Spun asta pentru că în fiecare an, România se întoarce la aceeași dilemă: cum să acopere un deficit bugetar amenințător care pare de nestins, cum să împace nevoile sociale cu realitatea fiscală, cum să mai câștige timp și mai ales bani. Se discută despre taxe, despre tăieri, despre „optimizări”. Dar nimeni nu vorbește despre adevărata problemă: statul român este construit pe o fundație șubredă, iar fără o reformă profundă, orice „relansare economică” va fi doar o iluzie temporară.
Un stat supradimensionat, dar ineficient
România are peste 3.200 de unități administrativ-teritoriale (UAT): 103 municipii, 216 de orașe și 2.862 de comune. Dar multe dintre acestea sunt comune cu sub 2.000 de locuitori, care nu pot susține nici măcar cheltuielile curente fără transferuri de la bugetul central. Cu toate acestea, fiecare comună are primar, viceprimar, consiliu local, aparat administrativ și, desigur, buget propriu. Această fragmentare excesivă nu este doar o problemă de costuri – este o problemă de viziune. Există studii care arată că UAT-urile cu mai puțin de 5.000 de locuitori nu sunt nici eficiente și nici sustenabile, având o mare incapacitate de a furniza și asigura standarde de bunăstare ridicată pentru cetățenii lor.
În timp ce unele localități nu pot asigura servicii publice de bază, altele cheltuie pe proiecte fără impact, în lipsa unor criterii clare de performanță. Avem o administrație locală care funcționează mai degrabă ca o extensie birocratică decât ca un motor de dezvoltare. Iar la nivel central, ministerele și agențiile se suprapun în atribuții, se blochează reciproc și rareori răspund pentru eșecuri.
Reorganizarea teritorială – o reformă amânată de decenii
Reforma administrativ-teritorială este o temă recurentă în discursul public, dar mereu abandonată când vine vorba de decizie politică. De ce? Pentru că implică costuri electorale. Comasarea comunelor, redefinirea zonelor metropolitane, crearea unor regiuni administrative cu autonomie reală – toate acestea presupun pierderea unor poziții, restructurarea unor rețele de influență și, mai ales, curaj.
Citește pe Antena3.ro
Aceasta e cea mai rezistentă creatură din lume. Supraviețuieste în orice scenariu: arsă la 150°C, înghețată și chiar și în spațiu
Dar fără această reformă, România va continua să risipească resurse pe structuri redundante, în timp ce investițiile strategice sunt amânate. O țară cu ambiții europene nu poate funcționa cu o hartă administrativă desenată de comunism în anii ’60, care ignoră complet realitățile demografice, economice și logistice ale prezentului.
Responsabilizarea administrației este cheia încrederii publice. Reforma statului nu înseamnă doar reorganizare teritorială. Înseamnă și responsabilizare. Înseamnă să clarificăm atribuțiile între nivelurile de guvernare, să introducem criterii de performanță pentru funcționarii publici, să digitalizăm serviciile și să transparentizăm deciziile. Astăzi, cetățeanul român nu știe cine răspunde pentru un drum neasfaltat, pentru lipsa medicilor sau pentru întârzierea unei autorizații. Instituțiile se pasează reciproc, iar responsabilitatea se diluează. Într-un stat modern, fiecare nivel administrativ trebuie să aibă competențe clare, resurse proprii și obligația de a livra rezultate.
Mai mult, depolitizarea funcțiilor publice este esențială. Administrația trebuie să servească interesul public, nu interesele de partid. Fără o cultură a meritului și a responsabilității, orice reformă va fi doar o schimbare de fațadă. Vedeți pe undeva în aparatul de stat românesc aceste bune practici, vedeți cumva la politicieni dorința de a nu mai „mulge” funcțiile publice în interese personale sau de partid?
Reechilibrarea bugetară nu se face cu taxare suplimentară și nici cu tăieri oarbe.
România nu poate spera la echilibru bugetar doar dacă statul supraîmpovărează cu taxe și impozite contribuabilii care se conformează voluntar și nici dacă operează de-a valma tăieri. Avem nevoie de o recalibrare a cheltuielilor publice, dar și de o creștere a veniturilor prin extinderea bazei de impozitare, prin combaterea evaziunii și prin stimularea reală a economiei formale. Însă toate acestea sunt imposibile fără o administrație eficientă, capabilă să colecteze, să gestioneze și să investească inteligent. În lipsa unei reforme a statului, orice ajustare fiscală va fi temporară. Vom continua să ne împrumutăm pentru a acoperi cheltuieli curente, să ratăm oportunități de investiții și să ne afundăm în dezechilibre structurale.
România nu duce lipsă de idei. Duce lipsă de curaj. Curajul de a recunoaște că statul, așa cum este construit astăzi, nu mai funcționează. Curajul de a renunța la cârpeli și de a începe o reformă reală, care să schimbe din temelii modul în care sunt gândite, finanțate și implementate politicile publice.
Repet: România are nevoie de o reformă profundă. Relansarea economică nu se poate construi pe o administrație paralizată. Echilibrul bugetar nu se poate obține cu structuri ineficiente. Iar încrederea cetățenilor nu se poate câștiga fără responsabilitate și transparență.
Este timpul ca România să își regândească statul. Pentru că o cere viitorul nostru. Pentru că fără o reformă profundă, vom continua să ne învârtim în cerc, cu cârpeli bugetare care nu mai țin de cald nimănui.
Daniel Apostol este editorialist și analist economic și expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES.
