Lansat în noiembrie 2023, cu scopul de a contribui la o Românie mai prietenoasă cu mediul, SGR a pornit cu multe nemulţumiri din partea consumatorilor şi a unor comercianţi sau producători.
Plângerile erau legate de subiecte precum tonomatele de colectare frecvent pline şi indisponibile, returnarea care nu era posibilă la majoritatea magazinelor mici, deşi taxa de 0,50 de bani era percepută de către toți vânzătorii, necceptarea unor ambalaje care au aveau inscripția „SGR”.
Europa Liberă a scris pe larg despre subiect, la câteva luni de la lansare.
La aproape doi ani de la inaugurarea SGR, nivelul de colectare a ambalajelor de unică folosinţă returnabile – doze de aluminiu, sticle şi PET-uri de băuturi şi răcoritoare – se apropie de graficul stabilit iniţial, spune Raul Pop, în interviul acordat Europei Libere.
În primele nouă luni din 2025, au fost returnate peste 4 miliarde de ambalaje, ceea ce înseamnă o cotă de colectare de 82%, potrivit reprezentanţilor RetuRO, compania care coordonează programul. Aceasta e creată de trei asociaţii de comercianţi şi producători de băuturi şi răcoritoare, în colaborare cu Ministerul Mediului (cu 20% din acţiuni).
Aproximativ şapte miliarde de ambalaje SGR sunt pe piaţă anual în România, potrivit estimărilor.
Aflat la al treilea mandat de secretar de stat în Ministerul Mediului, profesor asociat la ASE, Raul Pop a fost co-fondator al Coaliţiei pentru Economia Circulară – concept promovat la nivel european, bazat pe folosirea în comun, reciclarea şi reutilizarea materialelor.
El spune, în interviul acordat Europei Libere, că programul a intrat în grafic şi că ţintele de colectare propuse, de 81% din totalul ambalajelor SGR, au toate şansele să fie atinse.
Vorbeşte şi despre lucrurile care mai trebuie încă îmbunătăţite, precum colectarea în mediul rural, precum şi despre disconfortul de zgomot produs de tonomate în magazinele în care sunt montate în interior.
Specialistul în economie circulară şi politici de sustenabilitate spune că proiectul de lege depus recent în Parlament de fostul ministru al Mediului, Mircea Fechet, de extindere a sistemului şi cu ambalaje reutilizabile, de la borcane de compoturi la cele de zacuscă, respectiv recipiente de oţet sau borş ori cafea, poate fi de bun augur.
Va trebui analizat însă cu atenţie cum pot fi aduse în stare de reutilizare astfel de recipiente, fără să existe suspiciuni de contaminare cu diverse substanţe, cum pot fi preluate în mod eficient ambalaje foarte diferite şi care sunt costurile implicate.
El atinge şi subiectul redistribuirii veniturilor către persoane cu câștiguri mai reduse sau muncitori din alte ţări, care colectează şi returnează frecvent ambalaje identificate în spaţiul public.
Centrul de prelucrare a deșeurilor de la Bonțida, jud. Cluj.
1. Europa Liberă: Cum apreciaţi rezultatele SGR, la aproape doi ani de la lansare, raportat la obiectivele propuse la început, cel puţin?
Raul Pop: Sunt spectaculoase. E unul dintre puținele cazuri în care s-a întâmplat așa cum ne-am dorit, în sensul în care ei (cei de la RetuRO, n.r.) sunt pe traictorie. Primul an a fost un pic mai greu, au început să construiască pas cu pas sistemul și, până la finalul anului respectiv, au reușit să ajungă undeva la un 55% rată de returnare (raportat la ambalajele SGR din acel moment, n.r.).
În 2025 sunt pe traiectorie să ajungă la 80-81% ceea ce este spectaculos și foarte bine, urmând ca în 2026 să ajungă la 90%, deci să ne ținem de planificare.
În România se vând aproximativ şapte miliarde de sticele şi doze de băuturi, aplicând un procent aşteptat de 80% – menţionat şi în lege – practic, el trebuie să recupereze 5,6 milioane de bucăți de ambalaj.
Din datele pe care le publică şi ei, constant, suntem în target. Deocamdată target-ul este general valabil, la număr de bucăți. În practică nu este același număr de sticle din sticlă față de sticle de plastic.
2. Europa Liberă: Care sunt aspectele care încă trebuie îmbunătăţite?
Raul Pop: Din punct de vedere a ceea ce vede cetățeanul, sunt două lucruri foarte importante: primul se referă la un punct în care să returnezi cât mai aproape de tine, să fie cât mai scurt drumul.
Asta e valabil mai ales pentru mediul rural, că la oraș, la un colţ de stradă, găseşti trei magazine. Asta nu e o problemă, dar în zona rurală, unde ai un magazin pe sat, de exemplu, e foarte important ca magazinul respectiv să primească sticle.
Și mai este un aspect care e din fericire din ce în ce mai rar întâlnit – și anume ca sticlele respective să fie incorect etichetate. Se mai întâmplă pe la automatele de returnare să mai mergi cu câte un brand local sau nu foarte mare, să încerci să-l introduci în aparat și aparatul să ți-l dea înapoi pentru că nu-i citește corect codul de bare.
Funcţionează ca o scanare la casa de marcat. Dacă poți să-l scanezi, să-l recunoști, să afli cât costă, înseamnă că poți să scanezi şi să îl recunoşti și dacă este sau nu este inclus în sistemul de garanție.
3. Europa Liberă: Sunt progrese legate de distribuţia punctelor de colectare în mediul rural? A fost o problemă semnalată încă de la începutul programului…
Raul Pop: Din ceea ce știm de la RetuRO, numărul de puncte de locuri în care se poate face returnarea este în creștere, inclusiv în zona rurală – dar nici zona rurală nu este la fel. Satele nu sunt la fel. Ai comune, sate lipite de un oraș sau altele așezate departe, în vârful muntelui sau în Delta Dunării.
Bineînțeles că accesibilitatea și atractivitatea pentru magazinele de acolo este diferită când vorbim despre sistemul de garanție-returnare. Un lucru pe care l-am constatat este că proprietarii unor magazine de la sat preferă să ia sticlele și să meargă cu ele la un hipermarket dintr-o margine de oraș – la Metro, de exemplu, de unde se și aprovizionează.
Le introduc ei în automatele respective, ca să-și ia pe loc cei 0,50 de bani, iar la raportarea oficială apar (ambalajele – n.r.) ca şi când ar fi intrat prin Metro.
Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, co-fondator al asociaţiei Ecoteca, dedicată politicilor de dezvoltare sustenabilă.
4. Europa Liberă: E reţeuea de centre de numărare-sortare suficientă în acest moment pentru întrega cantitate colectată?
Raul Pop: Sincer, pe mine, ca producător de politică de mediu sau ca cetățean, nici măcar nu mă interesează, atâta vreme cât operatorul (RetuRO, n.r.) este un operator cu decizii private.
El își face niște calcule și spune „mie îmi e rentabil să am șapte centre de numărare, sau nouă sau 109”, în funcție de niște calcule pur economice. El spune așa: „cât mă costă să invesisc într-un centru, cât mă costă să mă deplasez până la centrul acela, dacă e mai încolo cu patru județe decât dacă e lângă mine”, le pune în balanță, vede dacă este pe plus sau pe minus şi, în funcţie de asta, ia decizia.
Din discuțiile pe care le-am avut cu consiliul director al lui RetuRO și cu managerii, pe rând, ei întotdeauna fac aceste calcule și, în funcție de cum se dovedește că este rentabil sau nu este rentabil să ai un centru de numărare – de exemplu în Suceava. Dacă este rentabil, deschid și la Suceava, dacă nu, rămân la varianta pe care au identificat-o până la momentul ăsta.
Iniţial ziceau că deschid zece centre, deocamdată au rămas la şapte.
5. Europa Liberă: Cum apreciați, de la nivelul ministerului, propunerea domnului Fechet, cu privire la extinderea și la ambalaje reutilizabile, borcane? Ministrul spunea că se poate extinde şi la oțet, borș, produse din cafea și așa mai departe. Ar fi o evoluţie normală?
Raul Pop: În primul rând, faptul că există interes și inițiative legate de SGR e un lucru pozitiv, înseamnă că ne pasă de el și vrem să vedem că producem tot mai multe impact de mediu.
Dacă calea cea mai potrivită este să-l extindem, de exemplu, în alte tipuri de ambalaje sau alte tipuri de produse sau în alte puncte de colectare – poate mi-ar plăcea să fac colectare în gară sau în aeroport, de exemplu – sunt toate niște niște teme de gândire și de calcul.
Personal n-am niciun fel de problemă în a extinde SGR către toate tipurile de ambalaje care sunt potrivite, dar trebuie să mă gândesc dacă sunt potrivite sau nu.
Centrul de prelucrare de la Bonțida, jud. Cluj.
6. Europa Liberă: Ce trebuie luat în calcul la o eventuală extindere a programului şi la alte ambalaje?
Raul Pop: Sunt mai multe criterii. În primul rând, trebuie să iei în calcul cam ce te aștepți să primești la returnare. Una e să mă aștept să primesc o sticlă în care am avut un lichid ușor de golit la o chiuvetă sau la un canal și alta e să primesc un borcan cu zacuscă alterată sau cu muștar întărit.
Ce se va întâmpla este că aparatul sau casierul – dacă e vorba despre un magazin mai mic, se va uita la borcanul acela şi va spune: „domnule, ia-l înapoi, pentru că nu-i curat”. Întrebarea mea, care rămâne un pic în aer, este ce face consumatorul cu borcanul acela murdar?
Dacă îl aruncă cu totul, cel mai probabil nu-l poate arunca așa cum mi-ar plăcea mie, și anume într-o într-un container de sticlă, ci îl va arunca în primul coș sau, dacă nu are, imediat lângă magazin. Și generăm alte alte probleme din cauza asta.
Pe de altă parte, nu am niciun fel de problemă tehnologică sau de gândire tehnică când mă gândesc cum ar fi să avem, de exemplu, apa distilată sau chiar oțetul, uleiul, borșul, cosmeticele și așa mai departe. În momentul de față, argumentul conform căruia s-ar s-ar putea să avem o problemă din cauză că poate să miroasă nu mai stă în picioare.
Deja avem berea băgată în sistem și iată că e OK. Iar berea miroase. Secretul este modul în care magazinul administrează foarte repede sacii de ambalaje care trec prin automatul de returnare.
7. Europa Liberă: Dacă vorbim de ambalaje reutilizabile, ele practic nu se mai casează / macină, ca în aparatele automate, ci se curăţă şi refolosesc?
Raul Pop: Asta e toată logica, să am ambalaje pe care să le reumplu. Dar, pentru lucrul acesta, iarăși trebuie să merg puțin mai departe și să mă gândesc ce ar presupune lucrul ăsta.
Să luăm un exemplu extrem: dacă eu vreau să umplu o sticlă de bere, hai să zicem o sticlă de Efes, mică şi bombată, şi o sticlă de Carlsberg, înaltă şi cu inscripţia numelui, în relief, pe ea. Nu o să pot umple o sticlă de Efes cu Carlsberg sau cu altceva, pentru că nu-și dorește niciun producător așa ceva și nici consumatorii nu vrea să primească o sticlă de Efes care să conţină Carlsberg.
Aşa că trebuie să mă asigur că acea sticlă cu potenţial de reumplere pe care o primesc, voi putea să pot să o reumplu cât mai aproape. Dacă recuperezi o sticlă de Carlsberg în Satu Mare și poți să o reumpli numai la Ploiești, avem o mare problemă de mediu, că trebuie transportată până la Ploiești.
Şi mai e o problemă: ca să pot să o umplu, trebuie s-o igienizez, să o spăl, să o dezinfectez, că cine știe ce o fi fost în ea – nu îmi permit riscuri. Ceea ce înseamnă că cel care o reumple trebuie să mai investească și într-o instalație de spălare. Și poate că un mare producător de bere își permite, dar micul producătorul de bere artizanală sau local de lactate poate nu are în momentul de față posibilitatea asta.
Şi la borcane sunt foarte multe tipuri de ambalaj.
8. Europa Liberă: Produsele colectate şi compactate în RVM-uri sau în centrele de sortare unde ajung, în prezent?
Raul Pop: Într-o proporție de 99% ele se transformă după ce sunt colectate, sunt mărunțite, topite și devin din nou ambalaje. Şi la dozele de aluminiu e la fel, iar sticla se retopește.
Există la noi în țară şi o fabrică mai mare, şi producători mai mici. Iar ceea ce excede capacitatea celor din țară se reciclează prin apropiere: Bulgaria, Republica Moldova, Ungaria.
Sigur că e de dorit să avem şi noi mai multe (astfel de unităţi, n.r.), pentru că acesta este un serviciu comercial contra cost – deci, dacă îl plătești, rămân banii în România, companiile își angajează oameni și generează taxe.
9. Europa Liberă: Care sunt două-trei plusuri pe care sistemul SGR le-a adus, în România?
Raul Pop: Sunt câteva foarte importante, unele mai puțin vizibile, altele mai vizibile. Cel mai vizibil este că ne-a curățat pădurile și cursurile de apă de PET-uri.
Al doilea element vizibil este că performanța de mediu, dacă ne uităm la cantitățile reciclate, este fantastică prin comparație cu ce știam noi până la RetuRO.
Al treilea exemplu este că avem un control pe materialul ăla și știm unde, unde a plecat, unde s-a întors, unde a ajuns, că a fost reciclat, în loc să facem ambalaje din materiale virgine.
Al patrulea exemplu iarăși important e că suntem cu toți parteneri într-un astfel de sistem, ceea ce este rarisim în România.
Practic, avem 19 milioane de mici colectori care merg cu sticla până la primul magazin. E un lucru nemaivăzut, e o inginerie socială, până la urmă.
Mai este o chestie interesantă de la sistemul de garanție-returnare. Față de toate celelalte sisteme, aici avem date aproape în timp real, iar cu datele alea putem să vedem, spre exemplu, dacă trebuie să mergem să punem mai multă presiune pe județul Ialomița, față de Călărași.
Sunt luate măsuri şi de aceea şi funcționează sistemul și livrează rezultatele de care vorbeam.
10. Europa Liberă: Există planuri de a remedia şi lucruri mai soft, cum e de exemplu zgomotul foarte puternic, suportat şi de angajaţii unor magazine şi de consumatori?
Raul Pop: Este un factor care a fost deja semnalat, în principal de retaileri, pentru că „au zis că ne sună astea în cap, ne înnebunescu angajaţii.”
Ştiu că au mai lucrat la niște schimbări la aparatele de returnare, că în general astea fac zgomot, și în special în magazinele de dimensiune medie, unde aparatele se pun în interior.
La magazinele mari, aparatele sunt în parcare sau undeva într-o gheretă lipită de magazin, dar în magazinele de tip de vecinătate, Mega Image-uri, Penny-uri și altele, într-adevăr se întâmplă în interior.
Știu că se lucrează foarte mult. Singura problemă acolo este cu ambalajele din sticlă, alea fac gălăgia cea mai supărătoare și, ca orice tehnologie care este testată în teren, suferă în permanență tot felul de ajustări. Una dintre direcțiile lor de acțiuni este exact pe de reducerea zgomotului.
Ambalaje returnate constant şi de cei cu venituri mai mici
Raul Pop, despre măsura în care măsură a reușit programul să aducă şi o formă de redistribuire a unor mici venituri spre cei cu posibilităţi financiare mai reduse? A fost un obiectiv al programului?
„Nu a fost un obiectiv în sine, dar sincer, ne așteptam să funcționeze, pentru că noi am văzut în urmă cu mai muţi ani cum a funcționat colectarea de fier vechi.
Atâta vreme cât fierul respectiv avea o piață și se putea rapid culege și vinde s-a întâmplat cumva fără să intervină statul sau fără să intervină autoritea publică locală sau colectorul de deșeuri, din simplu fapt că există un segment social preocupat de subiectul ăsta și ca și sistemul de garanție am văzut că s-a întâmplat.
Sincer, o singură chestie pe mine mă surprinde. Nu mă așteptam când discutam înființarea sistemului de garanție-returnare, în anii 2018-2019-2020, nu mă așteptam ca el să fie deservit foarte bine de muncitorii din Asia, care au fost aduși în România, că la momentul respectiv fenomenul cu lucrătorii asiatici nu era atât de răspândit cum este acum.
Ne așteptam, per general, să existe personaje care vor trăi până la urmă din chestia asta.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
