Din septembrie, timp de câteva luni, podcastul SmartJob este dedicat combaterii dezinformării și a știrilor false, a temelor legate de securitate cibernetică și război hibrid, manipulare, răspândirea confuziei și a neîncrederii în democrație, ca parte a unui demers mai larg al Europei Libere „Contra minciunii”.
Proiectul este sprijinit de Fundația Konrad Adenauer. Un efort comun contra minciunii.
La SmartJob, încercăm să deslușim mecanismele valurilor de fake news. Fiindcă minciuna răspândită în masă a început să afecteze deciziile și comportamentele tuturor, indiferent de funcție, profesie, vârstă, sex, statut familial.
Învățăm împreună cum să ne apărăm mai bine și cum să îi apărăm pe cei dragi de mecanismele atât de sofisticate ale dezinformării.
***
Mihnea Măruță este jurnalist, doctor în filozofie și cadru didactic asociat la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca. A lucrat în presă mai bine de 20 de ani. În anul 2023, a publicat cartea „Identitatea virtuală”, o versiune adaptată a tezei sale de doctorat, care a ajuns la al șaselea tiraj.
Mihnea Măruță crede că rețelele sociale și tehnologia, în general, au devenit un mediu mai erotic, mai plin de dorință decât realitatea:
„Rețelele induc această iluzie că acolo îți poți împlini dorințe pe care nu le poți împlini în realitate. Copiii cresc cu această nouă structură mentală: apăs și mi se îndeplinește dorința în secunda doi.”
Iar asta devine cea mai importantă matriță a minții lor de-a lungul copilăriei și adolescenței, spune acesta. Să obțin ce vreau într-o clipă devine un imperativ. Ce nu obții e respins. Or, nimic durabil nu se poate construi fără efort.
Studenții care termină facultatea se așteaptă ca primul job să fie job-ul vieții lor și, pentru că asta nu are cum să se întâmple, sunt extrem de dezamăgiți, ba chiar li se pare că nu au ce căuta acolo.
Dacă înainte era firesc să înveți, să încerci, să eșuezi, iar să încerci, să muncești, să cauți un mentor și cine știe dacă după 10, 20, 30 de ani vei ajunge totuși la job-ul vieții, acum lor li se pare de neacceptat, arată jurnalistul:
„Ești obișnuit ani de zile cu un mecanism mental, care se transformă într-un reflex. Apăs și mi se îndeplinește dorința. Ei își doresc din prima nu doar job-ul vieții, ci și relația perfectă.”
Orice dorință îndeplinită înseamnă la nivel organic și natural un nivel mai mare de dopamină, așa-numitul hormon al fericirii.
Același hormon influențează sistemul de recompensare și motivație, atât de important, dar și învățarea, memoria și starea de spirit.
Dependența de social-media are legătură cu dependența de dopamină, în măsura în care numărul de like-uri și share-uri, răspunsurile rapide și plăcerea de a fi admirat, confirmat și în centrul atenției sunt atât de prezente.
Problema este că atunci când ajung la maturitate, cei formați de like-uri și share-uri, inițiază activități unde rezultatele și aprecierea nu vin la fel de repede.
Tinerii apasă „butoane” în viața reală, dar nu li se mai îndeplinește dorința:
„Ei nu mai înțeleg și apare depresia, plus refuzul realității. Și unde se ascund să-și lingă rănile? Tot în rețea. Deci, rețeaua este și cauza depresiei, și refugiul unde se întorc. Rămân blocați.”
Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.
E nevoie de curaj, spune profesorul, pentru a depăși contraargumentul potrivit căruia orice interzici devine dezirabil:
„În cazul rețelelor de socializare și al dependenței de secreția de dopamină, e nevoie, cu riscul ca copiii să ne urască și să intre pentru o perioadă în sevraj, să adoptăm niște măsuri dure, pentru a le salva copilăria și pentru a salva într-un fel viitorul societății și al țării. Nu cred că există altă soluție.”
Dacă urmărim studiile internaționale în legătură cu impactul social media asupra sănătății mintale a copiilor și adolescenților, nu cred că există altă soluție decât un mai mare curaj în a impune interdicții, spune Mihnea Măruță.
Acesta spune că simte tot mai mult, la catedră fiind, cum telefonul fură atenția studenților și constată că universitățile se tem să impună reguli dure.
„Dacă îi permit studentului sau elevului să intre în clasă cu telefonul și să-l poată pune pe bancă, procesul de educație e compromis, ca să nu zic că este mort.”
Jurnalistul/ profesorul vorbește de lipsa de inițiativă, teamă, frică în conducerile universităților și în Ministerul Educație în a lua măsuri care să atace această problemă.
Copiii sunt deja nostalgici, când ar trebui să fie plini de viață
Ce anume seduce în social media? De ce suntem atrași până la adicție de social media? Posibilitatea de a înlocui realitatea, răspunde Mihnea Măruță:
„Realitatea vine și cu suferință, durere, responsabilitate și cu moarte. Social media adoarme gândul că vei muri. Îți creează această iluzie că te vei putea imortaliza în mințile cât mai multora dintre urmăritorii tăi.”
De-asta vrem din ce în ce mai mulți urmăritori și din ce în ce mai multe inimioare și comentarii, spune Mihnea Măruță, pentru că induc această iluzie că „ai putea supraviețui în mințile oamenilor măcar sub formă de reprezentare, măcar sub formă de amintire.”
De ce sunt nefericiți acești copii? Părinții lor nu înțeleg povestea asta din moment ce: „ți-am oferit totul”, redă Mihnea Măruță nedumerirea dureroasă a milioane de părinți.
De fapt, deși părinții îi văd acasă sau la școală, în medii sigure, copilul lor înfruntă o presiune în rețea pe care adulții nici nu și-o pot imagina.
Din cauza puterii acaparatoare a social media, viața mentală a copiilor scapă în cea mai mare parte îndrumării părinților, profesorilor și a altor persoane în carne & oase cu care ei vin în contact.
În fiecare zi, copilul trebuie să ia implicit decizii cu privire la identitatea lui, la cum se reflectă în mințile celorlalți, la cum îl văd ceilalți.
Pericolul? Mihnea Măruță: de a crește niște generații complet anxioase, complet speriate de orice moment care creează neprevăzut și incertitudine. Or, viața e plină de asemenea momente.
„Mai e un fenomen pe care l-am descoperit și eu cu surprindere. I-am întrebat pe studenții mei din generația Z care cred că e caracteristica cea mai importantă a generației lor și mi-au zis: Suntem deja nostalgici.”
Practic, o generație aflată în pârgul dorinței, când ar trebui să vrea să răstoarne munții și să trăiască viața din toate puterile, e întoarsă cu fața spre propria copilărie:
„Pentru că li se pare că acolo viața era simplă și așezată, viitorul este ceva ce îi înspăimântă.”
Omenirea regresează înspre adolescență
Mihnea Măruță atrage atenția că oamenii au ajuns să nu se mai retragă în singurătate și în plictiseală. Viața reflexivă e redusă la minim, deși a petrece timp cu tine însuți e o îndeletnicire prețuită de toate marile culturi ale omenirii.
„Plictiseala e bună. E mult mai bine să te plictisești decât să fii bombardat de stimuli din rețea. Să rămâi cu tine, să te cunoști, să-ți descoperi visurile, altfel toate sugestiile de viață, mii și mii în fiecare zi, îți vin din rețea: du-te acolo, mănâncă aia, călătorește dincolo, întâlnește-te, cumpără-ți!”.
Mai mult, atrage atenția Mihnea Măruță, omenirea trăiește o agresiune la adresa întregii societăți de tip rațional pe care a construit-o în ultimii 200 de ani.
„Societatea occidentală construită pe rațiune și pe știință este sub asediu din cauza faptului că am creat o tehnologie care le dă oamenilor iluzia că viața poate fi fără suferință și poate fi fără greutăți.”
Toată omenirea regresează înspre adolescență, e un fel de infantilizare a oamenilor omenirea întreagă se infantilizează din cauza tehnologiei prost înțelese și excesiv folosite, spune Mihnea Măruță.
„Rațiunea umană este diminuată. Am primit la naștere o comoară extraordinară și nu știm ce să mai facem cu ea. O lăsăm în ungherul minții noastre să se umple de păianjeni.”
Ce e de făcut? O discuție face-to-face, nu pe chat cu prietenii, părinții și/sau profesorii e parte a soluției.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
