- Sedanka din Kamceatka a intrat în atenția publică după ce guvernatorul regiunii a propus să i se acorde titlul de „sat al gloriei militare”.
La 7.000 de kilometri de Ucraina și 3.500 de Alaska
Sedanka este o localitate izolată în nord-vestul Peninsulei Kamceatka, la peste 7.000 de kilometri de Ucraina. La aproximativ jumătate din această distanță, dar peste ocean, se află Anchorage, Alaska, unde președintele Donald Trump a încercat să negocieze sfârșitul războiului cu Vladimir Putin. Dar ostilitățile continuă.
Imagine din Sedanka. Foto: www.poluostrov-kamchatka.ru
Koriaci și itelmeni
Sedanka găzduiește koriaci și itelmeni, reprezentanți ai popoarelor indigene din nord, aflate în pericol de dispariție, dintre care au mai rămas aproximativ 10.000. Popoarele indigene din întreaga Rusie au fost supuse mobilizării, dar, conform legii, dacă o comunitate se află într-o zonă în care predomină mijloacele de trai tradiționale (cum ar fi pescuitul), bărbații sunt eligibili pentru o amânare.
Recomandări
Măcelul mut al câinilor din Măgurele, Ilfov: „Poliția Animalelor, Protecția Animalelor te dau așa, de la unul la altul”
Prin urmare, Sedanka nu a fost afectată de mobilizare.
Însă 30 de persoane din sat au plecat voluntar la război. Potrivit guvernului regional, în Sedanka sunt înregistrate 457 de persoane, dar localnicii spun că populația reală este de 258, dintre care 67 de bărbați cu vârsta peste 18 ani.
30 de bărbați, adică aproape jumătate dintre ei, au plecat voluntar la război.
12 dintre ei au murit deja, iar 5 sunt dați dispăruți, a declarat administrația districtului Tigilski pentru jurnaliștii de la Okno.
Sașa a murit la prima sa bătălie
„Mai întâi a mers pe front unul dintre prietenii soțului meu, apoi următorul. Și așa, unul câte unul; erau patrioți înfocați”, spune Svetlana Zaharova, văduva cu 4 copii a soldatului Aleksandr Cevin, căzut la datorie.
Toți voiau să se alăture Brigăzii 40, unde deja serveau băieți din satul și districtul nostru. Dar au fost trimiși în Brigada 155. Șașa a murit aproape imediat, practic la prima sa bătălie.
Chevin ar fi murit lângă satul Nikolskoie din regiunea Donețk. Trupul său nu a fost încă găsit, dar se presupune că a murit, iar familia, potrivit Svetlanei, a primit toate despăgubirile.
Cu toate acestea, ea neagă că banii l-au motivat pe soțul ei să participe la invazia țării vecine.
„Avea un loc de muncă, o familie, tot ce-i trebuia ca să trăiască. În operațiunea militară specială nu câștiga la fel de mult ca la locul de muncă. Îl ajutam încontinuu. Ne suna să-i cumpărăm una, alta. Mama și cu mine trimiteam mereu bani acolo, Nu există banii despre care vorbesc ei. Avem 12 morți și 5 dispăruți. Și nimeni nu e mai bogat . E neplăcut să auzi că au mers pentru bani”, spune femeia.
Mișa credea că războiul se va termina în curând
În noiembrie 2024, Mihail Ceciev a murit în regiunea Donețk. Olesia și cei trei copii ai săi s-au întors în Abakan după moartea soțului ei.
Mi-a scris: «Acesta este este elementul meu. Am găsit ceea ce căutam» Erau la granița cu Republica Populară Donețk, iar el a spus că unitatea lor mai avea două sate de eliberat, că era la graniță și că se va termina în curând. El credea că totul se apropie de sfârșit…
„Eram acolo, în Sedanka, singură cu copiii. A fost atât de trist. Eram epuizată, nu puteam munci, nu aveam putere sau energie”, a explicat femeia.
„Nu mai e nimeni care să taie lemne”
Presa locală a relatat, acum un an că „toți bărbații din satul Sedanka din districtul Tigilski din Kamceatka au plecat să servească în districtul militar de nord-est. S-a ajuns la punctul în care nu mai este nimeni care să taie lemne”.
Recomandări
Al Treilea Război Mondial va începe înainte de Crăciun, după ce Vladimir Putin va declanșa un atac asupra Poloniei. Avertismentul unui general rus dezertor: „Va fi zonă-gri”
Realitatea economică din sat este dificilă. Locurile de muncă sunt puține, iar salariile mici. Mulți pleacă să muncească în alte regiuni. „Oamenii din sat trăiesc în mare parte pe datorie”, recunoaște Zaharova.
Conform datelor disponibile publicului, mulți soldați contractuali de la Sedanka aveau datorii. Însă Olesia Checieva și Svetlana Zaharova insistă că bărbații nu au plecat la război pentru bani.
Acoperișuri și o sobă, singurul ajutor de la autorități
Anul trecut, în urma vizitei guvernatorului Vladimir Solodov, autoritățile locale au reparat acoperișurile caselor a patru soldați contractuali.
Guvernatorul Vladimir Solodov s-a întâlnit cu familiile celor implicați în „operațiunea militară specială” într-o vizită de lucru în districtul Tigilski. Foto: vostok.today
Oficialii au promis, de asemenea, că vor livra electrocasnice familiilor celor care luptă, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
O sobă a fost instalată în casa mamei decedatului Aleksandr Chevin, iar alte familii au primit ca ajutor lemne de foc.
Între timp, majoritatea problemelor cotidiene din Sedanka au rămas nerezolvate. Școala este într-o stare avansată de degradare, multe case sunt declarate oficial ca fiind periculoase, iar canalizarea lipsește în mare parte.
Una din cinci clădiri din Sedanka este clasificată oficial ca fiind nesigură, deși unele au fost construite relativ recent, la sfârșitul anilor ’80.
„Canalizare, practic, nu există, spune Svetlana Zaharova. În apartamente sunt mereu probleme, totul iese înapoi… În curți sunt bălți uriașe din cauza scurgerilor. Animalele beau direct din ele. Cât despre fondul locativ, totul este dărăpănat”.
Există 3 magazine alimentare în Sedanka. Îmbrăcămintea și electrocasnicele sunt, de obicei, disponibile pentru cumpărare pe continent. Totuși, ieșirea din Sedanka nu este ușoară: călătoria spre Petropavlovsk-Kamceațki durează 18 ore, inclusiv un zbor local din vecinul Tagil.
100.000 de euro pentru ridicarea unui monument
Locuitorii i-au scris guvernatorului în 2022, exprimându-și refuzul de a plăti 14.000 de ruble, circa 140 de euro, pentru un bilet dus, deoarece în Sedanka sunt locuitori cu venituri mici. Călătoria pe uscat în afara satului este posibilă doar iarna.
În perioada sovietică, creșterea renilor era ceva obișnuit în Sedanka, dar acum este practic inexistentă. Pescuitul a fost întotdeauna principala sursă de venit a populației indigene, dar localnicii se plâng că accesul la zonele de pescuit este blocat de antreprenori din afară.
În ciuda problemelor, în toamna anului trecut, autoritățile au alocat 10 milioane de ruble, circa 100.000 de euro, pentru un monument dedicat „participanților la operațiunea militară specială”, aproape jumătate din bugetul anual al satului. Iar în 2025, Aleea Memoriei a fost renovată de Ziua Victoriei.
Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE
Urmărește cel mai nou VIDEO
