Un document de arhivă descoperit recent pare să contureze un plan surprinzător: un posibil atac nuclear preventiv, conceput de aliații occidentali împotriva Uniunii Sovietice în 1946, pe fondul deteriorării rapide a relațiilor dintre foștii aliați învingători ai Germaniei naziste.
Avion de luptă Mosquito/FOTO:X
Potrivit fișierelor analizate de publicația Daily Mail în Arhivele Naționale din Kew, vestul Londrei, documentul – denumit „Anexa II” – ar fi fost discutat în cadrul unei întâlniri din noiembrie 1946 între premierul Clement Attlee și predecesorul său din perioada de război, Winston Churchill. Informațiile au fost transmise de un ofițer elvețian, cu aprobarea oficială a comandamentului militar al Elveției.
Deși planul a fost calificat de Attlee drept „complet fictiv”, conținutul său oferă o imagine sugestivă a suspiciunilor și tensiunilor profunde care marcau începuturile Războiului Rece.
Un plan în două faze, cu bombardiere din lemn și focoase nucleare
Documentul descrie un presupus plan în două faze, menit să paralizeze inițiativa militară sovietică în Europa Centrală și de Est timp de până la 45 de zile. Potrivit sursei elvețiene, între 400 de bombardiere britanice Mosquito — avioane construite în mare parte din placaj — urmau să fie echipate cu până la 200 de bombe atomice.
În prima fază, forțele aeriene aliate ar fi vizat infrastructura strategică din Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Austria și Ungaria. A doua fază ar fi presupus intensificarea atacurilor în Polonia, continuând operațiunile în zonele deja lovite.
Planul prevedea și desfășurarea a mii de bombardiere grele și avioane de vânătoare în sprijinul forțelor principale. Scopul era întârzierea unei ofensive sovietice și câștigarea timpului necesar pentru mobilizarea unor trupe capabile să reziste unui atac terestru masiv.
Contextul istoric: de la aliați la adversari
La doar un an și jumătate după încheierea războiului în Europa, relațiile dintre Marea Britanie, Statele Unite și Uniunea Sovietică se deteriorau rapid. Deși în timpul conflictului Rusia fusese un partener esențial împotriva Germaniei, suspiciunile legate de ambițiile expansioniste ale lui Stalin deveniseră tot mai pregnante.
Winston Churchill, aflat în opoziție în acel moment, își exprima deschis temerile. Într-o telegramă adresată președintelui american Harry Truman, trimisă în mai 1945 — la scurt timp după sinuciderea lui Hitler —, Churchill întreba: „Ce se va întâmpla cu Rusia?”, exprimând îngrijorări cu privire la retragerea trupelor americane din Europa.
Reacțiile din Marea Britanie și veridicitatea documentului
În ciuda afirmațiilor transmise de partea elvețiană, Attlee a negat categoric existența oricărui plan de acest tip, afirmând că nici capacitățile militare, nici cele nucleare nu ar fi permis punerea în aplicare a unui astfel de scenariu. În 1946, Statele Unite dețineau doar nouă focoase nucleare, iar Marea Britanie nu avea niciunul.
Istoricii subliniază că un astfel de plan, dacă ar fi existat, ar fi fost imposibil de executat în condițiile reale ale vremii. Cu toate acestea, simpla discuție despre utilizarea armelor nucleare la o scară largă în Europa, la scurt timp după devastarea Hiroshimei și Nagasakiului, este considerată de mulți o perspectivă tulburătoare.
Deosebiri față de „Operațiunea de neconceput”
Documentul din 1946 nu trebuie confundat cu „Operațiunea Unthinkable” („De neconceput”), planul redactat în mai 1945 la ordinul lui Churchill, care prevedea un atac surpriză asupra forțelor sovietice imediat după înfrângerea Germaniei.
„Unthinkable” presupunea chiar reînarmarea trupelor germane înfrânte pentru a sprijini ofensiva occidentală. Planul a fost considerat nerealist de către comandanții militari britanici și americani și, în cele din urmă, respins oficial. Istoricul Sir Alan Brooke declara atunci că o asemenea acțiune ar conduce la un „război prelungit și cu șanse reduse de succes”.
„Un avertisment care reflectă climatul de incertitudine”
Referindu-se la documentul descoperit, istoricul britanic Damien Lewis a afirmat: „Deși Attlee l-a considerat o ficțiune, Churchill a simțit că merită adus în atenția conducerii de vârf. Elvețienii cereau clarificări urgente. A discuta, în 1947, despre un conflict nuclear la scară europeană era, în sine, un semnal de alarmă pentru aliații noștri”.
El a adăugat că, în acel moment, avantajul militar strategic era de partea Occidentului, întrucât doar SUA deținea arme nucleare. Uniunea Sovietică avea să efectueze primul test nuclear abia în 1949.
Descoperirea acestui document, fie el autentic, o compilație de speculații elvețiene sau o dezinformare intenționată, relevă cât de fragilă devenise alianța postbelică între puterile învingătoare. Chiar și în absența unor planuri concrete, faptul că asemenea scenarii erau discutate — fie și ipotetic — arată cât de rapid s-a transformat cooperarea anti-nazistă într-o competiție strategică globală.
