Războiul a intrat în al patrulea său an și orice perspectivă de pace pare departe. Rusia continuă să avanseze pas cu pas pe frontul ucrainean, cu pierderi mari, dar cu obiective clare. Ceea ce părea, la începutul verii, o stagnare s-a transformat într-o înaintare constantă, cu implicații majore pentru lunile următoare.
Trupele ruse, câștiguri mici pe frontul de est/FOTO:Profimedia
În Donbas, regiunea Donetsk rămâne, așa cum era previzibil, epicentrul celor mai violente confruntări, în timp ce Moscova mimează în continuare deschiderea spre negocieri de pace — dar doar în termeni impuși de ea, și cu o agendă care ignoră complet suveranitatea Ucrainei.
Cifrele înaintării: Rusia a cucerit peste 1.500 km² în trei luni
Conform datelor furnizate de grupul ucrainean de monitorizare Deep State, forțele ruse au ocupat 1.548 km² de teritoriu în lunile iunie, iulie și august — mai mult decât dublul suprafeței ocupate în aceeași perioadă din 2024.
Tactica aleasă? Avansuri meticuloase, în valuri de infanterie, fără sprijin blindat semnificativ — o strategie riscantă, dar adaptată unui câmp de luptă suprasaturat de drone. În spatele fiecărui kilometru câștigat se află însă un cost uman imens: aproximativ 95.000 de soldați ruși uciși sau răniți în cele trei luni, potrivit Statului Major al Ucrainei.
Pokrovsk, bastionul care rezistă
În ciuda presiunii susținute, forțele ucrainene au reușit să păstreze controlul asupra orașului Pokrovsk, aflat sub amenințare constantă de aproape un an. În iulie, rușii au ajuns la periferia localității Rodynske, unde luptele se dau acum pentru o mină de cărbune strategică — una dintre puținele structuri industriale încă funcționale în zonă, vitală pentru controlul accesului către Pokrovsk.
În paralel, un atac surpriză în direcția Dobropillia a reușit să pătrundă în adâncimea liniilor ucrainene, semnalând vulnerabilitatea pozițiilor apărate de efective insuficiente. Doar intervenția rapidă a unor unități de elită — Brigada 93 Mecanizată și Corpul Azov — a reușit să stabilizeze zona până la finalul lunii august.
Linia frontului se frânge și în nord și sud
La nord, în zona Kupiansk–Lyman, rușii au recucerit porțiuni din pădurile Serebrianskyi și amenință acum să izoleze orașul Lyman de restul regiunii. În Harkiv, presiunea pe orașul eliberat Kupiansk crește, în special dinspre vestul râului Oskil.
În sud-vest, în zona Novopavlivka, armata rusă a reușit o pătrundere semnificativă spre granița cu regiunea Dnipropetrovsk — un pas simbolic, fiind pentru prima dată când trupele ruse s-au poziționat stabil în interiorul acestei regiuni de la începutul invaziei.
Tactica: abandonul blindatelor, valuri de infanterie și motociclete
Realitatea de pe teren arată o schimbare majoră de strategie din partea Rusiei. Confruntată cu pierderi uriașe în vehicule blindate, Moscova și-a reorganizat atacurile în jurul unor mici unități de infanterie, deseori sprijinite de motociclete și alte vehicule ușoare. Obiectivul acestor unități: infiltrarea liniilor ucrainene și crearea de haos în spatele frontului.
Este o tactică eficientă, dar sângeroasă. Potrivit operatorului de drone ucrainean Dmitro Jluktenko, prezent în sectorul Pokrovsk, „rușii pierd mulți oameni, dar dacă ar încerca să atace cu blindate, pierderile ar fi și mai mari.”
Slăbiciunea Ucrainei: lipsa infanteriei
În contrast, Ucraina dispune de un sistem tot mai performant de drone și lovituri de precizie, dar suferă grav din cauza lipsei de infanterie. În multe sectoare, linia de contact este de fapt o „zonă de contact” — cu poziții rare, greu de apărat și imposibil de întărit rapid.
„Problema este că Ucraina nu are suficiente trupe pentru a reacționa eficient în fața crizelor emergente”, spune Emil Kastehelmi, analist la Black Bird Group. „Lipsa unei rezerve operaționale semnificative forțează redistribuiri permanente.”
Semne de rezistență: contraatacuri și forțe noi
În ciuda contextului dificil, Ucraina a reușit unele contraatacuri reușite. La începutul lunii septembrie, Regimentul 425 de Asalt Skelia a anunțat eliberarea a două sate din jurul Pokrovskului: Novoekonomichne și Udachne.
Totuși, aceste succese locale nu pot schimba realitatea strategică: Ucraina este într-o postură defensivă clară. Jluktenko explică: „Avem o doctrină militară centrată pe oameni. Noi nu ne permitem să-i trimitem la moarte, unul câte unul, cum face Rusia.”
Ce urmează: ofensiva de toamnă
Toamna se anunță și mai tensionată. Conform rapoartelor recente, unități de elită rusești — inclusiv brigăzile 155 și 40 de infanterie navală — au fost relocate în zona Pokrovsk, semn clar că Moscova pregătește un nou val de atacuri.
Experiența anului trecut arată că lunile de toamnă pot aduce progrese semnificative pentru Rusia, în special în zonele unde apărarea ucraineană este rarefiată. Dar până acum, nicio pătrundere nu a dus la prăbușirea frontului, ci doar la câștiguri tactice limitate.
„Întrebarea este dacă Rusia va reuși o breșă operațională — o prăbușire reală a liniei ucrainene”, spune Rob Lee, analist la Foreign Policy Research Institute. „Până acum, acest lucru nu s-a întâmplat.”
Războiul, într-o etapă de uzură
Dincolo de cifre, de câștiguri teritoriale sau pierderi umane, realitatea este că războiul a intrat într-o etapă de uzură profundă. Rusia continuă să recruteze lunar circa 35.000 de soldați contractuali, potrivit informațiilor furnizate de serviciile ucrainene de informații militare. O cifră greu de susținut pe termen lung, dar pe care regimul Putin pare dispus să o mențină cu orice preț.
„Pentru Kremlin, această mobilizare poate fi chiar convenabilă — un mijloc de a elimina din societate elemente marginale, antisociale”, spune Jluktenko. „Dar pentru noi, este o tragedie. Un război profund inuman, cu pierderi uriașe de vieți omenești.”
