Președintele rus Vladimir Putin a transmis săptămâna aceasta un mesaj clar pentru Ucraina și aliații săi europeni: Moscova poate continua, pentru că are prieteni puternici.
Liderul rus a stat cot la cot, la diferite evenimente din China, cu oamenii care i-au permis să ducă războiul împotriva Ucrainei atât de mult timp și cu atâta ferocitate: liderul chinez Xi Jinping, premierul indian Narendra Modi, președintele iranian Masoud Pezeshkian și Kim Jong Un din Coreea de Nord.
La mai bine de trei ani de la ceea ce Putin credea că va fi o preluare rapidă a vecinului său mai mic și mai slab, Rusia nu ar fi capabilă să susțină lupta fără banii Chinei și Indiei, armele Iranului și, într-o măsură mai mică, oamenii din Coreea de Nord.
Dar mesajul transmis atât de summitul, cât și de parada militară găzduite de China săptămâna aceasta a depășit cu mult războiul din Ucraina, punctează CNN.
Liderii reuniți la Beijing s-ar putea să nu fie de acord în toate privințele. Unii poate nici nu se simpatizează. Dar văd acum oportunitatea de a pune capăt dominației occidentale pe scena globală. Iar Europa se teme că ar putea fi ținta.
Evenimentele au oferit o reamintire vizuală puternică de ce Europa trebuie să își regândească securitatea. În ultimii ani, a încercat să îl izoleze pe Putin și să înfometeze economia Rusiei, dar și să accepte faptul că Statele Unite s-ar putea să nu mai fie aliatul pe care se poate baza mereu.
Și totuși, acolo era Putin, alături de unii dintre cei mai puternici oameni ai lumii, reafirmând prieteniile.
„Rusia încearcă să demonstreze că, deși a fost izolată de lumea occidentală, are încă parteneri și aliați care sunt țări puternice din punct de vedere economic… Și această izolare nu înseamnă că economia rusă se va prăbuși sau că Rusia nu va putea să-și susțină efortul de război”, a declarat pentru CNN Natia Seskuria, cercetător asociat la Royal United Services Institute (RUSI).
Ordinea internațională stabilită după sfârșitul Războiului Rece este clar în pericol de destrămare.
SUA s-au retras de pe scena globală sub președintele Donald Trump și agenda sa „America First”. Între timp, Europa se confruntă cu propriii demoni, inclusiv o creștere a naționalismului de extremă dreapta și presiuni economice.
Rusia, China, India și alte țări care nu agreau ideea unei lumi dominate de SUA au văzut brusc o deschidere.
„Dominanța consacrată a alianței occidentale în afacerile internaționale se estompează, iar ei văd oportunitatea de a începe, într-un mod serios, să reconfigureze sistemul internațional”, a declarat pentru CNN John Lough, șeful departamentului de politică externă la think tank-ul New Eurasian Strategies Centre.
Săptămâna aceasta a expus aceste ambiții, la vedere pentru toată lumea, inclusiv pentru Trump.
Trump a înțeles mesajul. „Vă rog să transmiteți cele mai calde salutări ale mele lui Vladimir Putin și lui Kim Jong Un, în timp ce complotați împotriva Statelor Unite ale Americii”, i-a scris el lui Xi.
Sprijin cu condiții
În ciuda strângerilor de mână și a zâmbetelor recente, abordarea Chinei și a Indiei față de războiul Rusiei în Ucraina este dominată de pragmatism, spun analiștii.
Ambele își proclamă constant neutralitatea în conflict – dar, în același timp, îl alimentează, oferind Rusiei linii financiare de salvare.
China și India au profitat de moment când aliații occidentali ai Ucrainei au impus sancțiuni asupra petrolului rusesc, una dintre principalele surse de venit ale Moscovei.
Astfel, primesc energie mai ieftină, dar experții spun că relația nu se reduce doar la bani.
Deși nici China, nici India nu sunt dispuse să intre într-o confruntare directă cu Occidentul, ambele se bucură să vadă Rusia promovând o agendă antioccidentală.
„China este mult mai apropiată de Rusia atunci când vine vorba de multipolaritate și de reducerea influenței occidentale în general. Există o afinitate ideologică, dar și un interes economic pur”, a spus Seskuria.
Lough a adăugat că și pentru India, atacul Rusiei la ordinea mondială dominată de SUA se potrivește bine cu propria narațiune. „Cred că indienii nu sunt deranjați să vadă Rusia promovând această agendă de a lupta pentru Sudul Global și de a asigura că sistemul de guvernanță globală se adaptează pentru a acomoda economiile emergente cu populații mari”, a spus el pentru CNN.
Beijing și Delhi sunt acum cei mai mari cumpărători de petrol și cărbune rusesc, iar China este și al doilea cel mai mare cumpărător de gaz și produse petroliere rusești.
Sprijinul nu se limitează doar la petrol. Potrivit Trezoreriei SUA, atât companii chineze, cât și indiene furnizează Rusiei așa-numite tehnologii cu dublă utilizare, adică piese ce pot fi folosite atât civil, cât și militar, precum cipuri sau echipamente de telecomunicații, inaccesibile Moscovei din cauza sancțiunilor occidentale.
„Trebuie doar să ne uităm la numărul de componente chineze din dronele rusești care cad în Ucraina pentru a vedea că China este un furnizor cu adevărat important”, a adăugat Lough.
Între timp, Ucraina și aliații săi europeni nu sunt dispuși să excludă complet India și China, fiind conștienți că, dacă cineva poate exercita presiuni reale asupra lui Putin pentru a încheia războiul – în lipsa unor acțiuni mai dure din partea lui Trump – aceia sunt, probabil, Beijingul și, într-o măsură mai mică, New Delhi.
Iran și Coreea de Nord, aliați fără opțiuni
Coreea de Nord și Iran au rămas ferm de partea Rusiei. Deja sancționate și izolate de Occident din cauza programelor nucleare și a altor activități, au puțin de pierdut.
Iranul a fost deosebit de util pentru Moscova în primele luni ale războiului, oferindu-i know-how pentru a diminua efectele sancțiunilor, a spus Lough.
Mai important, Teheranul a furnizat și echipamente militare esențiale, inclusiv arma care a schimbat semnificativ modul de luptă al Moscovei în Ucraina – drona Shahed.
Cele două țări au semnat chiar și un nou acord de parteneriat și au lansat exerciții militare comune.
Totuși, Iranul a învățat pe pielea sa că orice alianță cu Rusia are limite clare.
Putin nu a venit în ajutorul Iranului când acesta a fost atacat de Israel și, ulterior, de SUA, în această vară. Și, dincolo de a oferi o ieșire sigură fostului președinte sirian Bashar al-Assad – cândva un aliat-cheie pentru Moscova și Teheran -, Putin nu a intervenit când regimul lui Assad a fost răsturnat în decembrie.
Pentru Coreea de Nord, izolată și sărăcită, relația cu Rusia rămâne pur tranzacțională, a spus Seskuria. Rusia are nevoie de oameni, iar Coreea de Nord este, probabil, singura țară care își poate permite politic să trimită soldați într-un război cu pierderi enorme de vieți de partea rusă.
„Nu au prea mult de pierdut, în sensul că nu există opinie publică sau rezistență care să se opună deciziei lui Kim de a trimite trupe în Ucraina”, a spus Seskuria.
Pragmatismul înainte de toate?
Primirea caldă pe care Putin a avut-o în China, alături de puterea militară și diplomatică afișată la summit și la paradă, a fost menită să transmită un mesaj.
„Avem acest simbol al unui grup de țări care nu sunt prieteni apropiați în sensul clasic, dar au interese strategice comune și pot să se alinieze și să arate SUA și aliaților săi că sunt o forță de luat în seamă”, a spus Lough.
„Este tulburător, ca să nu spunem altfel, dar trebuie să ne întrebăm cât de sustenabil este acest lucru”, a adăugat el.
Schimbările pe care le-au reprezentat evenimentele din China nu au apărut peste noapte. Europa a fost poate luată prin surprindere când Rusia a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei, dar s-a schimbat de atunci.
„Începem să vedem acum din ce sunt făcuți europenii și, în ceea ce privește dezvoltările din domeniul apărării, putem observa schimbări remarcabile”, a spus Lough.
Lucruri de neconceput acum câțiva ani – precum Germania schimbându-și Constituția pentru a spori cheltuielile de apărare sau Suedia și Finlanda, state tradițional neutre, intrând în NATO – se întâmplă acum din cauza transformărilor geopolitice expuse săptămâna aceasta.
Chiar dacă apropierea lui Putin de Xi și Modi a provocat disconfort în multe capitale europene, analiștii spun că grupul a fost unit de o combinație de nevoie, pragmatism economic și oportunitate.
„Este o relație foarte funcțională, care nu se bazează pe o afecțiune reciprocă puternică. Este o alianță de interese, mai degrabă decât o alianță de țări”, a spus Lough, adăugând că interesele se pot schimba și multe lucruri se pot întâmpla în următorii trei ani și jumătate ai președinției lui Trump.
„Nu suntem într-un punct în care să putem spune că jocul s-a încheiat doar pentru că un grup de lideri care nu ne plac s-au adunat în China pentru o mare celebrare”, a concluzionat el.
