Politologul Radu Albu Comănescu explică de ce contextul de azi nu mai permite lideri „grei” precum odinioară, dar consideră că politicieni precum Ursula von der Leyen sau Emmanuel Macron se descurcă onorabil în fața marilor provocări din prezent.
Macron și Ursula von der Leyen, alături de Mario Draghi și Joe Biden. FOTO: EPA EFE
Dacă
până acum conducerea Comisiei Europene era atacată constant de
populiști și de forțe de extremă dreaptă, acum hărțuielile vin
tot mai des din partea unor politicieni de prestigiu, unii chiar
foști șefi importanți și colegi ai actualilor conducători, așa
cum e fostul vicepreședinte Josep Borrell sau fostul șef al BCE
Mario Draghi.
Cel
mai recent atac vine de la însuși Josep Borrell, fost
vicepreședinte al Comisiei, susținut „în flancuri” de alți
politicieni importanți – Guy Verhofstadt, fost prim-ministru al
Belgiei și președinte al Mișcării Europene Internaționale, și
Domènec Ruiz Devesa, fost deputat european și președinte al
Uniunii Federaliștilor Europeni. Într-un articol de opinie publicat
în Politico, aceștia susțin că Uniunea Europeană de azi ar fi mai slabă
ca oricând din cauza conducătorilor actuali care au transformat-o
într-o vasală a lui Trump.
„Uniunea
noastră pare periculos de fragmentată și slabă, blocată într-un
mediu intern și extern ostil. Găzduind doar 5% din populația lumii
și având un decalaj economic tot mai mare față de alte mari
puteri, Europa nu se confruntă doar cu o lume a imperiilor
continentale, ci este expusă riscului real de a deveni vasalul
Americii”, e mesajul lui Borell. Și tot el avertizează:
„Dacă nu se iau măsuri și așteptăm următoarea criză pentru a
improviza pe baza unor decizii dificile, Europa, ca proiect politic,
riscă să moară.”
Atacul
e cu atât mai surprinzător cu cât socialistul Borell s-a aflat până acum
câteva luni în aceeași tabără cu liderii pe care îi critică
azi. Politicianul spaniol a fost nu doar vice al Comisiei Europene,
ci și Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și
Politica de Securitate de la 1 decembrie 2019 până pe 1 decembrie
2024, când a fost succedat de estona Kaja Kallas. Așadar, criticile
sale nu pot fi comparate cu cele care vin din tabăra așa-zis
„suveranistă”.
UE, la răscruce de drumuri
Numeroși
analiști internaționali au avertizat înaintea lui Borell că
Uniunea Europeană și-a pierdut orice urmă de influență la nivel
politic, dovadă că nici măcar nu mai contează în tratativele
pentru Ucraina.
În
paralel, situația economică a Uniunii Europene nu este deloc roz.
Germania, motorul economic european alături de Franța, se scufundă
pe măsură ce industria auto este tot mai slăbită. Fără creștere
economică, în recesiune și cu tot mai multe probleme economice,
Berlinul suferă serios. Iar Franța stă și mai prost. Criza
politică care a cuprins Parisul încă de acum un an și jumătate
nu se lasă dusă, iar datoriile uriașe ale țării pun presiune pe
economia franceză, la fel de slăbită ca cea germană.
Mario
Draghi, consideră că Uniunea Europeană a luat decizii proaste și
cere acțiuni de urgență. La fel și mari industriași germani din
industria auto, care acuză tot mai fățiș Bruxelles-ul că îi
împinge spre faliment prin măsurile de tip Green Deal, care ar fi
absolut imposibil de îndeplinit în totalitate. Astfel, președinta
Uniunii Europene, Ursula von der Leyen, este prinsă la mijloc între
„focul” aliaților de stânga, printre care și Borell, care îi
reproșează că nu duce Green Deal la un nivel superior, și aliații
de dreapta, inclusiv din partidul ei, alianța CDU – CSU, care susțin că, din contră, a exagerat cu politicile verzi, iar
din cauza asta a ruinat ramuri întregi de industrii.
Critici din toate părțile
Și
dacă nu era suficient, Ursula von der Leyen este tot mai contestată,
iar numele său se leagă de scandalul Pfizer gate. Concret, Curtea
de Justiție a UE a venit cu un verdict prin care o acuză pe Von der
Leyen și Comisia Europeană că ar fi încălcat toate normele de
transparență prin faptul că refuză să facă publice mesajele
text schimbate între politiciana germană și conducerea Pfizer.
În
sfârșit, Comisia Europeană a fost dată deja în judecată de
Parlamentul European, dar într-un alt dosar, cel al reînarmării.
Toate aceste nebuloase nu fac decât să întregească un tablou
cenușiu de la Bruxelles, unde problemele par interminabile, iar
controversele, de multe ori între politicieni de vază aliați sau
chiar din aceleași partide, sunt la ordinea zilei.
Pentru
a afla ce anume a dus Uniunea Europeană în acest punct de cotitură,
cu acuzații și cu o luptă tot mai intensă pentru putere, inclusiv
între instituțiile sale, „Adevărul” a apelat la expertiza
politologului Radu Albu Comănescu, care predă la Universitatea
Babeș-Bolyai din Cluj și este specializat în istoria Europei, a
instituțiilor europene, integrare europeană și diplomaţie
culturală și de influenţă.
Dacă
șefii actuali ai Europei au fost acuzați că ar fi epigoni ai unor
politicieni considerați adevărați monștri sacri, ca de exemplu
Margaret Thatcher, François Mitterrand sau Helmut Kohl, Radu Albu
Comănescu consideră că orice comparație este greșită. Și nu
neapărat din vina actualilor lideri ai instituțiilor europene, deși
el admite că există o diferență notabilă între aceste nume și
șefii europeni din prezent. Ce ar trebui însă introdus în ecuație
pentru a fi corecți până la capăt este și contextul istoric și
provocările din prezent.
Liderii actuali ai Europei, epigoni ai „greilor” de odinioară?
„Compararea
liderilor europeni actuali cu figuri istorice precum Margaret
Thatcher, François Mitterrand sau Helmut Kohl implică o analiză
complexă, care ține cont de contexte politice, economice și
sociale diferite. Fără îndoială că epitetul de «epigoni» (ca
urmași mai puțin valoroși) poate fi o simplificare, dar există
argumente care susțin această percepție. Dacă ne gândim la
Thatcher ca figură transformatoare, cu o poziție fermă în
politica externă, care a condus într-o perioadă de bipolaritate
globală clară, cu o Mare Britanie în declin economic, dar cu
influență diplomatică încă puternică sau Mitterrand, promotor
al integrării europene, abil politic şi diplomatic, cu viziune pe
termen lung pentru Europa, ori Helmut Kohl, «părintele reunificării
germane» și un motor al integrării europene, contribuind decisiv
la crearea monedei euro și la extinderea UE, cu o imensă capacitate
de negociere, viziune strategică şi leadership stabil, aceştia
sunt lideri «grei» datorită capacității lor de a modela istoria
europeană într-un moment de transformări geopolitice majore,
beneficiind de mandate lungi și de contexte care au permis decizii
cu impact durabil”, spune profesorul clujean.
Deși
nu e complet greșit uneori de a-i acuza de lipsă de viziune pe
liderii de azi, Radu Albu Comănescu vine și cu câteva argumente în
sprijinul Ursulei von der Leyen și a colaboratorilor săi.
„«Epigonii»
de azi (care ar putea fi şi victime ale unui context diferit) sunt
criticați pentru lipsa de viziune sau autoritate comparativ cu
predecesorii. Dar această comparație trebuie nuanțată: odată
pentru că acolo unde cei vechi aveau spaţiu să implementeze
reforme structurale majore, cei de azi par să gestioneze mai degrabă
crize decât să propună proiecte vizionare. Meloni, deși energică,
se concentrează pe agenda națională mai degrabă decât pe una
europeană, iar Macron, foarte ambițios în promovarea «autonomiei
strategice» a UE, nu a avut talentul să mobilizeze consensul
european pentru reforme majore, fiind limitat de diviziuni interne şi
de o viziune prea francocentrică a Europei. În plus, Europa de
astăzi este mai divizată decât în anii ’80-’90, cu
ascensiunea populismului și divergențe între mult mai numeroase
statele membre. Acest context face dificilă apariția unor lideri cu
autoritatea lui Kohl, care a beneficiat de o Europă mai coezivă.
Liderii actuali sunt adesea constrânși de parlamente fragmentate și
cicluri electorale scurte, spre deosebire de mandatele lungi ale
predecesorilor”, explică Radu Albu Comănescu.
Misiune mai grea pentru liderii de azi
Nu
este mai puțin adevărat că liderii din trecut s-au dovedit mai
carismatici și mai eficienți, dar într-o perioadă în care
euroscepticismul și problemele de azi nu erau la ordinea zilei.
„Cei
din trecut au operat într-un context geopolitic clar (Războiul
Rece), în timp ce liderii actuali se confruntă cu o lume
multipolară, cu provocări multiple precum războiul din Ucraina,
competiția SUA-China, criza climatică și transformarea digitală,
necesitând soluții colective, ceea ce reduce spațiul pentru
leadership individual. În termeni de percepție publică și
carismă, «vechii» au fost carismatici și au inspirat încredere,
chiar dacă au fost controversați. Cei de azi sunt văzuți ca
tehnocrați, lipsiți de carisma necesară pentru a mobiliza masele
sau a unifica Europa. Dar pe fond, pentru ziua de azi vorbim de
lideri adaptați unui context diferit, cu provocări fără
precedent, când trebuie gestionate crize multiple și simultane:
pandemia COVID-19 ieri, războiul din Ucraina azi, criza energetică,
tranziția verde și ascensiunea populismului în ultimul deceniu”,
punctează profesorul.
Dacă
Ursula von der Leyen este de multe ori acuzată că ar avea tendințe
autoritare, Radu Albu Comănescu nu este de acord cu acest punct de
vedere. Von der Leyen ar fi un politician mai dur și mai implicat
pentru a face față provocărilor, dar și pentru că are o poziție
mai solidă, dată de integrarea mai puternică a statelor membre.
„Apoi,
UE contemporană e mult mai integrată decât în anii ’80-’90,
ceea ce limitează marja de manevră a liderilor naționali.
Deciziile majore se iau la nivelul instituțiilor UE, ceea ce face ca
lideri precum von der Leyen să aibă un rol mai mare decât liderii
naționali, spre deosebire de era Kohl-Mitterrand. Kohl și
Mitterrand au construit fundațiile Europei de azi, dar liderii
actuali trebuie să gestioneze o Uniune cu 27 de state, interese
divergente, în nevoie de mai mult compromis decât viziune
unilaterală.”
Mai puțină carismă, dar și mai multe provocări
Nu
în ultimul rând, nostalgia contează atunci când actualii lideri
sunt puși față în față cu cei de odinioară și sunt analizați.
„Suntem
foarte tentaţi să îi subestimăm, dar dacă persistă o percepție
de «epigoni», aceasta se datorează şi unei nostalgii istorice
care idealizează liderii din trecut datorită impactului lor durabil
(reunificarea Germaniei, Tratatul de la Maastricht), în timp ce
realizările liderilor actuali sunt mai puțin vizibile, fiind legate
de gestionarea crizelor”, mai spune el.
Totuși,
Radu Albu Comănescu admite că, dincolo de rezultatele acțiunilor
lor, actualii lideri sunt lipsiți de carismă, comparativ cu cei din
trecut.
„Comunicarea
politică nu e neapărat mai bună azi: dacă liderii de azi sunt
percepuți ca lipsiți de carismă sau incapabili să inspire, e
pentru că au rămas în memorie discursurile tranșante ale lui
Thatcher sau amplitudinea erudiţiei lui Mitterrand, în timp ce o
von der Leyen adoptă un stil mai rezervat. Şi mai există o
problemă: publicul așteaptă nerealist lideri care să rezolve
problemele complexe ale unei Europe fragmentate, dar realitatea
instituțională a UE face ca deciziile să fie lente și colective,
reducând impactul liderilor individuali. În oglindă, populiștii
ca Orban sau Le Pen captează atenția cu mesaje simple şi
simplificatoare, sloganuri de impact, în timp ce pro-europenii sunt
complecşi, dar văzuți ca birocrați, alimentând percepția de
slăbiciune. Or astfel, termenul de «epigoni» ar putea fi diminuat
la adresa liderilor de azi deoarece aceștia operează într-un
context mult mai complex și fragmentat decât cel al lui Thatcher,
Mitterrand sau Kohl. Le lipsește carisma sau impactul transformator
al «greilor» din trecut, dar navighează onorabil şi se
adaptează la crize multiple, promovând proiecte strategice pentru
UE”, susține profesorul clujean.
Ce e de făcut
Pe
de altă parte, Radu Albu Comănescu consideră că liderii europeni
de azi au o mare problemă, în comparație cu cei din trecut: lipsa
unei comunicări eficiente. Adică, exact capitolul la care excelau
acum câteva decenii Margaret Thatcher, François Mitterrand și
Helmut Kohl.
„Percepția
de slăbiciune vine mai degrabă din natura colectivă a deciziilor
în UE modernă și din provocările unei lumi multipolare, decât
dintr-o lipsă inerentă de calibru personal al celor de la putere.
Cred că liderii actuali trebuie să comunice mai eficient, mai
pugnace, și să accelereze reformele care consolidează unitatea și
influența globală a UE, ceea ce le-ar reda o imagine mai nobilă”,
încheie profesorul Radu Albu Comănescu.
