Ziua de vineri 15 august, zi cu sunete discrete de toamnă și cu păduri scîncind după podoaba lor verde mișcată de primele adieri, ea a fost și un regal de vorbărie pe un aer de indian summer cum n-am mai avut de cîțiva ani.
Pe un soare deplin, cu un aer fluid și primitor, prin care defilau mai ușor aducerile aminte și veștile proaste, speranțele și miresmele de fructe coapte, am avut parte de un amestec de show marinăresc, amestecat cu credință creștină, etalate în vacanțe politico-religioasă, toate urmate de festivalul presupunerilor și profețiilor politico-militare, diplomatice și strategice pe seama întîlnirii de la Anchorage.
Vineri seara pînă sîmbătă dimineața am avut parte de un regal al datului cu părerea. A fost o zi în care toate televiziunile s-a chiorît cu ochiul minții la Alaska. Parcă am fi fosti invitați la premiera unui film mut, proiectat undeva în viitor. Nu o peliculă în alb negru cu Chaplin sau Stan și Bran, ci o proiecție de fim mut cu Trump și Putin, pregătit să se deruleze în diverse feluri într-un viitor cronometrat cu ore, minute și secunde. Un fel de SF de actualitate pe seama unui summit nepetrecut încă.
America și Rusia în doi actori și noi, pe post de gură cască, întrecîndu-ne în presupuneri și ipoteze. De ce Alaska? De ce fără Zelenski? De ce fără europeni? De ce noi suntem pe lîngă? De ce președintele României este în vacanță și se roagă? De ce Putin și Trump coboară din avioane aproape simultan? Ce i-a arătat Putin cu degetul? De ce covorul roșu al lui Putin este mai scurt decît al lui Trump? Chiar au și americanii un Ceaușescu al lor care strigă „criminalule, mai omori civili?” De ce nu-i încheiat Trump la haină și de ce îl aplaudă pe dictator? Și ce ne spun zîmbetele lui Putin? Priviți ce relaxat zîmbește, un regal de imagine pentru ruși! De ce se bîțîie Trump? Ce ne spune meta-limbajul lor? Ce putem citi în saluturile calde ale liderului de la Kremlin? Cine a fost mai tare? De ce s-a schimbat programul de atîtea ori? Cine a cîștigat și cine a pierdut, de ce nu au răspuns la întrebări, de ce n-au luat masa împreună? De ce s-a terminat mai repede, de ce nu știm ce urmează? Putin a programat totul sau Trump a improvizat? Și ce înțelegeri s-au făcut dacă au anunțat că nu s-a hotărît nimic?
Nicușor Dan a fugit de o întîlnire cu Ilie Bolojan sau a descoperit plăcerea băilor de mulțime? A uitat de reducerea deficitului bugetar? Nu-i spune nimeni că alegătorii rîd de el sau că îl înjură pe net? Că îl socot mai nepăsător și mai aerian decît pe Klaus Iohannis?! Curg ironiile și înjurăturile pe seama vacanțelor sale neîntrerupte, de la Maia Sandu la Sîmbăta de Sus? N-a aflat că se fac din ce în ce mai multe trimiteri la zicala „satul arde și baba se piaptănă”.
Cît despre show-ul marinarilor mai mult pentru invazia de turiști pe litoral a fost cel mai izbutit din ultimii ani, chiar dacă ministrul Apărarii a vorbit la indigo cu pafarismul Oanei Țoiu și arătat ca un fotbalist în retragere. Cine și de ce să spună ceva despre dotarea armatei române, despre bugetul ei, despre singurul nostru submarin aflat în dotarea MAPN, ruginit undeva într-un port, despre cheltuielile noastre pentru războiul din Ucraina, despre ce zice poporul și despre ce ar trebui să facem.
A fost ziua de Sfînta Maria și ziua presupunerilor pentru întîlnirea din Alaska, unde nu s-a hotărît nimic.
Cît despre vestea că PSD-ul a băgat piciorul în ușă, că un ministru a anunțat că nu sunt bani pentru salariile pe luna august, că Ilie Bolojan este gata să lase pe altcineva dacă are idei și ce însemană asta, mai nimic.
Poate vorbim data viitoare!
