De Putin știm, știm de strategia Rusiei de a face praf tot pe la granițe pentru a avea o bandă sanitară în jur. Dar despre Trump nu știm niciodată ce va face. Ne-am obișnuit deja să ne uităm mai uimiți și îngrijorați la Trump și echipa lui decât la alde Putin.
Unii se tot liniștesc și-și spun „a, sunt doar clovnerii populiste, e Trump cum îl știm, face circ ca să distragă atenția, eventual de la noi și noi matrapazlâcuri pe care le face sau poate și-o fi pregătind relansarea monedei, cine știe”. Trump ne-a educat în 10 ani să-i admitem orice. Însă ce vedem, obiectiv, e un om care se jocă și el cu nuclearele ca să-i arate lui Putin ce mușchi are. Vedem schimbări de poziție în 6 luni care ne-au făcut creierii varză și niciun pas spre pacea mult-cântată. Pacea înseamnă război, a țipat locotenentul trumpist despre care o să vă vorbesc azi, și nu, nu e smuls din vreo ecranizare după Orwell.
E îngrijorător tiparul de om pe care-l promovează valul Trump și nu e vorba doar de Vance, ci de acest nou star global, Pete Hegseth. Omul a făcut o ședință de comedie involuntară explicându-le generalilor că s-au îngrășat și că sunt prea woke. S-a plâns că sunt prea multe femei în armată și, mă rog, și-a etalat toate frustrările de veteran tânăr care a făcut mai multe flotări și încordări pe la sală decât acțiuni militare.
Recomandări
Ce cred vecinii bulgari despre trecerea de la leva la euro de anul viitor: „Nu fiți invidioși!”
Hegseth și-a găsit, în loc de inimioare pe TikTok, scena Pentagonului. E un influencer tipic, cu tot armamentul de superficial, obsesii narcisiste, foame de clickuri. Dar ar fi trebuit să nu scape din rezervația rețelelor sociale. Să vezi astfel de creatură ținând discursuri celei mai puternice armate nu mai e deloc amuzant. E înfricoșător.
Acest tip de cadru angajat de statul american devine un model pentru toată lumea. E o chestiune de timp până vom vedea câți frezați și spilcuiți din ăștia, obsedați să le radă altora barba sau să le dea câte un capac tocilarilor, cum vor împânzi mimetic și alte administrații. În România, Trump e deja Isus, nimeni nu-l mai critică în presa de mare audiență, e intangibil și el, și cimpanzeii săi mediatici. Iar cohortele de trumpiști aspiranți sunt deja imense.
Atenție, nu trebuie să vină la putere AUR sau Georgescu ca să vezi declanșându-se idei care par ridicole și care apoi te trezești că-ți fac praf viața. Sunt destui și pe la PSD sau PNL care nu știu cum să copieze mai performant populismul american. Show-urile făcute cu dronele, cu Moldova, încordările stupide și inutile ale unor comentatori sau demnitari sunt deja prezente. Iar Nicușor Dan declara ieri că a salvat țara de ratingul prost cu bursele copiilor tăiate – nu e tragi-comic ca Hegseth, e doar aiuritor.
Ce văd eu în prototipul Hegseth e agresivitate periculoasă, nu doar comic. Ce văd e, desigur, și o Europă anchilozată care face un sluj ridicol, încordându-se să le plătească ăstora show-urile militare. Ce mai putem vedea e o Gaza pentru care mai sunt idei decât doar de stațiuni turistice ridicate peste gropi comune.
Hegseth vrea „bărbați adevărați”. Pentru el bărbații adevărați stau în sala de forță, beau vitamine și fac mișto de femei. Și e doar suprafața, în profunzime, astfel de showuri sunt menite să tot arunce fumigene pe deoparte, dar și să schimbe atitudinea instituțiilor militarizate față de propiii civili.
Trump a declarat un adevărat război civil mascat sub mantaua „curățării de hoți” a marilor orașe, cu ajutorul armatei! Hegseth e imaginea acestui tip de idei. Democrații din statele mari și vizate precum California au sărit cu criticile, dar aici se văd insuficiențele ambelor tabere. Sărăcia ghetoizată, statul minimal, lipsa de acces a unor segmente de populație la drepturi de bază duce la soluții aberante: neintervenționism democratic pe care Trump acum îl „vindecă” cu intervenționism armat. Democrații nu înțeleg încă partea de furie justificată împotriva lor care l-a adus pe Trump la putere.
Recomandări
Pe urmele lui Nicușor Dan la Timișoara: toate întâlnirile președintelui, protocolul problematic și amintiri despre Vegeta de contrabandă
Iar când îl lași pe Hegseth să se joace cu generalii poți constata că el vrea bărbățoi nervoși armați care să fugă după „woke”, cam cum fugeau într-un clip viral niște namile înarmate până în dinți după un livrator de pizza, imagine emblematică a nebuniei cu trupele ICE vânătoare de imigranți.
Mergeți la film
Paul Thomas Anderson a făcut un film după un roman al lui Thomas Pynchon. Se numește „One Battle after another”. E în cinematografe, mergeți să-l vedeți. Nu pentru că e foarte bun. Ci pentru că e cinstit, te ține în scaun, școală veche de cucerit spectatorul care s-a urnit într-o sală. Defectele filmului sunt mai multe, dar are o calitate – imaginează lupta unui stat autoritar violent și caricatural reprezentat de un Sean Penn umflat de steroizi și un revoluționar cu artificii și mințile aburite de iarbă, Di Caprio. Nu e un film inspirațional pentru cei care cred că se pot lupta cu un stupid înarmat până în dinți, Pynchon însuși scria romanul mai mult cufundând într-un ridicol paranoid grupuscule revoluționare americane din anii 60, hărțuite de neoconservatori. Dar filmul e bun pentru felul în care descrie răul. E un rău tabloidal, cu care nu are rost să lupți în dezbateri, intelectual. Și nu suntem departe de el. Aici, fotografia lui Anderson e și banală, și corectă. Autoritarismul de tip nou arată ridicol, dar e cu atât mai periculos.
Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media – filtrate rapid de un consumator compulsiv – Costi Rogozanu.
ABONEAZĂ-TE
Urmărește cel mai nou VIDEO
Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse.
Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație.
Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine.
Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.
