor şi seminariilor de logică matematică pentru studenţii Facultăţii de Filosofie (eram în acea perioadă asistent stagiar); c) Tot logicianul Petre Bieltz este cel care a convins-o pe viitoarea mea soţie Maria Cornelia ca să ia, ca temă pentru lucrarea ei de diplomă, logica lui Titu Maiorescu, obţinând la susţinere nota maximă; mai mult decât atât, logica maioresciană a devenit pentru dânsa o preocupare statornică şi cercetările efectuate după absolvirea facultăţii s-au materializat înprima ei carte editată în anul 1990, Titu Maiorescu. Pledoarie pentru Inteligenţă şi în unele studii publicate în revista Academiei Române, Noesis.
Regret că activitatea mea îndelungată pe plan diplomatic nu mi-a permis să revin în ţară decât sporadic şi pe perioade foarte scurte. La vârsta senectuţii – când am încheiat această muncă dificilă, dar foarte frumoasă, venind definitiv în ţară – am dorit să îl revăd pe profesorul meu Petre Bieltz de care mă lega o sinceră prietenie. Era, însă, prea târziu, întrucât distinsul logician român ratase definitiv “raţionamentul complex al vieţii” în ziua de 12 august 2013.
