Între un sfert şi o treime dintre votanţii din diaspora ai lui Călin Georgescu şi George Simion cred că în comunităţile în care trăiesc „sunt prea mulţi români” și că ar fi bine ca țările gazdă să oprească acest aflux. Mai mult, mulţi dintre ei se consideră „imuni” la eventuale schimbări în UE, pentru că locuiesc de mult în străinătate.
Datele provin dintr-un studiu științific realizat de profesorii Sergiu Mişcoiu (UBB Cluj) şi Sergiu Gherghina (Universitatea din Glasgow), primul de acest tip dedicat susţinătorilor din străinătate ai celor doi foşti candidaţi la preşedinţie.
„Am identificat trei argumente mari pentru acest vot: în primul rând, un vot de protest împotriva partidelor şi personalităţilor politice mainstream; în al doilea rând, o frustrare identitară şi spirituală; în al treilea rând, un suveranism şi un euroscepticism relativ, nu dur”, a declarat Sergiu Mişcoiu, într-un interviu pentru News.ro.
Alegătorii lui Georgescu, mai radicali decât ai lui Simion
Profesorul Mişcoiu arată că votanţii lui Călin Georgescu sunt „mai radicali decât cei ai lui George Simion”, orientaţi către soluţii rapide şi către „o schimbare totală de direcţie”.
„Călin Georgescu s-a adresat acestui electorat cu promisiuni milenariste, care veneau pe un fond de cultură ştiinţifică redusă şi de promisiune a unei mântuiri colective prin osmoza dintre candidat şi alegători”, explică Mişcoiu.
În schimb, alegătorii lui Simion „erau mai orientaţi către menţinerea unei forme de protecţie a identităţii naţionale în interiorul UE şi mult mai puţin dornici să fim independenţi faţă de NATO”. În rândul celor ai lui Georgescu, însă, „a existat dorinţa de despărţire de NATO şi de transformare a Uniunii Europene într-un spaţiu al identităţilor naţionale aflate în competiţie”.
„Mândria de a fi român” și criza spirituală
Potrivit studiului, mândria de a fi român și apelul la o glorie trecută au avut ecou mai puternic în rândul votanților lui Georgescu, care au reacționat mai intens la discursul spiritualist și suveranist.
„În cazul votanţilor lui Georgescu, criza spirituală şi problema identităţii naţionale au fost mai pregnante, în timp ce, în cazul votanţilor lui Simion, aceste două elemente nu s-au făcut simţite atât de puternic”, explică Mişcoiu.
O fuziune între două curente care erau cândva opuse
Profesorul consideră că alianța electorală dintre Simion și Georgescu a fost posibilă din cauza dezamăgirii față de vechile partide. „De fapt, am asistat la fuziunea a două curente care, în mod tradițional, erau opuse când funcţiona clivajul stânga-dreapta – adică PDL, PD, PNL, pe de o parte, şi PSD cu aliaţii săi, pe de altă parte. Acum, acest clivaj este non-existent din cauza guvernării colective a acestor partide”, a spus Mişcoiu.
El subliniază că, în diaspora, electoratul a fost întotdeauna „antisistem”, votând cu Băsescu sau Iohannis tocmai pentru că „păreau purtătorii unui mesaj antisistemic”. În România, în schimb, a avut loc o „fuziune între radicalii anti-PSD şi cei dezamăgiţi de USR, PNL şi Iohannis”, uniți de același sentiment de trădare din partea clasei politice.
Întrebat dacă această fuziune va rezista, profesorul crede că depinde de relația personală dintre cei doi lideri: „Simion a moderat discursul pentru a acoperi zone mai largi de electorat, dar a fost depăşit de Georgescu şi a forţat fuziunea tocmai pentru că a realizat că acel electorat îi era loial lui Georgescu. Acum, Simion încorporează cele două electorate, dar rămâne de văzut dacă, lăsaţi liberi, votanţii lui Georgescu îl consideră capabil să încarneze mesajul extremei drepte.”
Despre viitorul alianței, Mişcoiu afirmă: „Va rămâne la latitudinea lui Georgescu dacă îşi va trimite în continuare adepţii către Simion sau va găsi un alt campion, poate mai apropiat de profilul sau tipul de mesaj al Dianei Şoşoacă”.
„Impresia de imunitate”
Studiul arată și o trăsătură paradoxală: mulți dintre acești români din diaspora cred că destrămarea UE nu i-ar afecta personal.
„Unii consideră că România se va ridica economic odată cu venirea la putere a lui Simion sau Georgescu, iar alţii cred că şi-au câştigat deja dreptul de a sta acolo, prin timpul petrecut în statul de adopţie”, spune profesorul.
Cei mai mulți trăiesc în Italia, Spania, Germania, Franţa şi Marea Britanie. „Ei cred că nu ar fi deloc afectaţi de o transformare a Uniunii Europene într-un spaţiu doar economic. Am auzit chiar discursul: ‘Sunt prea mulţi români în localitatea de unde sunt eu, deci nu aş vrea să mai fie atât de mulţi’.”
„Există între ei – şi am încercat să sondăm acest lucru – şi unii care doresc să trântească uşa-n nas altora care ar dori să păşească pe urmele lor”, explică Mişcoiu. „Din interviurile pe care le-am făcut, să spunem că avem aproximativ între un sfert şi o treime care răspund în această direcţie. Destul de relevant”, susține profesorul.
Mai mult, spune el, acești oameni nu se simt deloc amenințați de perspective precum expulzările din SUA. „Există un fel de impresie de imunitate şi de hipervaloare a muncii prestate – noi nu suntem consideraţi la nivelul muncii noastre, dar munca noastră este esenţială, deci n-o să-şi permită nimeni să ne scoată din job-urile noastre”, explică profesorul Mișcoiu.
