Buretele șerpesc, o ciupercă de dimensiuni mari care împodobește numeroase pajiști din România, a fost inclusă de unii oameni de știință în rândul alimentelor benefice pentru sănătate. Crește în sălbăticie, iar riscul de a fi confundată cu alte specii, otrăvitoare, nu este neglijabil.
Ciupercile din sălbăticie prezintă uneori riscuri pentru sănătate. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Buretele șerpesc (Macrolepiota procera), una dintre cele mai apreciate specii de ciuperci în România, împodobește în această perioadă pajiștile, poienile, pădurile și multe dintre locurile cutreierate de turmele de oi și vaci.
Ciuperca de pe pajiștile României
Mulți români o consideră o delicatesă, alții o preferă doar ca aspect fotogenic, integrată în peisajul din jurul ei, iar specialiștii în sănătate publică se arată mai rezervați în privința ei, dar și a altor ciuperci atractive pentru români, căutate de români în natură.
Buretele șerpesc a primit de-a lungul timpului numeroase denumiri: parasol, pălăria șarpelui, capul șarpelui, căciula șarpelui sau pălăria cucului.
Imaginea 1/7:
Burete serpesc Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (4) JPG
Specia de ciuperci comestibilă este răspândită, în sălbăticie, în toate regiunile din România și își face apariția din perioada verii până toamna târziu, înainte ca înghețul să oprească vegetația. Uneori, la fel ca și alte ciuperci, formează pe pajiști așa-numitele „cercuri ale vrăjitoarelor”, inele distincte de vegetație și ciuperci, care apar atunci când partea lor subterană, miceliul, se dezvoltă radial. Este rar întâlnită în culturi, în România.
Individual, buretele șarpelui este ușor de recunoscut, în special datorită pălăriei sale de forma unei umbrele deschise, cu un diametru 10 – 30 centimetri, de culoare crem sau gri, acoperită cu solzi bruni și mai închisă la culoare în centrul ei. Lamelele sale sunt subțiri și neregulate, de culori asemănătoare suprafeței pălăriei. Piciorul ciupercii se înalță până la 40 de centimetri.
Buretele șerpesc, pe lista alimentelor sănătoase
Românii i-au găsit numeroase întrebuințări, ea putând fi gătită prin prăjire, coacere în cuptor, fierbere sau transformată în sosuri aromate. Pe lângă valoarea nutritivă, unii oameni de știință i-au descoperit și calități terapeutice remarcabile.
Ciuperca de pe pajiști. Foto Daniel Guță ADEVĂRUL
O analiză detaliată realizată la Universitatea Tehnologică Pomeraniană de Vest din Szczecin (Polonia), cu titlul „Posibilitățile de utilizare a ciupercii Macrolepiota procera în producția de alimente cu efecte benefice asupra sănătății și în medicină”, arată că acest tip de ciuperci poate fi inclus în categoria alimentelor cu efecte benefice asupra sănătății, deoarece îndeplinește cele două funcții principale demonstrate științific, una nutrițională și una cu efect pozitiv (profilactic) asupra organismului.
„Corpurile de fructificație ale ciupercii Macrolepiota procera reprezintă un material natural care îndeplinește cerințele unei alimentații sănătoase. Ele sunt apreciate pentru conținutul ridicat de proteine, bogăția în minerale și conținutul redus de grăsimi. Sunt considerate hipocalorice, iar datorită gustului și aromei delicate, sunt o alternativă ideală la carne”, arată autorii cercetării.
Cercetătorii susțin că efectul benefic asupra sănătății al unei alimentații care include și această ciupercă nu poate fi ignorat.
„Macrolepiota procera conține numeroase substanțe bioactive, cu o gamă largă de efecte pozitive. Preparatele și produsele care includ corpurile de fructificație ale acestei specii pot susține procesele terapeutice — de exemplu, în tratamentul și prevenirea depresiei, în terapiile cu antibiotice sau în echilibrarea florei intestinale. De asemenea, au efect profilactic, fiind utile în încetinirea proceselor de îmbătrânire celulară și în reducerea riscului de apariție a unor boli cronice”, se arată în studiul publicat de Biblioteca Națională de Medicină a Statelor Unite (NLM).
Ciuperca. Foto Daniel Guță, ADEVĂRUL
Cultivarea acestor ciuperci în condiții controlate permite, de asemenea, îmbogățirea lor cu minerale și nutrienți selectați. Din aceste motive, spun cercetătorii, Macrolepiota procera ar trebui să ocupe un loc permanent în alimentația zilnică.
Specialiștii care au realizat studiul atrag atenția că, atunci când este cules de persoane fără experiență, buretele șerpesc poate fi ușor confundat cu ciuperci otrăvitoare, precum cele din genul Amanita (în special A. phalloides și A. pantherina), Chlorophyllum (C. rhacodes și C. molybdites), dar și Lepiota (L. aspera, L. brunneoincarnata, L. helveola și L. pseudolilacea).
Buretele fals șerpesc este toxic
Acestea din urmă conțin amatoxine, substanțe care pot provoca intoxicații grave, adesea fatale.
„Toxina cu efectul cel mai puternic asupra organismului uman este α-amanitina (α-AMA). Aceasta este rezistentă la toate formele de procesare culinară: nu se inactivează prin prăjire și nu este degradată enzimatic. Aproximativ 30 de minute după ingestie, toxina trece din sistemul digestiv în sânge, fiind apoi distribuită în tot organismul. Circa 60% din α-AMA se acumulează în ficat, unde provoacă leziuni severe”, arată cercetarea.
O confuzie frecventă se face între buretele șerpesc și buretele fals șerpesc (Chlorophyllum molybdites), asemănător ca aspect, dar toxic. Acesta din urmă are nuanțe verzui și un picior mai scurt, fără aspectul solzos întâlnit la buretele șerpesc, iar mirosul său este neplăcut. Consumul falsului parasol provoacă vărsături, diaree, dureri abdominale și febră, uneori necesitând spitalizare.
Chlorophyllum molybdites. Sursa: Wikipedia
„Este recomandat să fie culese doar exemplare mature. Corpurile de fructificație tinere ale multor specii de ciuperci, inclusiv ale celor cu himenofor lamelar (adică lamele sub pălărie), nu prezintă încă toate trăsăturile bine dezvoltate care permit o identificare sigură și corectă. Prin urmare, riscul de confuzie este ridicat, motiv pentru care nu se recomandă culegerea exemplarelor tinere”, explică autorii studiului.
Intoxicațiile cu ciuperci se pot manifesta prin tulburări digestive (greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, hepatită acută toxică și insuficiență hepatică), dar și prin tulburări neurosenzoriale, precum mioză (micșorarea pupilelor) sau midriază (dilatarea pupilelor), agitație, dezorientare temporo-spațială, confuzie, delir, halucinații vizuale și auditive, convulsii sau chiar comă. În unele cazuri pot apărea tulburări cardiovasculare (bradicardie, tahicardie, hipotensiune ori hipertensiune arterială), tulburări hidroelectrolitice cu risc de deshidratare severă la copii și vârstnici, dar și tulburări renale.
Simptomele generale includ frisoane, febră, transpirații, uscăciunea mucoaselor sau, dimpotrivă, hipersecreție salivară și urinară. Intoxicațiile cu ciuperci sunt considerate urgențe medicale și pot avea o evoluție gravă, uneori letală. De aceea, este obligatorie apelarea numărului de urgență 112 și prezentarea imediată la un serviciu medical de urgență, atrag atenția specialiștii în sănătate publică.
Buretele viperei este letal
Cea mai periculoasă ciupercă din pădurile din România este mai dificil de confundat însă are un nume asemănător buretelui șarpelui.
Buretele viperei sau ciuperca albă, cu denumirea științifică Amanita phalloides, se distinge prin pălăria cleioasă (pe timp umed), cu striații pe fața superioară, de culoare verzuie ori măslinie, cu plăci solzoase, mai ales în partea de la mijloc. Piciorul său este cu volvă dezvoltată şi cu inel alb. Există şi varietăţi cu pălăria brună sau galbenă, arată biologii.
Amanita phalloides Foto Wikipedia
Amanita phalloides are culoarea schimbătoare: în tinereţe este verde și poate fi confundată cu pâinişoarele (Rusula virescens), iar la maturitate ajunge la culoarea albă, cum este ciuperca comună (Psalliota campestris), ambele fiind ciuperci comestibile. Amanita phalloides cauza în trecut 95 la sută din cazurile mortale de intoxicații cu ciuperci. Amanita citrina (buretele de lămâie) şi Amanita Verna (Buretele primăvăratic) sunt aproape la fel de periculoase.
„Caracteristic pentru aceste ciuperci sunt resturile vălului universal, care rămân alipite de suprafața pălăriei, dându-i aspectul unei hărţi geografice. Aceste două ciuperci se recunosc uşor prin mirosul caracteristic de cartofi copţi”, arăta biologul Mitriţa Bahrim, în Revista Pădurilor (1963).
Ea afirma că ciupercile care provoacă moartea conţin o substanţă toxică foarte violentă, descoperită în Amanita phalloides, care se numeşte phallina şi este solubilă în apă. Phallina dizolvă hemoglobina din globulele sângelui, producând hemoliza, astfel încât moartea se produce prin asfixiere înceată și fatală. Un singur exemplar de ciupercă conţine destulă phallină ca să omoare doi – trei oameni, adăuga omul de știință biologul.
La otrăvirea de tip phalloidian produsă de Amanita phalloides (Buretele viperei), Amanita citrina (Buretele de lămâie) şi Amanita verna (Buretele primăvăratic), simptomele apar destul de târziu, cam la 10—12 ore de la ingerarea ciupercilor, viaţa pacientului depinzând de rapiditatea cu care i se aplică tratamentul necesar.
„Primele simptome nu dau nimic grav de bănuit, pacientul simţind doar somnolenţă şi amorţeală, care sunt urmate de crampe şi arsuri stomacale şi apoi senzaţie de sufocare şi de sete imposibilă de potolit. Urmează sudori reci, vomitări puternice. Regiunea stomacală este aşa de sensibilă încât nu se poate atinge, iar pielea capătă culoarea galbenă cunoscută sub numele de gălbenare phalloidiană”, observa biologul.
Amanita phalloides Foto Wikipedia
După câteva ore, bolnavul arată obosit și se pare că, întâia criză a trecut, dar acalmia nu durează decât vreo două ore, după care criza revine, dar mult mai violentă, durerile sunt mai mari, apoi iarăși acalmie.
„Această alternanţă de crize şi acalmie se repetă de mai multe ori. Starea generală se agravează şi după 5—10 zile apar leşinuri frecvente. Adesea se observă nesiguranţă în mişcări, paralizie, slăbire treptată a pulsului, bolnavul pare istovit, dar totuşi este lucid. Dacă bolnavul scapă cu viaţă, rămâne slăbit pentru foarte multă vreme”, adăuga Mitriţa Bahrim, în Revista Pădurilor (1963).
Atenție la consumul ciupercilor din sălbăticie
Ministerul Sănătăţii recomandă românilor să nu consume ciuperci cumpărate la colţ de stradă ori culese din pădure, chiar dacă ştiu să le deosebească pe cele comestibile de cele otrăvitoare.
„Evitaţi să consumaţi ciuperci sau bureţi de la comercianţi care nu pot face dovada avizului fito-sanitar. Evitaţi să culegeţi şi să consumaţi ciuperci sau bureţi din pădure, chiar dacă le cunoaşteţi că sunt comestibile, deoarece multe ciuperci comestibile din flora spontană a ţării noastre au suferit mutaţii devenind otrăvitoare. Întrucât copiii cu vârste mici sunt mai sensibili decât adulţii şi pot face forme de intoxicaţii foarte grave, chiar letale, nu-i hrăniţi cu mâncăruri pe bază de ciuperci”, informa Ministerul Sănătății, prin direcțiile de sănătate publică.
