Medicul oncolog Radu
Serescu a vorbit deschis despre propriul diagnostic. „Cancerul este cel mai adesea descoperit întâmplător”, spune el. A fost diagnosticat în 2024 cu cancer renal, la doar 38 de ani. Fără istoric genetic, fără simptome clasice, boala a fost identificată în pauza de masă, în timpul unei ecografii efectuate de o colegă.
Dr. Radu Serescu, medicul oncolog devenit pacient FOTO Arhivă
Cancerul renal:
când boala nu discriminează
Radu Serescu este medic oncolog. Un profesionist tânăr, cu o
carieră construită în centre importante, precum Institutul
Fundeni, implicat în conferințe internaționale, dar și într-o
rutină medicală riguroasă. Cu atât mai surprinzător a fost
momentul în care a trecut din rolul de medic în cel de pacient
oncologic.
„Fiind cadru medical, eu îmi fac
analizele anual și ecografie, în medie la șase luni. Am rămas cu
acest obicei, văzând tot timpul și pacienți mai în vârstă și
mai tineri. Probleme de sănătate apar frecvent, la majoritatea,
după 50-60 de ani, însă există și excepții. Nu sunt eu o
persoană ipohondră, dar îmi intrase în rutină să fac anumite
investigații, periodic”, ne-a spus el.
Dar pandemia
a rupt acest ritm. Oboseala, presiunea profesională și stresul
acumulat i-au dereglat și programul de monitorizare.
„În
pandemie lucram ca medic oncolog în Spitalul Județean de la Buzău.
În acea perioadă, pacienții nu aveau acces la diferite
investigații, erau programați și se făceau doar urgențele
medicale. Oboseala și emoțiile de atunci m-au dus în zona de
burnout sever. Aceea a fost perioada în care nu mi-am mai făcut
ecografii, am neglijat anumite lucruri”, a continuat
medicul.
Diagnosticul a venit într-o pauză de masă, în
2024, la clinica unde lucrează:
„Am avut conferința
care e de 1 iunie, în fiecare an, în America, în 2024, iar când
m-am întors, în pauza de masă, o colegă s-a oferit să îmi facă
ecografia. Eu am fost asimptomatic, știam doar că am chisturi, iar
cel mai mare avea un centimetru și jumătate. Fiind pauza de masă,
de ecografie s-a ocupat un rezident, el s-a uitat, a văzut ceva, a
venit apoi medicul specialist primar. Am fost apoi ajutat să fac
scanarea CT”
Dr. Radu Serescu (mijloc) în cadrul unei conferințe medicale FOTO Adevărul
De
la halatul alb la patul de spital
Ce
a urmat? Diagnosticul, operația, imunoterapia.
„Clinica
în care m-am descoperit cu boala a fost cea care m-a pregătit pe
mine ca medic rezident de medicină internă, după care am făcut
rezidențiatul de oncolog la Fundeni. Colegii, cunoscându-mă, am
făcut CT-ul, am văzut cu ochii mei. M-am liniștit că nu erau
metastaze, dar stadiul era 2-3, formațiunea părea cam de 7
centimetri. M-am operat, nu au fost alte probleme și până astăzi,
am ajuns să fac tratament de imunoterapie”,
își amintește Radu
Serescu.
Impactul
psihologic asupra sa și a familiei
Pentru un medic, poate diagnosticul e mai ușor de înțeles. Dar
impactul real s-a resimțit în familie.
„Impactul
emoțional nu a fost în perioada în care am fost operat sau în
care am avut cancer. La un moment dat, mama mea, într-un moment de
supărare, a strigat către copii și le-a zis: Nu vezi că tatăl
tău are cancer? Atunci am conștientizat starea de stres. Mama nu
cred că a dormit în perioada aceea, iunie-iulie.”
Soția
și fiica lui au fost profund afectate.
„Din păcate,
fetița mea de șapte ani, fiind la școală, s-a întâmplat să
aibă cineva o situație delicată și atunci, ea, aflând câte ceva
despre chimioterapie, a mers cu mine la clinică și doctorița la
care făceam tratamentul m-a ajutat cu fata, că era foarte
îngrijorată”, ne-a mărturisit oncologul.
Burnoutul – un dușman nevăzut
Înainte de diagnostic, Radu Serescu simțea deja un epuizant
burnout. A mers la psiholog, o decizie pe care o consideră
salvatoare.
„Eu în iunie, înainte să aflu de boala
aceasta, am mers la psiholog, știind că aveam oboseală cronică,
burnout, încercam să duc o viață bună, cu mișcare, să iau
pauză de masă. Sunt workaholic ca și persoană, lucram 8 ore și,
dacă puteam, mai stăteam una. Cât eram pe drum, mai făceam
lucruri prin telefon.”
„Cu ajutor psihologic am reușit
să îmi revin, dar în momentul în care îți revii din amorțeală
ajungi să ai temeri, anxietăți. I-am explicat soției lucrurile
acestea”.
Nutriția – un aliat esențial în lupta cu cancerul
Dr.
Serescu urmează și în prezent un plan nutrițional strict, adaptat
de nefrologi și dieteticieni. Consumul de sare, proteine, glucide și
grăsimi este atent monitorizat. Evită carnea procesată, alimentele
inflamatore, zahărul și sarea în exces.
„Uneori
eu aveam plăcerea de a mânca mici, dar aici trebuie întrebat
nutriționistul dacă asocierea mai multor tipuri de cărnuri face
rău organismului și cât de greu se digeră. Dacă mâncăm carne,
trebuie să ne gândim și la câtă apă consumăm.”
„Ca
și doctor, eu știu că noi trebuie să consumăm 30 de ml de apă/
kilogram corp într-o zi. Mie colegii de la nefrologie mi-au
recomandat să mă învârt în jurul unui gram de proteină/
kilogram corp, deci cam 90 de grame pe zi.”
„Mi-au zis
să am grijă la apă minerală și băuturi carbogazoase, să nu
forțez organismul. Mare atenție la sare, pentru că pâinea are
sare, brânza e sărată și atunci pot să depășesc norma
calorică. La fel cu zaharurile.”
„Recomandarea a fost
dacă pot, miercuri, vineri să țin post, măcar să evit carnea.
Postul mai multe zile te poate duce către dietă keto, care are rol
în partea de stimulare a imunoterapiei.”
Ca pacient, medicul oncolog a înțeles în profunzime și rolul
nutriției, unul despre care, afirmă că nu se discută suficient în
sistem, ba chiar este, adesea, aproape ignorat.
Malnutriția – inamicul ascuns al tratamentului
Roxana Raluca Bârzu, dietetician oncologic:
„Malnutriția
este, de cele mai multe ori, nediagnosticată. Vorbim despre
pierderea masei musculare, pierderi de minerale și vitamine, toate
acestea fiind în deficit. Răspunsul la tratament nu este cel
scontat și scade calitatea vieții”
Această formă
de epuizare metabolică nu este întotdeauna evidentă în analize
uzuale. Pacientul poate pierde forță fizică, rezistență la efort
și capacitate de regenerare, fără ca boala oncologică să fi
avansat – iar cauzele pot fi pur nutriționale.
„E
foarte important ca medicii oncologi să știe că pot apela la
dieteticieni. E adevărat că suntem puțini care practicăm nutriția
oncologică, suntem 7 în toată țara și încercăm să ajutăm cât
mai mulți pacienți”, afirmă specialista.
Accesul
redus la consiliere nutrițională specializată este o problemă
acută. Cu toate că rolul alimentației este recunoscut ca parte
integrantă din tratament, mulți pacienți nu ajung la un
dietetician niciodată.
„Din experiența mea,
nutriția era lăsată la final. Iată că aceasta trebuie
personalizată, mai ales când vorbim de imunoterapie, microbiom. În
România suntem abia la început, nici la nivel european nu suntem
foarte avansați”, a punctat ea.
Cezar
Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer
din România, a vorbit despre nevoia de educație
medicală continuă, dar adaptată publicului larg,
dar și proiectul prin care sprijină, în mod direct, pacienții
oncologici.
„Nutriția este un punt forte în viața pacientului cu cancer.
Nutriția personalizată, la diagnosticare, face ca tratamentul să
fie eficient, pacientul să aibă o șansă în plus la viață, la
supraviețuire, la vindecare, indiferent de forma de cancer. Noi
chiar avem un proiect, lansat în Institutul Oncologic București,
l-am dus și la Bacău, la Iași, îl vom duce în toată țara-
facem o dietă personalizată fiecărui nou-diagnosticat și nu
numai, ne vom ocupa și de consilierea acestora.”
În special în cazurile tratate cu imunoterapie – tot mai
frecvente în cancerul renal – echilibrul microbiomului
influențează direct răspunsul la tratament. Fără o nutriție
corectă, șansele terapeutice scad, iar complicațiile cresc.
