Una dintre
melodiile de pe album, care evocă moartea nepoatei sale Karine, o emoționează
profund pe artistă atunci când o interpretează.
Celine Dion FOTO: Arhivă
Aparițiile
lui Céline Dion au devenit rare și sunt cu atât mai remarcate. Fanii cântăreței
canadiene și-au revăzut idolul miercuri, 3 septembrie, într-un documentar
difuzat pe M6.
Filmul a
fost realizat pentru a sărbători 30 de ani de la lansarea albumului care a
făcut-o pe Céline Dion vedeta pe care o cunoaște publicul francez: D’eux. Scris
de nu mai puțin celebrul Jean-Jacques Goldman, acest album este și astăzi cel
mai vândut disc francofon din lume, scrie Linternaute.
Cele
douăsprezece melodii, toate în limba franceză, au lăsat o amintire de neșters
în memoria lui Céline Dion, dar una dintre ele a emoționat-o profund. Totuși,
această melodie era să nu vadă niciodată lumina zilei. Jean-Jacques Goldman a
așteptat până la sfârșitul înregistrării albumului pentru a-i propune piesa
artistei, din respect și modestie față de subiectul pe care știa că Céline Dion
îl poartă în suflet. Această piesă este ultima de pe album, Vole.
„Zboară, zboară, iubirea mea, pentru
că a noastră este prea grea. Pentru că nimic nu te ușurează, zboară în ultima
ta călătorie”.
Aceste versuri sunt dedicate nepoatei lui Céline Dion, Karine, fiica uneia
dintre surorile mai mari ale cântăreței, Liette Dion. Tânăra a murit de fibroză
chistică în 1993. Avea doar 16 ani, iar Céline Dion avea 25. Moartea nepoatei
sale a afectat profund vedeta internațională, atât de mult încât a devenit nașa
Fundației canadiene pentru fibroză chistică (un alt nume pentru fibroză
chistică) în august 1993, la doar trei luni după tragedie.
Céline Dion
a devenit, de asemenea, patroana CHU Sainte-Justine din Montreal, unde Karine
fusese internată înainte de moartea sa. Un rol pe care îl deține și astăzi.
Deși cântăreața se exprimă foarte rar pe această temă, ea a făcut confidențe
despre acest moment dificil din viața sa pe 15 noiembrie 2020, în cadrul unui
apel la donații în beneficiul spitalului.
„Foarte devreme în viața mea, înainte
chiar de a avea copii, am înțeles cât de important poate fi să investești în
pediatrie pentru viitor și speranță. Acum aproape 30 de ani, nepoata mea
Karine, îngrijită aici la Sainte-Justine, a murit la vârsta de 16 ani după o
lungă luptă cu fibroza chistică. De fiecare dată când revin aici de la plecarea
ei, constat cu ochii mei cât de intensă este cercetarea, cât de extraordinare
sunt progresele și cum echipele de aici continuă să pună omul pe picior de
egalitate cu excelența”, scria ea.
O interpretare emoționantă și
improvizată a piesei Vole
Când, în
1995, Jean-Jacques Goldman a cântat piesa Vole în fața cântăreței – după ce a
întrebat-o dacă poate face acest lucru, riscând să o deranjeze – totul a
devenit evident. Autorul piesei i-a cerut atunci lui Céline Dion să cânte Vole
din instinct, fără să se pregătească, în studioul de înregistrări. „Voiam să o cânte așa, fără să o judece și
apoi să o arunce sau să o păstreze. Dar voiam să fie așa, cu emoția aceea”,
povestește Jean-Jacques Goldman în imagini de arhivă folosite în documentarul
vizionat în avanpremieră de BFMTV.
Canadiana nu
și-a putut reține lacrimile în timp ce interpreta textul, își amintește Roland
Romanlli, aranjorul prezent în timpul înregistrării și martor în documentar. „Am început să înregistrăm direct și după un
minut și 30 de secunde, un minut și 40 de secunde, ea s-a oprit plângând”.
După o pauză și o a doua încercare, întreruptă și ea de emoție, Céline Dion
reușește să termine piesa și oferă o secvență muzicală emoționantă. „Am putut în sfârșit să-mi recapăt
respirația. Am ascultat și era perfect. (…) Este culmea a ceea ce am putut
trăi alături de ea”, își amintește Roland Romanelli.
