Sensurile afirmației de mai sus a fost disecat magistral de psihiatra Karen Horney, autoare a unui studiu util: „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025): „Anxietățile sau fricile – să considerăm temporar că acești termeni sunt interschimbabili – sunt omniprezente, la fel ca și mecanismele de apărare împotriva lor. Aceste reacții nu aparțin exclusiv ființelor umane. Dacă un animal speriat de pericol fie contraatacă fie fuge avem exact aceeași situație de frică și apărare. Dacă ne este teamă să nu fim loviți de fulger și punem un paratrăsnet pe acoperiș sau dacă ne este frică de consecințele unor posibile accidente și încheiem o poliță de asigurare, factorii frică și apărare sunt de asemenea prezenți”.
Tulburări culturale
Ochi și urechi: „Ei sunt prezenți sub diverse forme specifice în fiecare cultură și pot deveni oficializați, căpătând forma folosirii de amulete ca protecție împotriva fricii de deochi, forma respectării unor rituri ceremoniale ca apărare împotriva fricii de morți sau forma tabuurilor legate de evitarea femeilor aflate la menstruație ca apărare împotriva fricii de răul ce ar emana din acestea. Aceste similitudini oferă tentația de a comite o eroare de logică. Dacă factorii frică și apărare sunt esențiali în nevroze, de ce să nu spunem că apărările oficializate împotriva fricii sunt dovezi ale «nevrozelor culturale»? Eroarea din acest raționament constă în faptul că două fenomene nu sunt neapărat identice numai pentru că au un element comun. Nu am spune că o casă este o stâncă numai pentru că este construită din același material ca stânca. Atunci, care este caracteristica fricilor și apărărilor nevrotice care face ca acestea să fie specific nevrotice? Să fie poate faptul că fricile nevrotice sunt imaginare?”.
În afara raționalității
Imediat, răspunsul: „Nu, deoarece am putea fi tentați să spunem că frica de morți este la fel de imaginară; iar în ambele cazuri am ceda unei impresii bazate pe lipsă de înțelegere. Să fie poate faptul că nevroticul nu știe din ce cauză îi este frică? Nu, deoarece nici primitivul nu știe din ce cauză îi este frică de morți. Distincția nu are legătură cu gradele de conștientizare sau de raționalitate, ci constă în următorii doi factori. În primul rând, condițiile de viață din fiecare cultură generează unele temeri. Acestea pot fi cauzate de pericole externe (natură, dușmani), de formele relațiilor sociale (incitare la ostilitate din cauza opresiunii, nedreptății, dependenței forțate, frustrărilor), de tradițiile culturale (frica tradițională de demoni, de încălcarea tabuurilor), indiferent de originea lor. Un individ poate fi mai mult sau mai puțin afectat de aceste temeri dar, în general, se poate presupune că ele sunt impuse fiecărui individ care trăiește într-o anumită cultură și că nimeni nu le poate evita”.
Instrumente de protecție
Mai departe: „Nevroticul nu numai că împărtășește temerile comune tuturor indivizilor dintr-o cultură, dar, din cauza condițiilor din viața sa personală – care sunt totuși întrețesute cu condițiile generale -, are și temeri care, cantitativ sau calitativ, diferă de cele din modelul cultural. În al doilea rând, temerile existente într-o anumită cultură sunt în general combătute prin anumite instrumente de protecție (cum ar fi tabuurile, riturile, obiceiurile). De regulă, aceste instrumente de protecție reprezintă o modalitate mai economică de a face față temerilor decât mecanismele de apărare ale nevroticului, care sunt construite în mod diferit. Astfel, persoana normală, deși trebuie să suporte temerile și mecanismele de apărare specifice culturii sale, va fi, în general, capabilă să își atingă potențialul și să se bucure de ce îi oferă viața”.
Afectarea vitalității și a expansivității
Aproape de concluzie (una parțială): „Persoana normală este capabilă să profite la maximum de posibilitățile oferite de nivelul ei cultural. Sau, dacă spunem același lucru printr-o negație: persoana nu suferă mai mult decât îi permite în mod inevitabil cultura sa. Pe de altă parte, persoana nevrotică suferă invariabil mai mult decât persoana normală. Pentru mecanismele sale de apărare persoana nevrotică trebuie să plătească un preț exorbitant constând într-o afectare a vitalității și a expansivității sau, mai specific, într-o afectare a capacităților sale de împlinire și de bucurie, ceea ce duce la discrepanța menționată anterior. De fapt, nevroticul este invariabil o persoană care suferă”.
Pionieră a psihanalizei
Karen Horney (1885-1952) a fost psihiatru și a desfășurat o activitate de pionierat în domeniul psihanalizei. A explorat rolul jucat de gen în dezvoltarea personalității și a subliniat importanța societății și culturii ca factori cruciali în dezvoltarea personalității normale și patologice. A fost membru fondator al Institutului Psihanalitic din Berlin și a predat la Institutului Psihanalitic din Chicago și la Institutului Psihanalitic din New York. Printre lucrarile sale se numără Autoanaliza și Psihologia femeii, apărute la Editura Trei.
Citește pe Antena3.ro
Ultimele clipe ale ucrainencei de 23 de ani care a fugit în SUA pentru că se temea de război. Ce s-a întâmplat în trenul în care urcase
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
