Cercetătorii au descoperit cele mai fierbinți zone de pe Pământ, detronând Valea Morții din California, considerată până acum locul cu cele mai ridicate temperaturi.
Dasht-e Lut/FOTO: Flickr
Cu ajutorul sateliților, cercetătorii de la NASA au descoperit faptul că cele mai calde locuri de pe planetă se află în Iran și Mexic.
Cu toate acestea, Death Valley (Valea Morții) rămâne unul dintre cele mai fierbinți locuri de pe Pământ. Stația meteo emblematică din Furnace Creek a înregistrat o temperatură legendară a aerului de 56,7°C în iulie 1913.
Totuși, această măsurătoare surprinde doar temperatura aerului la aproximativ un metru și jumătate deasupra solului, în condiții foarte controlate. Este un record simbolic, dar nu spune întreaga poveste.
Solul se încălzește mai repede și reține mai multă căldură decât aerul. Măsurătorile de la începutul secolului XX din deșertul Tuscan au documentat o diferență de până la 16,7°C între temperaturile solului și ale aerului. Un raport din 2011 al Bulletin of the American Meteorological Society (BAMS) a evidențiat că temperaturile solului pot depăși 70°C, chiar și atunci când temperaturile aerului sunt semnificativ mai scăzute.
Iran și Mexic au stabilit un nou record
Cu ajutorul tehnologiei MODIS, oamenii de știință au reușit să cartografieze mai bine punctele termice extreme de pe glob.
Analizând 18 ani de date, cu o rezoluție de un kilometru pătrat, cercetătorii au identificat două zone unde temperaturile solului depășesc în mod regulat 80°C: deșertul Dasht-e Lut din Iran și deșertul Sonora din Mexic.
Caracteristicile geografice ale acestor regiuni intensifică radiația solară. În Dasht-e Lut, munții din jur captivează aerul fierbinte, suprafețele de rocă vulcanică absorb căldura, iar lipsa evaporării împiedică răcirea.
Această combinație transformă zona într-o adevărată capcană termică. Potrivit unui studiu publicat în 2021 în BAMS, Lut deține în prezent recordul mondial cu o temperatură a solului de 81,9°C.
Aceste deșerturi sunt adesea trecute cu vederea în discuțiile populare, deoarece sunt departe de centrele tradiționale de măsurare. Totuși, ele reprezintă unele dintre cele mai extreme condiții de pe planetă. Căldura extremă din deșertul Sonora este favorizată de umiditatea scăzută, altitudinea redusă și topografia de tip bazin.
Noile măsurători modifică astfel înțelegerea limitelor climatice și a ceea ce este sustenabil pentru viață.
Potrivit unui raport realizat de BAMS în 2011, temperaturile de la suprafață, în special în zonele cu vegetație redusă, exercită o presiune directă asupra ecosistemelor.
În unele bazine deșertice, cum ar fi Qaidam din China, fluctuațiile zilnice de temperatură, cunoscute sub numele de intervale de temperatură diurnă, pot depăși 60 de grade Celsius. Această variabilitate obligă speciile de animale și plante să suporte schimbări rapide și extreme de mediu.
Dincolo de impactul ecologic, aceste variații de temperatură reprezintă provocări tehnice pentru infrastructura umană. Drumurile, senzorii și materialele se deformează și se degradează mai rapid, accelerând uzura în regiunile deja vulnerabile.
