Copiii își vor putea crea conturi pe platformele digitale doar cu acordul părinților, iar furnizorii vor fi obligați să aplice filtre de vârstă și interdicții pentru publicitatea personalizată adresată minorilor, arată proiectul adoptat de Senat.
Legea poate intra în vigoare doar după ce va fi adoptată și în Camera Deputaților, forul decizional.
Organizațiile neguvernamentale pentru tehnologie, dar și cele pentru apărarea drepturilor omului, spun că, în forma propusă, legea nu face decât să strângă foarte multe date personale.
Bogdan Manolea, președintele Asociației pentru Tehnologie și Internet (ApTI), spune la #10întrebări că, prin noua lege, votată de Senat „practic, ajungem la o verificare a tuturor persoanelor pentru a depista cine are sub 16”.
„Mie mi se pare că legea dă o obligație imposibil de aplicat – în momentul în care vorbești despre un acord parental, care trebuie depus la ANCOM, inclusiv pe hârtie. Deci este un coșmar birocratic pentru orice părinte care ar vrea să facă acest lucru”, completează Manolea.
1. Europa Liberă: Ce înseamnă legea majoratului digital?
Bogdan Manolea: Dacă ne referim la proiectul de lege așa cum e aprobat de Senat în momentul acesta, este o lege care propune ca orice minor să fie identificat de către serviciile online cu potențial conținut dăunător.
Și, pentru a face asta, practic, legea propune ca orice utilizator de internet să fie verificat și identificat pentru a depista cine are sub 16 ani. Deci, practic, ajungem la o verificare a tuturor persoanelor pentru a depista cine are sub 16.
2. Europa Liberă: Proiectul adoptat de Senat a generat un val de reacții din partea organizațiilor non-guvernamentale, care spun că, dacă ar fi adoptat, ar fi abuziv. De ce?
Bogdan Manolea: În primul rând, nu poate fi implementat din punct de vedere practic.
Cum la ora actuală nu există niciun sistem de identificare a cetățenilor online, este imposibil de implementat. În al doilea rând, vorbim de o identificare la orice acces a unui serviciu online.
Asta înseamnă că la orice serviciu de comerț electronic, serviciu de mass-media, indiferent dacă există cont sau nu, dacă dacă acel site, acel serviciu, conține ceea ce legea numește foarte larg conținut dăunător, atunci ar trebui să faci o identificare a tuturor utilizatorilor care intră pe site-ul respectiv.
În mod evident, este o măsură excesivă raportată la scopul proiectului, așa cum este definit prin lege. La nivelul Europei sau în Australia se vorbește [în legi similare] exclusiv de rețele sociale și de un spectru limitat de aplicare. La noi, au făcut o pleașcă pentru toată lumea.
Și, dacă vorbim despre identificarea vârstei unui minor online, ar trebui ca legea să explice cum se poate face acest lucru din punct de vedere practic.
3. Europa Liberă: Și cum s-ar putea face acest lucru? Care este metoda prin care să poți să identifici minorul?
Bogdan Manolea: N-are niciun rost să vorbești de identificarea minorului într-un spațiu online, mai ales că cei sub 14 ani nu au acte de identitate.
Asta va duce la o colectare excesivă de date cu caracter personal.
Dacă vrei să dovedești că utilizatorul e un minor de 15 ani, ce-o să faci? O să-i ceri actul de identitate, copie după cartea identitate pentru a vedea că este el și că într-adevăr are 15 ani?
Eu cred că legea pornește de la niște probleme reale legate de conținut la care minorii pot să aibă acces, dar metodele cu care vine și soluțiile pe care le propune sunt pur și simplu inaplicabile și duc, în schimb, la o supraveghere generalizată a oricărui utilizator în relație cu serviciile online.
Bogdan Manolea, jurist și președinte al Asociației pentru Tehnologie și Internet (ApTI).
4. Europa Liberă: Ce mecanisme de verificare ar trebui să aibă companiile ca să verifice vârsta copiilor mai mici de 16 ani?
Bogdan Manolea: Păi asta ar trebui să explice legea! Dar mie mi se pare că legea dă o obligație care este imposibil de aplicat în momentul în care vorbești despre un acord parental care trebuie depus la ANCOM, inclusiv pe hârtie.
Este un coșmar birocratic pentru orice părinte care ar vrea să facă acest lucru. Să nu mai spun că ANCOM nu are nicio autoritate de a înțelege cine este părintele cui, cine este copil, ce cont are și așa mai departe.
Ajungi să propui să prelucrezi datele tuturor cetățenilor, și în special datele minorilor – adică, practic, să pui o țintă pe spatele lor, doar cu ideea că așa îi vei proteja mai bine.
Din punctul nostru de vedere, problema nu este definită corect. Hai să identificăm care este problema. Este imposibil să protejezi toți minorii din România de accesul la conținutul dăunător de pe internet.
5. Europa Liberă: Cum se poate verifica acest lucru, adică vârsta minorilor, pe platformele internaționale care nu sunt supuse direct legislației românești?
Bogdan Manolea: Tocmai aici e discuția. Pentru că tu poți să dai o lege minunată în România, dar dacă respectiva platformă care nu are sediul în România spune că nu vrea să o aplice, nu ai nicio metodă prin care să aplici amenda administrativă care este prevăzută acolo.
În loc să ne uităm la mecanismele care există la nivel european, prin regulamentul DAS (Regulamentul privind serviciile digitale adoptat de UE în 2022, n.red.) și care ne dă o oportunitate, noi venim să revoluționăm aplicarea teritorială a legii, venim cu lege care o să le pună românilor tot felul de bariere birocratice.
Probabil că firmele internaționale mari, care nu au sediu în România, care prelucrează datele românilor, vor continua la fel și de aici înainte, sau, nu știu, poate renunță la utilizatorii din România.
6. Europa Liberă: Chiar și fără această lege, cum îi protejăm pe minori în mediul digital?
Bogdan Manolea: Ideea de protecție absolută, pe care poți să o acorzi tuturor minorilor, cred că este greșită.
Depinde foarte mult de circumstanțele cazului și anume de circumstanțele copilului, de vârsta cognitivă pe care o are și care nu este neapărat vârsta de buletin, de cât de apropiat este de tehnologie, de cât de mult înțeleg părinții și așa mai departe.
În funcție de toate circumstanțele acestea te poți gândi la ce poți face. Până la o anumită vârstă – 9-10-11 ani – merge de obicei un software de control parental.
Pe urmă trebuie să discutăm foarte mult despre partea de educație, care este cheia în a înțelege tehnologia și felul cum ea funcționează și cum să nu ajungi la conținut dăunator sau măcar să limitezi accesul.
Părintele trebuie să asigure toate condițiile pentru ca copilul se înțeleagă ceea ce face.
Să crezi că o să vină cineva din afară, în speță statul, ca să ajute tinerii să nu mai întâlnească nimic negativ pe internet, nu o să se întâmple în internetul actual din multiple motive.
O soluție legislativă trebuie analizată în raport cu ceea ce există deja, și anume, ar trebui să te uiți la DSA să vezi cum se aplică, ce face Comisia Europeană, de ce legea aia nu merge.
Ar trebui să vezi ce zice GDPR în articolul șapte, care deja cere pentru toți minorii sub 16 ani să aibă un acord parental pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.
Dacă avem o lege care este în vigoare de opt ani de zile, la GDPR mă refer, și nu se aplică articolul ăsta, nu trebuie mai bine să te uiți la mecanismele prin care legea respectivă trebuie să fie pusă în vigoare?
7. Europa Liberă: La un moment dat spuneați că, prin această lege, se ignoră faptul că drepturile copilului pot fi uneori în conflict cu părintele. În ce sens pot să fie în conflict?
Bogdan Manolea: Pentru că există un drept la viață privată al minorului, de exemplu, care poate să intre în conflict cu ceea ce vrea părintele.
Putem să avem un părinte care vrea să știe tot ce facem minorul respectiv, dar minorul respectiv nu vrea ca părintele să știe ce face el.
Dacă minorul vrea să caute informații pe Wikipedia legate de sistemul reproductiv al omului, are dreptul să facă lucrul ăsta fără a fi supravegheat de propriul părinte.
Și interesul lui este să nu fie supravegheat de propriul părinte. Mai ales când vine vorba de adolescenți, dacă ne gândim la viața online – pot fi momente în care nu trebuie să știi tu neapărat ce face pe internet.
Părintele trebuie să asigure toate condițiile pentru ca copilul se înțeleagă ceea ce face.
8. Europa Liberă: Cum să facă părinții acel control parental asupra dispozitivelor copilului astfel încât să nu existe discuții? Inclusiv pentru accesul copilului la anumite aplicații sau website-uri?
Bogdan Manolea: Ideea că tu ai dreptul ca părinte să instalezi un spyware pe telefonul copilului iarăși nu este corectă.
Controlul parental se face până la o anumită vârstă, bazat pe anumite elemente. Sistemul ăla de control parental se face în funcție de vârsta copilului. La 16 ani nu poți să mai pui aceleași limitări pe care le pui la 10 ani.
Controlul parental este un software care se instalează de părinte pe telefonul copilului. Dar, dincolo de tehnologia în sine, trebuie să existe întotdeauna o discuție cu copilul, în care explici de ce se pune acest software, ce protejează el, cum funcționează. Pentru că, altfel, va vorbi cu colegi de-ai lui sau cu alți prieteni și va vedea că ei nu au.
Este absolut necesară această discuție, pentru că sistemul de control parental nu poate să oprească tot ce ar putea să vină din internet. Software-ul acesta are un sens și poate să ajute în special la vârste mici.
9. Europa Liberă: Cum ar putea România să își alinieze legislația privind maturitatea digitală la standardele europene fără să încalce drepturile omului?
Bogdan Manolea: Nu există alte țări care au o lege a majoratului digital.
Sunt doar propuneri de reglementare care se fac fie la nivel european, fie la nivelul unor state membre, și care privesc anumite aspecte punctuale legate de accesul minorilor, în special la rețele sociale.
Noi suntem primii cu o astfel de lege.
Există doar două alte state care au trecut legi, însă ceva mai specifice. În cazul Australiei este vorba doar de rețelele sociale. Și nici Australia nu a pus în implementare legea, pentru că încă discută cum ar putea să facă din punct de vedere tehnic identificarea minorilor fără a prelucra mai multe date cu caracter personal. Este o discuție încă deschisă.
Și mai există în Marea Britanie, care a introdus propuneri care privesc inclusiv identificarea vârstei copiilor online și cred că prin iunie sau iulie anul ăsta a intrat în vigoare, dar și acolo sunt discuții.
După ce au început să o aplice, și-au dat seama că se colectează foarte multe date online. La un moment dat am citit că au pierdut 70.000 de date de identificare ale minorilor și copii după actele lor de identitate, tocmai pentru că nu au protejat foarte bine.
A crescut funcționarea serviciilor de VPN, deci copiii au găsit soluții ca să nu poată să fie verificați. Nu e un succes deosebit.
10. Europa Liberă: Vorbeați mai devreme despre colectarea a mult mai multor date decât e nevoie dacă legea trecută de Senat ar fi adoptată. Atunci cum putem crea un mediu digital mai sigur pentru copii și adolescenți fără să încălcăm drepturile părinților?
Bogdan Manolea: Până când nu definim corect problema, n-avem cum să ajungem la o soluție.
Înainte să creăm soluții legislative magice care nu funcționează, ar trebui să vedem mult mai în detaliu ce se întâmplă astăzi și cum se întâmplă astăzi.
Adică, mie mi se pare că discutăm despre o utopie legată de identificarea copiilor, când marile platforme nici măcar nu-și aplică propriile condiții cu privire la vârsta de 13 ani pe care trebuie să o aibă utilizatorii pentru a-și deschide un cont.
Pe de altă parte, și acum, dacă un utilizator declară că are între 13 și 18 ani, este el protejat în mod suplimentar de către platformă prin anumite metode?
Noi nu reușim să aplicăm nici măcar cadrul normativ actual, care are niște chestii minimale care ar trebui să ducă la protecția minorilor, dar ne gândim la unicorni și la reînvierea dinozaurilor.
Și mai e o discuție: vor părinții ca statul să se substituie lor? Au încredere în statul care se substituie lor?
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
