Fostul președinte american Bill Clinton a studiat în profunzime varianta ca Rusia să intre în NATO la începutul anilor ’90. Dar principalul obstacol a fost guvernul german condus de cancelarul Helmut Kohl, scrie revista germană Der Spiegel, care a studiat documente confidențiale din publicațiile Institutului de Istorie Contemporană, precum și din arhiva personală a unuia dintre participanții la evenimente.
În ianuarie 1994, Elțîn i-a propus lui Clinton ca Rusia să fie primită prima în NATO, înaintea statelor est-europene, dar președintele american a respins ideea. La summitul NATO de la Bruxelles din aceeași lună a fost lansat programul „Parteneriat pentru Pace”, iar emisarii americani vorbeau deja despre o posibilă integrare a Rusiei în alianță în circa zece ani. Totuși, inițiativa nu era sprijinită de structurile-cheie din Washington.
Principala opoziție a venit din Germania. Cancelarul Helmut Kohl, alături de ministrul de externe Klaus Kinkel și ministrul apărării Volker Rühe, considera că intrarea Rusiei ar paraliza NATO, adâncind contradicțiile interne. De asemenea, exista neîncredere în continuarea reformelor democratice de la Moscova și teama că, redevenind o amenințare, Rusia ar fi mult mai greu de contracarat din interiorul alianței. Un alt argument era riscul ca NATO să fie atrasă în conflictele Rusiei cu alte mari puteri, în special China.
Recomandări
„System Shock”, protocolul secret prin care aviația Israelului a spulberat apărarea aeriană a Iranului
Public, guvernul german a evitat să respingă categoric ideea, pentru a nu tensiona relațiile bilaterale cu Moscova. Kinkel i-a răspuns lui Kozîrev că NATO „nu e pregătită acum” să primească Rusia, fără a aduce motive de fond. Kohl nu aborda subiectul direct cu Elțîn, mizând pe sprijinul american al acestuia și concentrându-se pe consolidarea relațiilor economice ruso-germane și pe sprijinirea liderului rus în alegerile din 1996.
Kohl considera că prioritatea ar trebui să fie integrarea Poloniei, Cehiei și Ungariei în UE, nu în NATO, și abia după 2000 să se discute extinderea militară.
Clinton însă a accelerat procesul: negocierile oficiale pentru admiterea celor trei state în NATO au început în 1997, iar aderarea a avut loc în 1999, înainte de intrarea lor în UE. În memoriile sale, Kozîrev a concluzionat că respingerea Rusiei și felul în care s-a făcut extinderea NATO au confirmat percepția sa că alianța era, de fapt, un bloc antirus.
Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE
Urmărește cel mai nou VIDEO
