Tineri dispăruți fără urmă
Un fragment de os de doar două grame, posibil din piciorul drept, este tot ce a mai rămas din Christian Alfonso Rodriguez Telumbre, un student dispărut în 2014 în statul Guerrero, împreună cu alți 42 de tineri. La 11 ani de la dispariție, nu mai există nicio urmă a lor.
Părinții lui Christian, Clemente și Luz Maria Telumbre, continuă să-l caute. „Până când nu voi avea un corp asupra căruia să plâng, lupta mea va continua”, a declarat mama pentru BBC acum doi ani, potrivit La Stampa.
Proteste masive în Mexic
Mii de persoane au ieșit în stradă în Ciudad de Mexico pentru a cere dreptate. Familii, prieteni și activiști au purtat fotografii ale celor dispăruți. O tânără a scris pe un afiș: „Mexicul este un cimitir”.
Protestatarii au transmis un mesaj președintei Claudia Sheinbaum: „Doamnă președinte, ce poate culege o țară care seamănă cadavre?”.
Sheinbaum, în funcție din octombrie 2024, se bucură încă de popularitate, dar se confruntă cu provocări majore, în special în domeniul securității.
Creșterea alarmantă a disparițiilor
În primele șase luni ale anului 2025, au fost raportate 7.399 de cazuri de dispariții, cu 18% mai multe decât în 2024, potrivit La Stampa. Victimele sunt adesea femei sau migranți, cu vârste între 15 și 29 de ani.
Recomandări
Ilie Bolojan a amenințat cu demisia în ședința coaliției: „Dacă nu suntem în stare să facem o reformă simplă, căutați altă soluție, fără mine”
Conform Comisiei Naționale de Căutare și organizațiilor internaționale, 98% din cazuri rămân nerezolvate.
Una din opt dispariții are loc în Ciudad de Mexico, dar multe persoane dispar și în statele Sinaloa, Michoacan, Baja California, Sonora, Jalisco, Guanajuato și Nuevo León.
Originile istorice ale crizei
Valul de dispariții își are rădăcinile în 2007, când președintele Felipe Calderon a lansat „războiul împotriva drogurilor”. Cartelurile mexicane au răspuns luând mii de ostatici anual.
Unii erau recrutați forțat, iar cei care refuzau erau uciși. Însă crima organizată nu era singurul responsabil – forțele de securitate, adesea acuzate de corupție, erau implicate și ele în răpiri.
Cazul lui Telumbre este un exemplu. Tânărul făcea parte dintr-un grup de studenți-activiști care se îndreptau spre Ciudad de Mexico cu autobuze confiscate în statul Guerrero.
Grupul a fost oprit de un comando format din poliție municipală, federală și grupuri înarmate în civil, care au deschis focul, ucigând, rănind și făcând să dispară tinerii.
Ce sunt grupurile denumite „buscadores”
Rudele celor dispăruți se organizează în grupuri cunoscute drept „buscadores” (n.red. – căutători). Aceștia petrec ore întregi scotocind câmpiile și deșerturile din nordul Mexicului, în căutarea de indicii care ar putea duce la gropi comune sau cadavre îngropate.
Recomandări
Cum s-a schimbat în doar câteva zile discursul guvernului și al președintelui față de pensiile magistraților: „Au muncit anii ăştia de 2-3 ori mai mult decât omologii lor din ţări europene”
Activitățile lor implică adesea riscuri personale semnificative, iar căutătorii ajung frecvent să devină, la rândul lor, dispăruți. Acest lucru s-a întâmplat recent unui grup de căutare din statul Jalisco, în vestul țării. Descoperiseră o fermă gestionată de carteluri și, la scurt timp după aceea, nimeni nu i-a mai găsit.
Tragedie pentru femeile căutătoare
Potrivit Amnesty International, femeile căutătoare sunt cele mai expuse riscurilor. În iunie, organizația pentru drepturile omului a numărat cel puțin 16 femei decedate în timp ce își căutau soții, copiii sau părinții.
În raportul „Disappearing Again”, directoarea Amnesty pentru Americi, Ana Piquer, a declarat că femeile „au un rol important în apărarea drepturilor omului într-un mediu extrem de ostil”, conform La Stampa.
Adesea, ele ajung mai departe decât autoritățile mexicane. De exemplu, colectivul „Madre Buscadoras de Sonora” a reușit să localizeze 1.200 de rămășițe umane sau cadavre găsite în gropi clandestine, făcând presiuni asupra autorităților federale pentru identificarea lor.
În iulie 2025, grupul a descoperit un câmp care, spun ei, era folosit de carteluri pentru a antrena ostatici răpiți și introduși în infanteria milițiilor criminale.
Recomandări
Alex Petre, românul care a filmat cu o cameră ascunsă Bucureștiul în ultimele săptămâni ale regimului Ceaușescu: „Foarte multă lume habar nu are ce viață teribilă a fost în comunism, circulă numai mizerii pe TikTok”
Căutarea lor curajoasă „a promovat îmbunătățiri ale legilor, noi politici publice și crearea de instituții specializate în căutarea persoanelor dispărute”, a adăugat Piquer.
„Din acest motiv, autoritățile trebuie să garanteze dreptul familiilor de a-și căuta rudele”, a mai adăugat ea.
Totuși, în majoritatea cazurilor, nu este așa. 97% dintre femei au suferit diverse forme de violență în timpul căutărilor. Extorsiuni, amenințări, dar și abuzuri sexuale, ajungând până la omucidere.
Doar 17% raportează autorităților, care investesc puține resurse financiare și energie în căutarea celor dispăruți și sunt „percepute ca fiind în complicitate cu crima organizată”, explică Amnesty.
O tragedie de proporții uriașe
Potrivit Națiunilor Unite, dispariția persoanelor este o „tragedie umană de proporții enorme”.
Datele confirmă acest lucru: numărul dispăruților mexicani este de trei ori mai mare decât cel al guatemalezilor (40.000 în timpul războiului din 1960-1996) și de patru ori mai mare decât cel al argentinienilor (30.000 în timpul juntei militare care a condus țara între 1976 și 1983).
Criza disparițiilor din Mexic este departe de a se încheia. Numărul victimelor continuă să crească, iar familiile rămân în căutarea disperată a celor dragi, în ciuda pericolelor și a lipsei de sprijin din partea autorităților.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 3
Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE
Urmărește cel mai nou VIDEO
