Howard Storm, fost profesor și director al Departamentului de artă de la North Kentucky University, SUA, spune că o întâmplare prin care a trecut în 1985 l-a făcut să-și reconsidere convingerile, notează a1.ro.
Acesta se afla atunci în punctul de apogeu al vieții sale, avea 33 de ani, o carieră impresionantă, era căsătorit și avea doi copii, precum și o situație financiară foarte bună.
Întâmplarea prin care a trecut un profesor ateu
În timpul unei călătorii în Paris, bărbatul a suferit brusc o perforație la duoden iar medicii i-au spus că va muri dacă nu este operat de urgență.
„Nu voiam să mor pentru că eram 100% sigur că după ce mori nu mai e nimic, totul se termină”, explică acesta.
În timp ce stătea în spital și-a revenit și se simțea foarte bine, când a observat că era întins în pat iar corpul său era inert.
„Nu puteam să accept asta. Adică, e imposibil. După care am auzit voci din afara camerei care îmi spuneau numele în engleză, ceea ce mi s-a părut ciudat, deoarece toți din spital vorbeau franceză. Și spuneau: <> Și am presupus că mă vor duce la un doctor, din moment ce eu asta cerusem.
Așa că am părăsit camera luminoasă și am pășit pe un hol gri și întunecat, pe care era și un grup de oameni strânși în întuneric”, povestește Howard.
Citește pe Antena3.ro
Un nou episod ciclonic vine peste România. Ploile vor depăși cota de inundații în mai multe zone. Temperaturile scad iar cu 10 grade
Bărbatul a fost condus apoi pe acel hol sinistru.
„Am mers kilometri, și niciodată nu am urcat sau coborât scări. M-au încercuit și m-au condus într-o beznă și mai mare. Inițial, erau foarte protocolari: <> Cu timpul au ajuns să-mi spună: <> Și au devenit vulgari. Era limpede că or să se repeadă la mine.
Au început să mă lovească, să mă bată și să tragă de mine. Apoi au început să mă muște și să mă zgârie. După care m-au invadat fizic. În cele din urmă am fost distrus complet, trântit la pământ, fără mă mă pot mișca sau să mă pot apăra în vreun fel.
Revenirea la credință
Eram de-a dreptul învins, deprimat și disperat. Nu puteam să mă gândesc la nicio soluție. Asta era, eram cu oamenii aceștia oribili pentru totdeauna.
Atunci am auzit o voce: <> Și m-am gândit că sunt ateu, nu mă rog. Vocea a repetat cu mai multă putere. Și m-am gândit că nu știu să mă rog. N-am cum să mă rog”, relatează profesorul.
Vocea a devenit tot mai puternică și s-a gândit la copilăria sa, la școala de duminică, și a început să cânte „Jesus Loves Me” („Iisus mă iubește”).
„Era o viziune puternică, puteam să aud cântecul. Însă ceea ce era cu adevărat important, puteam să simt! Credeam în Dumnezeu când eram copil.
Așa că am decis să profit de șansa asta, deși nu știam dacă Îi va păsa de mine. În ceea ce mă privește, cel mai bun lucru era să mă lase acolo. Și m-am rugat: <>” continuă Howard Storm.
Apoi o lumină mică a apărut în întuneric.
„S-a așezat deasupra mea. Era imposibil de strălucitoare!
Dacă era ca lumina pe care o știm noi, m-ar fi ars complet. Dar era la fel de strălucitoare. Din ea au ieșit niște mâini care m-au atins și m-am văzut revenind într-un singur trup. Am devenit complet.
Cel mai important lucru pentru mine a fost că m-a copleșit cu o iubire pe care n-am mai simțit-po niciodată. Mâinile Lui m-au ridicat fără vreu efort, și m-a susținut împotriva a ceea ce credeam eu, m-a îmbrățișat, m-a mângâiat ca o mamă sau un tată. Și am plâns de fericire la pieptul Său.
Oamenii care m-au dus pe acel coridor întunecat erau la fel ca mine. Erau oameni care îl respinseseră pe Dumnezeu, iubirea Lui și El le-a dat exact ceea ce și-au dorit. Nu cred că Dumnezeu îi pedepsește pe oameni. Cred că le dă exact ceea ce vor”, conchide acesta.
După această experiență, Howard Storm crede că în iad se află oameni care și-au întors fața de la Dumnezeu și se chinuie reciproc. „Este un loc fără speranță și plin de disperare!”
