Este pentru prima dată, de la începutul războiului din Ucraina, când forțele NATO intervin direct împotriva Rusiei. Incidentul ridică întrebări esențiale despre intențiile Kremlinului, despre capacitatea de reacție a Alianței și despre gradul real de pregătire al statelor din flancul estic în fața unei forme de agresiune tot mai des întâlnite: războiul prin drone.
Dronă rusească doborâtă în Polonia/FOTO:X
De la posibilitatea unui accident până la o provocare calculată, răspunsurile sunt puține și prudente, dar efectele sunt deja vizibile: o nouă spirală a tensiunilor între Rusia și Occident, scrie politico.eu..
1. Ce s-a întâmplat, concret, în estul Poloniei?
Premierul Donald Tusk a informat Parlamentul de la Varșovia că spațiul aerian al Poloniei a fost încălcat de 19 ori în ultimele zile. Avioane de luptă F-16 ale Poloniei, sprijinite de F-35 olandeze, au fost ridicate în aer și au doborât cel puțin patru drone.
Fragmentele au fost descoperite în mai multe zone din estul țării, una dintre drone prăbușindu-se chiar peste o casă – din fericire, fără victime.
Varșovia acuză deschis Kremlinul: „Nu există dubii asupra intențiilor agresive ale Rusiei,” a afirmat Tusk. Polonia a activat Articolul 4 din Tratatul NATO, solicitând consultări urgente între aliați.
„Acum toată mașinăria Alianței se pune în mișcare pentru a evalua situația”, a transmis un oficial NATO, sub protecția anonimatului.
2. A fost un accident? Sau o decizie calculată?
Trecutul recent oferă suficiente precedente pentru a ridica semne de întrebare: drone rusești s-au mai rătăcit peste România sau Polonia, însă niciodată în număr atât de mare – și niciodată cu o reacție de apărare aeriană atât de hotărâtă.
Ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski, a declarat că evaluarea comună a forțelor aeriene din Polonia și NATO este clară: „Dronele nu au deviat de la traiectorii, ci au fost direcționate deliberat.”
Această opinie este împărtășită și de alte state. Boris Pistorius, ministrul german al Apărării, a spus fără echivoc că nu există indicii ale unei erori tehnice. Iar Fabian Hoffmann, expert în strategii de apărare și armament la Universitatea din Oslo, susține că analiza traiectoriilor demonstrează o acțiune controlată.
Totuși, nu toată lumea se grăbește cu verdicte.
John Healey, secretarul britanic al Apărării, a îndemnat la prudență: „Raportările sunt contradictorii, nu există încă o evaluare finală a motivației din spatele acestor atacuri. Oricare ar fi fost intenția, ele au fost periculoase, iresponsabile și constituie o violare a suveranității poloneze și a NATO.”
Zachary Kallenborn, cercetător în domeniul războiului cu drone la King’s College London, subliniază o realitate incomodă: „Deși vedem reacții verbale dure, răspunsul concret întârzie. Articolul 4 oferă Alianței răgazul de a aduna informații și de a cântări opțiunile.”
3. Ce spune Kremlinul?
Reacția Rusiei a fost, în nota obișnuită, una de negare și contraatac informațional. Reprezentantul diplomatic rus la Varșovia, Andrei Ordash, a sugerat că dronele ar fi venit din Ucraina, nu din Rusia. „Nu ni s-au oferit dovezi că ar fi drone rusești,” a spus el.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a refuzat o poziție clară: „Nu comentăm chestiuni care nu sunt în competența noastră.” În același timp, acuză Occidentul că formulează „provocări zilnice, fără argumente.”
Ministerul rus al Apărării a transmis ulterior un comunicat oficial în care afirmă că au fost lovite ținte din industria militară ucraineană, fără intenția de a afecta teritoriul polonez. Totodată, a insinuat că dronele nu ar fi avut raza necesară pentru a ajunge în Polonia din Federația Rusă.
„Suntem, totuși, deschiși la consultări bilaterale cu Ministerul Apărării din Polonia,” se arată în încheierea documentului.
4. Face parte dintr-un plan mai larg al Rusiei?
Contextul este important. După luni de stagnare relativă, Rusia a intensificat atacurile asupra Ucrainei. Peste 800 de drone și rachete au fost lansate într-o singură noapte, una dintre ele lovind clădirea principală a guvernului de la Kiev – o premieră în acest război.
Au fost vizate și obiective occidentale: o fabrică americană din vestul Ucrainei și, anterior, misiunea diplomatică a UE și sediul British Council din capitala ucraineană.
„Mesajul Moscovei este clar: nu vrea pace sub umbrela garanțiilor occidentale – și poate nici pace, în general,” a scris economistul Timothy Ash.
Generalul american în retragere Ben Hodges consideră că incursiunea dronelor în Polonia este o acțiune deliberată, semnalând apetitul lui Putin pentru risc – mai ales în contextul celor peste 8.000 de soldați americani staționați pe teritoriul polonez.
Hoffmann adaugă o nuanță interesantă: „Agresivitatea Rusiei e simptomul unei slăbiciuni. Economic, Rusia stă prost. Tocmai de aceea forțează nota acum – pentru că simte o fereastră de oportunitate.”
5. Ce spune acest incident despre pregătirea apărării aeriene a Poloniei și NATO?
Faptul că dronele au fost detectate și în parte doborâte arată că sistemele funcționează – dar nu impecabil. Belarus, aliatul Kremlinului, susține chiar că a avertizat Polonia despre apropierea dronelor.
„F-16 și F-35 nu sunt ideale pentru doborârea dronelor,” atrage atenția Hodges. „Sunt arme scumpe pentru o amenințare ieftină.”
Phillips O’Brien, profesor de studii strategice la Universitatea St. Andrews, este și mai tranșant: „Acesta a fost un atac de tip <> al Rusiei – iar NATO nu pare să fi învățat mare lucru după trei ani de război.”
Prin contrast, Ucraina reușește să respingă zilnic astfel de atacuri, cu mijloace mai rapide și mai puțin costisitoare: 386 din cele 415 drone lansate marți noaptea au fost interceptate, alături de 27 din cele 43 de rachete.
6. Cum poate răspunde NATO?
Evenimentul de miercuri întărește convingerea că apărarea aeriană a Alianței trebuie consolidată. Fostul purtător de cuvânt NATO, Oana Lungescu, avertizează: „Secretarul general Mark Rutte a spus deja că e nevoie de o creștere de cinci ori a capacității NATO în domeniul apărării antiaeriene și antirachetă. Este o prioritate urgentă.”
Generalul Hodges merge mai departe și propune:
-Un exercițiu comun major pentru apărarea aeriană pe flancul estic;
-Schimbarea regulilor de angajare ale avioanelor NATO din Marea Baltică și Marea Neagră, pentru a permite doborârea dronelor rusești;
-Instituirea unei zone de interdicție aeriană (no-fly zone) deasupra Ucrainei de Vest – pentru a preveni apropierea dronelor rusești de granițele NATO. „Nu ar fi o escaladare,” susține el, „deoarece aviația rusă nu zboară deja în spațiul aerian ucrainean.”
În absența unui răspuns decisiv, rămâne întrebarea care planează deasupra întregului incident: câte „teste” mai poate suporta NATO până când va fi nevoită să răspundă – nu doar cu comunicate, ci cu acțiuni clare?
