De la „mă doare-n cot de deficit” la „gemul bunicii în vizorul ANAF”, politicienii români transformă economia într-un spectacol populist. Consultantul în comunicare strategică Mihnea Predeteanu avertizează că acest limbaj relaxat subminează credibilitatea României în fața Comisiei Europene și a piețelor financiare.
Deficitul bugetar, tot mai des invocat în retorica populistă. Foto: Shutterstock
Trei declarații, un singur efect: pierderea încrederii
În doar câteva zile, trei episoade publice au readus în prim-plan tema responsabilității fiscale: declarațiile senatorului PSD Adrian Streinu-Cercel despre „deficitul care se șterge din pix”, afirmația președintelui ANAF despre „gemul bunicii” și dezvăluirea făcută de Marcel Boloș privind reacția fostului premier Marcel Ciolacu – „mă doare-n cot de deficit” – la avertismentele privind deficitul bugetar.
Consultantul în comunicare strategică, PR și Public Affairs Mihnea Predeteanu explică pentru „Adevărul.ro” cum limbajul public al demnitarilor și al instituțiilor poate avea efecte directe asupra credibilității României.
Mihnea Predeteanu Foto: LinkedIn
Deficitul nu e o glumă
„Este o declarație nefericită, pentru că pe toți românii îi doare deficitul bugetar, inclusiv pe domnul doctor. Un deficit de 8,7% din PIB înseamnă că trăim pe datorie și ne împrumutăm la dobânzi tot mai mari. Tratatul de la Maastricht permite maximum 3%. Noi avem de trei ori mai mult. Iar consecința o simțim prin taxele crescute și prin scumpiri”, explică Mihnea Predeteanu referindu-se la declarațiile senatorului PSD Adrian Streinu-Cercel.
El subliniază faptul că referirea la Polonia, care ar fi fost iertată de o parte din datorii, este o eroare de interpretare. „Atunci au existat acorduri speciale. Astăzi, nimeni nu va ierta datoriile României doar pentru că un politician spune că nu contează. Cu cât ignorăm realitatea fiscală, cu atât consecințele vor fi mai dure.”
„Gemul bunicii”, o lecție despre cum nu se comunică
Predeteanu comentează și declarația președintelui ANAF, Adrian Nica, potrivit căruia „gemul făcut în casă de bunica” intră în calculul gap-ului de TVA.
„Este exemplul clasic de cum o explicație tehnică se transformă într-o criză de imagine. Președintele ANAF a vrut, probabil, să vorbească despre autoconsum și metodologia de calcul, dar formularea a fost complet neinspirată. Rezultatul a fost o explozie de ironii care au șters orice intenție de clarificare. În loc de transparență, s-a produs neîncredere.”
Consultantul spune că efectul principal este deteriorarea imaginii instituției. „Românii nu cred că ANAF se duce după marii evazioniști, dar aud despre mici afaceri controlate. Declarația cu gemul a întărit această percepție: că instituția se ocupă de detalii, nu de mizele mari. România este deja pe primul loc în UE la decalajul de colectare a TVA-ului. Nu ne trage în jos gemul, ci lipsa de strategie.”
„Mă doare în…” și limbajul care costă bani
După declarațiile senatorului și ale șefului ANAF, episodul relatat de fostul ministru Marcel Boloș a amplificat tensiunile. Potrivit acestuia, fostul premier Marcel Ciolacu i-ar fi spus că îl „doare în organul genital de deficitul bugetar”, afirmație pe care Ciolacu a negat-o ulterior, spunând că „oamenii politici se mai alintă”.
Predeteanu explică de ce asemenea momente nu sunt doar anecdote. „Problema nu este limbajul în sine, ci semnalul transmis. Când un premier minimalizează public avertismentele legate de deficit, se transmite ideea că regulile economice sunt opționale. Într-o țară unde investitorii și agențiile de rating urmăresc fiecare semnal, asemenea declarații pot costa bani, nu doar imagine.”
El precizează că impactul real al scăderii credibilității se traduce în cifre: „Credibilitatea se măsoară și în bani. O scădere a încrederii înseamnă dobânzi mai mari la împrumuturi, iar asta afectează bugetul și populația. Cu alte cuvinte, este mai puțin relevant cine ce ‘dureri a avut și unde’, ci faptul că noi plătim cu toții pentru asta.”
De la gafă la strategie: populismul fiscal
Întrebat dacă aceste derapaje sunt forme de populism sau simple greșeli de exprimare, Mihnea Predeteanu spune că ele reflectă o tendință tot mai clară. „Putem interpreta aceste declarații ca o formă de populism fiscal. Tema deficitului a fost adusă în discursul public de realitate, nu de voința politicienilor. Iar acum, pentru că oamenii s-au săturat de subiect, unii lideri încearcă, prin astfel de formule, să pară solidari cu populația.”
El adaugă că momentul politic contează. „Nu suntem în preajma unor alegeri, așa că aceste declarații nu afectează imediat capitalul electoral. Dar ele contribuie la o erodare lentă a încrederii și la banalizarea responsabilității bugetare. Este o strategie periculoasă, pentru că normalizează ideea că deficitul este doar o problemă de discurs, nu o realitate economică.”
„Credibilitatea se construiește greu și se pierde ușor”
Predeteanu subliniază că problema centrală nu este doar economică, ci și de comunicare instituțională. „România are nevoie de o voce coerentă. Când mesajele oficiale par batjocoritoare sau confuze, pierdem nu doar reputație, ci și bani. Încrederea nu se menține doar cu politici, ci și cu mesaje bine gândite. Fiecare declarație care ironizează deficitul se traduce, mai devreme sau mai târziu, în costuri reale.”
Predeteanu spune că limbajul de acest tip erodează credibilitatea instituției. „Se întărește ideea că ANAF se concentrează pe firme mici și pe evenimente private, în timp ce problemele majore rămân netratate. România este pe primul loc în UE la decalajul de colectare a TVA-ului. Nu ne trage în jos gemul produs în casă, ci lipsa de reformă reală.”
