În multe localități din țară, accesul la școală nu înseamnă neapărat acces la o educație de calitate. Există școli unde copii de diferite vârste – de la clasa pregătitoare până la gimnaziu – învață în aceeași sală, cu același profesor, care împarte timpul între materii, manuale și niveluri complet diferite. Clasa ar putea fi un spațiu al învățării personalizate, dar în realitate sprijinul pentru fiecare elev rămâne incomplet și inegal: cei mai rapizi avansează fără sprijin real, iar cei mai vulnerabili rămân în urmă, pierduți în haosul unei educații fragmentate. Peste 100.000 de elevi din țară studiază în astfel de condiții.
Pe de altă parte, oportunitățile apar și în cele mai vitrege condiții, iar o abordare educațională născută dintr-o nevoie demografică concretă poate genera beneficii neașteptate. Cu o condiție: profesorii să fie pregătiți pentru el. Un ONG, Asociația All Grow (n.r. Toți Cresc), și-a luat angajamentul de a mișca lucrurile în școlile din regiunea Moldovei unde elevii învață în clase simultane, prin adaptarea procesului Design Thinking, axat pe rezolvarea problemelor într-un mod structurat, ca soluție inovatoare pentru sprijinirea profesorilor în organizarea modului de predare.
Metoda, validată de Ministerul Educației prin includerea într-un opțional național pentru clasele III–VIII, a fost dezvoltată de organizația All Grow și aplicată cu succes în medii rurale și urban mic în ultimii șapte ani. Acum, pentru prima dată, cu sprijinul Fundației Dacia pentru România, în cadrul programului de granturi „Mobilitatea contează”, metoda este adaptată specific pentru predarea simultană din școlile rurale, într-un demers sistematic ce aduce inovație acolo unde este cel mai mare potențial de transformare: în școlile vulnerabile. 100 de elevi și 20 de cadre didactice din 10 școli din mediul rural vor beneficia de acest proiect.
Cum funcționează clasele în regim simultan
Clasele simultane apar în special în școlile mici sau în mediul rural, acolo unde există mai puțin de 12 elevi și nu se pot forma clase separate. Practic, elevi din mai multe clase diferite învață împreună și au un singur profesor la oră. Pot fi grupuri de două, trei, patru sau chiar cinci clase. În cazul unui sistem normal de predare, profesorul petrece 45-50 de minute cu o singură clasă, pe când în sistemul de învățământ simultan timpul scade undeva la 20-25 de minute.
„Profesorul este forțat să alerge prin materie, să selecteze ce este esențial și să jongleze cu activitățile, astfel încât elevii să rămână implicați. Elevii se obișnuiesc cu acest ritm și dezvoltă autonomie și adaptabilitate, dar adesea apare și sentimentul că nu sunt valorizați sau ascultați suficient”, spune Mădălina Bouroș, președinte executiv Asociația All Grow.
Ce șanse reale au copiii care învață în clase simultane
Pe de o parte, acest sistem poate genera beneficii neașteptate: elevii mai mari își consolidează cunoștințele prin recapitulare, cei mai mici asimilează mai ușor concepte avansate, iar colaborarea între generații devine un element firesc al procesului educațional.
„La multe discipline, competențele urmărite sunt similare, iar aici intervine abilitatea profesorului de a sincroniza predarea. Spre exemplu, în matematică, în timp ce unii elevi exersează adunarea și scăderea, alții lucrează la înmulțire și împărțire. La multe materii, conținutul se reia de la un nivel la altul, ceea ce le permite profesorilor să explice din nou, spre beneficiul tuturor. Cei care au înțeles consolidează informația, iar cei care nu au înțeles au șansa să o facă acum, dintr-o altă perspectivă. În plus, elevii care stăpânesc deja materia îi pot ajuta pe colegii lor. Cunoștințele lor se sedimentează, astfel, iar colegii lor mai mici se simt încurajați și incluși”, mai spune Mădălina Bouroș.
Dar învățământul simultan are și multe părți negative, principala fiind aceea că profesorii nu au fost formați să predea astfel și nu există cursuri oficiale care să îi pregătească pentru o astfel de experiență. Deși este o problemă cunoscută în țara noastră, nu a atins o vizibilitate foarte mare.
Ana Apostolie, una dintre profesoarele implicate în promovarea inovației educaționale din All Grow, spune că prima dată când a trebuit să predea limba engleză la o clasă simultană pur și simplu nu a știut ce să facă. Spre surprinderea ei, elevii erau familiari cu acest mod de învățare și au ghidat-o pas cu pas: „Doamna, cât vorbiți cu elevii de a II-a, noi facem exercițiul la tablă.”
Cum poate metoda Design Thinking să depășească barierele de mobilitate socială în calea accesului la educație
Cea mai mare provocare pentru profesorii de la clasele simultane este să găsească cel mai eficient mod de a aborda predarea. Ceea ce funcționează într-o clasă obișnuită nu se aplică și aici și asta poate reprezenta pentru unii elevi o reală barieră în calea învățării . Este nevoie de adaptare, de o bună organizare a activităților și de colaborare cu elevii, pentru ca aceștia să contribuie în mod real, iar profesorii să nu simtă presiunea că nu reușesc să-și facă treaba.
„Metoda Design Thinking răspunde exact acestei nevoi: creează un cadru în care elevii identifică și rezolvă împreună o problemă, lăsând spațiu profesorului să faciliteze activități pentru toate clasele. Se încurajează, astfel, capacitatea de colaborare la nivel de clasă și contribuția la coeziunea grupului.
Avantajul metodei este că profesorul poate lucra cu toți elevii, indiferent de vârstă, urmând câțiva pași clari: Empatizează, Imaginează, Acționează, Reflectează și Comunică. Acești pași structurează activitatea și creează spațiu pentru ca fiecare voce să fie auzită. Elevii se simt valorizați, își descoperă punctele forte și învață cum să devină lideri”, explică președinte executiv al Asociației All Grow.
Profesorul, la rândul său, experimentează un nou rol – acela de facilitator. Nu mai este „atotștiutorul”, ci cel care creează contexte de învățare și, uneori, învață alături de elevi. Acest lucru reduce presiunea resimțită, aduce mai multă bucurie în actul predării și poate genera un declic: lecțiile devin mai interactive, iar elevii sunt percepuți ca parteneri în procesul educațional.
O șansă reală la mobilitate socială
Clasele simultane sunt un fenomen des întâlnit în comunitățile defavorizate – fie că vorbim de mediul rural, de copii aflați în plasament, copii din familii vulnerabile sau copii de etnie romă. De multe ori, părinții evită să își lase copiii într-un astfel de sistem, iar cei cu suficiente resurse financiare aleg să îi transfere într-o școală obișnuită. Prin urmare, clasele simultane reunesc în general elevi din medii vulnerabile, la care predau de multe ori profesori tineri și mai puțin experimentați.
Dacă profesorul nu reușește să se adapteze, elevii riscă să acumuleze goluri în cunoștințe, iar aceste decalaje se reflectă în rezultatele la examenele naționale și în șansele de a ajunge în ciclul următor de studii. Într-un final, mulți dintre acești elevi rămân captivi în același cerc al vulnerabilității, în special al sărăciei.
La nivelul percepției, atât elevii, cât și profesorii se simt adesea lăsați în urmă, ceea ce duce la scăderea stimei de sine și la limitarea perspectivelor pentru viitor. Numărul elevilor care învață la clase simultane este, însă, în creștere, iar acest fenomen are nevoie de soluții.
„De aceea, este esențial să susținem profesorii în predarea la simultan și, în același timp, să schimbăm modul în care acești elevi și profesori se percep. Proiectele bazate pe metoda design thinking le arată elevilor că nu sunt doar victime sau spectatori ai unor fenomene sociale, ci adevărați arhitecți ai schimbării. Ei descoperă că pot influența comunitatea în care trăiesc dacă lucrează împreună.
Acesta este marele avantaj al proiectului: schimbă mentalitatea atât a elevilor, cât și a profesorilor și aduce instrumente concrete pentru a-i ajuta să reușească. Provocarea este să urmeze pașii metodei și să lase preconcepțiile la poarta școlii. Rezultatele nu vor întârzia să apară”, adaugă Mădălina Bouroș.
O poveste care arată că lucrurile se pun în mișcare
Ba chiar se văd rapid. Miruna, elevă în clasa a VII-a la o școală dintr-un sat din județul Vrancea, simțea că are multe goluri și nu progresa deloc la învățătură. În cadrul unui proiect al Asociației All Grow, a decis să se ocupe de scenariul unui filmuleț. A descoperit astfel o abilitate pe care nu ar fi putut să o valorifice la orele „tradiționale”.
Ideile ei au fost apreciate atât de colegi, cât și de profesori, ceea ce i-a dat curaj să intre și în Consiliul Elevilor. Nu doar că a început să creadă mai mult în ea, dar și rezultatele la școală s-au îmbunătățit. La Evaluarea Națională notele ei au fost peste așteptări.
Asociația All Grow lucrează din 2017 cu elevi, profesori și susținători din întreaga țară în cadrul a numeroase proiecte ce au ca scop comun realizarea de schimbare la nivel comunitar.
Când „Mobilitatea contează”, România se mișcă!
Asociația All Grow este sprijinită acum de Fundația Dacia pentru România (FDpR) pentru a avea un impact și mai mare în comunitate. Fundația Dacia pentru România, o organizație non-profit ce are ca scop să contribuie la o Românie care își recunoaște și valorifică potențialul uman, lansată în aprilie 2025, sprijină 35 de ONG-uri, timp de un an, în cadrul programului de granturi „Mobilitatea contează”, pentru a înlătura bariere de mobilitate fizică și socială în calea a trei tipuri de acces: la educație, la piața muncii și la cultură. Valoarea totală a granturilor este de 1 milion de euro, pentru 13.544 beneficiari la nivel național.
Mesajul Programului „Mobilitatea contează” este amplificat prin campania națională „România se mișcă”, prin care Fundația Dacia pentru România își propune să crească gradul de conștientizare publică asupra mobilității fizice și sociale ca o necesitate pentru a construi un viitor, nu ca un privilegiu.
