Nu cred că m-aș fi putut imagina făcând altceva. Filmul documentar nu e doar o meserie, e un mod de a trăi și de a privi lumea. E felul meu de a înțelege oamenii, de a pune întrebări și de a da sens vieții. Desigur, fac multe alte lucruri: cercetare de teren, organizare de evenimente culturale, proiecte educaționale, dar toate rămân, într-un fel sau altul, legate de dorința de a descoperi și de a spune povești despre oameni.
Vă întâlniți cu cineva care vă zice că nu s-a uitat niciodată la un film documentar, că se uită cu mult interes doar la filmele de ficțiune. Ce îi spuneți pentru a-i stârni interesul pentru filmul documentar?
I-aș spune că documentarul este, de fapt, cea mai profundă formă de ficțiune, pentru că documentarul e viața însăși. Tot ce vedem într-un documentar s-a întâmplat cu adevărat, dar, privit prin ochii unui autor, capătă o forță emoțională incredibilă. I-aș promite că va descoperi povești mai tulburătoare, mai sincere și mai neașteptate decât orice film scris de scenariști.
Puteți descrie în câteva cuvinte spectatorul ideal al festivalului?
Spectatorul ideal e curios. Nu vine să vadă un film, ci să înțeleagă lumea. E cineva care are răbdare să asculte, să se lase provocat, să pună întrebări. E deschis și generos cu poveștile altora.
Ați comunicat de mai multe ori că primiți în fiecare an peste o mie de filme, uneori chiar mai multe mii, din care ajung în selecția oficială aproximativ 100. Care sunt criteriile de selecție? Ce trebuie să știe cineva care vă trimite un film pentru festival?
Căutăm filme care spun ceva esențial despre oameni și despre lumea în care trăim. Filme oneste, autentice, cu privire cinematografică și profunzime. Nu ne interesează senzaționalul, ci adevărul spus cu sensibilitate și inteligență. Oricine trimite un film la Astra Film ar trebui să știe că ne uităm mai ales la perspectiva autorului, la felul în care privește și înțelege realitatea.
Dacă ar fi să descrieți în 2-3 propoziții filmele din această ediție, care ar fi această descriere?
Filmele din acest an sunt puternice, intime și pline de curaj. Abordează cele mai arzătoare teme ale lumii de astăzi: identitate, libertate, migrație, război, mediu, inegalitate socială, discriminare, relația omului cu tehnologia, dar și căutarea sensului și a echilibrului interior. Sunt filme care arată un moment al umanității aflate între fragilitate și speranță, punând întrebări despre cine suntem și încotro mergem.
Există vreo idee generală desprinsă din filmele primite în acest an? Care ar fi aceea? Nu mă refer neapărat la cele selectate, ci la întregul tablou.
Da, se simte o neliniște globală. Mulți autori caută sensul într-o lume fragmentată. Apar teme recurente despre identitate, migrație, război, mediu, dar mai ales despre rezistența omului în fața absurdului. E o lume care se schimbă și care se caută.
Toată lumea e de acord că filmul documentar reflectă o realitate pe care de multe ori o percepem, dar ne e mai greu să o deslușim. Cum reflectă festivalul din acest an ceea ce se întâmplă în lume? Cum pune punctul pe i?
Festivalul e o oglindă a lumii, dar și o lupă. Vedem prin filme lucruri care ni se par îndepărtate, dar care, de fapt, ne privesc pe toți. Ediția aceasta pune punctul pe i prin diversitatea vocilor, prin faptul că ne aduce față în față cu adevăruri incomode, dar și cu frumusețea umană care încă există, chiar și în cele mai grele locuri.
Ce a fost diferit la ediția din acest an din punctul de vedere al conținutului?
E o ediție mai intensă emoțional. Filmele sunt mai directe, mai personale, mai aproape de om. Autorii nu mai privesc lumea de la distanță, ci din interiorul ei. Documentarul a devenit mai confesiv, mai curajos.
Ce a fost diferit la ediția din acest an din punctul de vedere al organizării?
Festivalul se desfășoară timp de zece zile, iar experiența a fost extinsă dincolo de ecrane. Mă refer la întâlniri, dezbateri, evenimente speciale, proiecții în spații neconvenționale. Vrem ca publicul să trăiască documentarul ca pe o stare de spirit, nu doar ca pe un spectacol. În plus, am investit mult în educație și în dialogul dintre generații.
Ce ar trebui să se întâmple ca, după ultima zi a festivalului, să spuneți că a fost o ediție reușită?
Să văd oameni care pleacă din sălile de cinema mai luminați, mai atenți la ceilalți, mai curioși. Să știu că filmele au schimbat ceva în mintea sau în inima cuiva. Atunci știu că am reușit.
