Războiul din Ucraina și provocările de securitate cauzate de Rusia pun presiune pe viitorul buget al UE, una dintre sursele de finanțare a înarmării Europei fiind o parte din banii pentru agricultură. „Degeaba ai tractoare, dar nu ai siguranță”, susține Nicu Ștefănuță, vicepreședinte al PE.
De unde va lua UE banii de tancurile necesare petru a ține Rusia departe? FOTO: Profimedia
Una dintre dilemele viitorului buget european este: „de unde vor veni banii pentru apărarea și securitatea Europei?” Comisia Europeană a propus drept una dintre surse fondurile europene pentru agricultură și coeziune, lucru care a fost criticat intens de europarlamentarii din estul Europei. O altă sursă a fost impunerea unor taxe la nivelul UE, care să se transforme în venituri proprii ale Uniunii Europene, al cărui buget este acum alcătuit doar din contribuțiile statelor membre. Și această soluție este criticată de anumite țări.
Într-o perioadă în care Parlamentul European decide viitorul financiar al întregii Uniuni, am discutat cu europarlamentarul independent Nicu Ştefănuţă, vicepreşedinte al PE, despre temele fierbinți ale momentului: cum va arăta bugetul multianual european, ce perspective există pentru bursele studenților români din fonduri europene și cum pot politicile UE să aducă soluții reale pentru problema locuirii.
Adevărul: Danemarca, care deține președinția rotativă a Consiliului UE, vrea urgentarea negocierilor pentru bugetul multianual, având în vedere că urmează alegeri în Franța și există temerea unui succes al partidului lui Marine Le Pen. Cum vedeți această situație?
Nicu Ștefănuță: Asta nu este o chestie nouă. Totdeauna se fac calcule de genul ăsta și bugetul european, care trebuie să înceapă din 2028, este normal să fie încheiat cu un an și mai bine înainte. Adică nu poți să îl închei cu 24 de ore înainte, deci este un calcul normal. Și președințiile când se pun, acum e Danemarca, acest lucru nu se face întâmplător. Am avut Ungaria la început de 2024 pentru că nu era multă legislație. Uniunea Europeană este și ea politică. E normal să se supună unui anumit calendar politic.
Eu sper să nu câștige partidul lui le Pen.
Unele țări, precum Italia, se plâng că există suficient timp pentru dezbateri…
Eu cred că dacă chestiunile cele mai delicate, cum ar fi cu regionalizare vs. Centralizare, dacă acestea sunt clarificate, se va ajunge la un compromis. Chestiunea bugetului pentru apărare, SAFE și toate acestea. Dacă toate acestea sunt clarificate, eu nu văd un mare pericol să nu ajungem la un compromis pentru bugetul pe 7 ani.
Ce alegem: tancuri sau tractoare?
Și apropo de aceste dezbateri, presa titra despre una dintre cele mai mari controverse: „tancuri vs. tractoare”, adică competiția aceasta banii necesari pentru înarmare și cei de care avem nevoie pentru agricultură și coeziune. Cum ieșim din dilema asta?
Aceste două elemente nu se exclud reciproc așa cum vede toată lumea. Eu întreb, ce mai fac tractoarele dacă vin tancurile peste noi? Există și o ordine naturală, nu? Că și oamenii mai întâi, în piramida lui Maslow, au nevoia de siguranță, să nu fim mâncați de lupi și de urși, și după aceea adăugăm restul nevoilor. Este normal să vrem să ne apărăm, pentru că nu sunt timpuri ușoare, suntem amenințați.
Eu aș vedea un pachet așa cum a fost „Next Generation EU”, care să fie special focusat pe apărare și pe „dual use”, adică pe investiții care pot fi folosite și în scopuri militare, dar și civile, cum sunt trenurile, autostrăzile și așa mai departe, pentru că noi suntem chiar în situația din filmul „California Dreaming„, în care convoiul militar NATO e oprit în Bărăgan de un șef de gară de provincie. Adică în stadiul ăsta de infrastructură suntem.
Problema cea mai importantă este de unde facem rost de bani în plus pentru a avea bani și de tancuri, dar și de tractoare? Se vorbește despre tot felul de taxe noi pe care ar trebui să le impună UE. Dvs. ce credeți?
Da, eu cred că UE ar trebui să aibă aceste surse proprii, pentru că nu există putere în lumea asta care să n-aibă putere fiscală. Nu mă refer la taxe pe cetățeni, ci la taxele externe, taxe pe plastic sau pe tranzacții financiare sau taxe pe carbonului degajat în atmosferă de alte state care vor să exporte în UE, mi se pare că sunt surse legitime pentru venituri proprii ale UE.
În același timp să nu uităm că UE împreună are o creditare foarte bună în continuare. Se împrumută cu mult mai puțin decât s-ar împrumuta România singură sau chiar Franța singură. Singura țară care se împrumută cu mai puțin decât UE în ansamblul, în toată lumea, este Germania. Germania are cea mai mare bonitate dintre toate. UE vine imediat după și este urmată de restul statelor europene. Deci merită să facem credite europene. E ca și când eu cu dumneavoastră și cu Ion Țiriac am luat credit împreună pentru un apartament. Banca ne-ar da, pentru că este și Ion Țiriac acolo.
„O PNRR-izare a fondurilor europene ne deazavantajează”
Legat de România, cum vedeți propunerea Comisiei privind bugetul propus țării noastre pentru bugetul multianual care va intra în vigoare din 2028: 60 de miliarde de euro față de 45 de miliarde de euro, cât s-au alocat pe exercițiul bugetar actual?
Pare, nominal mai mare, dar trebuie să fim foarte atenți cu aceste alocări nominale, pentru că nominală a fost și alocarea pentru PNRR. Astfel, dacă luam alocarea nominală, bugetul din exercițiul financiar actual plus banii din PNRR ar fi trebuie să luăm circa 80 de miliarde de euro, dar, în mod real nu suntem nici la jumate. Deci hai să vedem realul și să nu ne uităm numai la nominal.
Adică să ne uităm și la inflație și la alte chestiuni…
Să fim atenți ca nu cumva, nou buget să fie ca un PNRR, pentru că dacă va fi ca PNRR, alocarea va fi condiționată de anumite măsuri ce trebuie luate. Noi nu avem o experiență foarte bună cu PNRR-ul, pentru că am pierdut deja o treime din PNRR. Și atunci mai bine fondurile clasice, deoarece cu ele ne mai descurcăm. Adică dacă dă mâine Parlamentul României din nou o lege cu privire la pensiile speciale care nu poate fi desființată, ce facem? Pierdem bani în continuare?
Și credeți că sunt argumente, adică țările care nu vor această condiționare a fondurilor de îndeplinirea unor reforme, practic PNRR-izarea fondurilor europene, au argumente și putere ca să împiedice chestiunea asta?
Eu ce văd de la dreapta la stânga grupurilor politice din Parlamentul European este opoziție la ideea asta. Deci politic, în Parlamentul European nu prea este agreată. Inclusiv în familia politică a Ursulei von der Leyen, am văzut rezistență. Deci nu știu ce să zic, să vedem statele membre ce poziții adoptă, însă Parlamentul e ferm împotrivă până acum din ce am văzut.
Și din nou legat de chestiunea „tancuri vs tractoare”. Există, mă gândesc, două tabere. Există un echilibru sau balanța înclină spre o anumită poziție?
Aș le-aș spune „drone vs sere”. E ca pe vremea lui Chamberlain: cu cât ești mai departe de război, cu atât te simți mai în siguranță. Și atunci poate mai mult vrei tractoare decât tancuri.
Și în România, am văzut că se pune accentul pe tractoare…
Într-adevăr, dar e cum am zis, în momentul în care ne vom vedea într-o zi atacați, o să ne dăm seama că degeaba avem tractoare și nu avem siguranță.
Se poate să avem și tractoare și tancuri?
Eu asta zic că se poate. Și aș vedea fie pe o parte obținerea de venituri proprii de către UE din taxe, și pe de altă parte aș vedea un pachet de împrumut comun al UE, cum a fost acest PNRR practic. Să plătim 1,5% sau o dobândă mai mică, nu 10% cât plătește România și să avem cu ce.
Dar aici unde ar fi rezistența la un astfel de scenariu? Există state care rezistă la un astfel de scenariu și de ce?
Germania a spus că pachetul „Next Generation” după COVID este un one-off, o singură dată. Cred că este o abordare prudentă să nu-și strice prea mult propria reputație financiară alăturându-se unor state cu deficit mare și cu datorii mari.
Burse pentru studenți din bani europeni
O discuție la ordinea zilei în România este legată de măsurile de austeritate, în special cele care privesc educația. Ați propus acoperirea burselor studențești din fonduri europene. Detaliați vă rog.
Da, am discutat cu cei doi miniștri, cu ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, și cu ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, legat de gaura de 500 de milioane de lei lăsată în bugetul de burse, să fie acoperită în parte de fonduri sociale europene. Am găsit deschidere la ideea asta și știu că domnul Pîslaru a discutat deja cu doamna Mânzatu, cu comisara responsabilă de fondurile acestea și că există posibilitatea ca măcar o parte să fie acoperită de acolo.
Au fost discuții cu privire la înființarea unui hub maritim la Constanța. Credeți că avem șanse?
Am semnat și eu pentru inițiativa colegului meu, Victor Negrescu, și nu știu cât mari sunt șansele noastre, dar știu că se vor face mai multe astfel de investiții și una ar trebui să fie la Constanţa, pentru că, la urmă, este unul dintre cele mai importante porturi la Marea Neagră și dacă și proiectul de apărare al celor trei mări, dezvoltat în cooperare cu Statele Unite, trebuie să meargă înainte, Constanța trebuie sa fie parte din joc.
Și din programul SAFE din cele 16 miliarde de euro pe care îi avem la dispoziție sub formă de credite avantajoase, ce sume credeți că vom atrage?
Sunt mai multe proiecte, pe lângă cel cu fabrica de pulberi, există un proiect inclusiv pe producția de drone, de echipamente. Și să nu uităm, știu că se discută despre terminarea autostrăzilor A 7 și A8 cu fonduri din SAFE.
Și aș mai avansa ceva, căi ferate electrificate pentru că sunt dual use. De exemplu, oamenii care m-au votat pe mine, mulți studenți, au nevoie de căi ferate electrificate și de conexiuni rapide.
Unul dintre proiectele dvs. a fost legat de locuințe sociale. Având în vedere noile provocări ale bugetului, mai există șanse să avem asemenea fonduri?
Șanse există și mai ales Ursula von der Leyen a spus în discursul privind starea uniunii, că va lansa acest program de housing, care se include vreo șase direcții, printre care locuințe sociale, schimbarea regulilor pentru Airbnb-uri și închirieri în scop turistic.
Inclusiv se poate regla chestiunea de plafonare a chiriilor, în unele țări funcționând ceva de genul?
Sunt mai multe soluții în vizor, dar eu cred că e sfântă construcția de locuințe sociale. Poți să ai multe măsuri și prețurile tot să crească.
