Cât de liber este elevul în alegerea opționalelor școlare. Marian Staș: „Asta ar însemna educație centrată pe elev”

Disciplinele opționale au o istorie de aproape trei decenii în România, fiind introduse pentru a permite școlilor să răspundă mai bine intereselor și aptitudinilor copiilor. Cât de mult reușesc rămâne discutabil.

Cei mai mulți elevi au în continuare puține opțiuni în privința opționalelor Fotografie: Adevărul/Cosmin Zamfirache

Opționalele școlare au apărut în urma reorganizării planului-cadru în jurul a două componente majore: curriculum obligatoriu (sau trunchiul comun) și curriculum la decizia școlii (CDȘ). Metodologia a introdus disciplinele opționale la gimnaziu începând cu anul școlar 1998-1999, iar la liceu din anul școlar următor. S-a sperat că CDȘ va aduce mai mult decât simpla adăugare a unei ore, dorindu-se adaptarea școlii la interesele și aptitudinile elevului, chiar individualizarea parcursului acestuia, valorificarea resurselor și specificului local, introducerea unor teme care nu-și găseau locul între disciplinele tradiționale și chiar să creeze școlilor profiluri diferite. Era vorba de cursuri proprii, care veneau peste oferta ministerului, iar procedura presupunea consultarea elevilor în vederea alegerii opționalelor pentru anul școlar următor.

De la opțional la trunchiul comun

În acei primi ani regăsim în lista acestor discipline teme sau capitole care nu-și găseau locul în programa obligatorie, discipline noi, opționale interdisciplinare, discipline existente, dar care se studiau astfel în detaliu, adică o ofertă care cu adevărat dovedea flexibilitatea școlii: istoria religiilor, istoria comunității locale, mari istorici și operele lor, teme de comunicare publică, probleme controversate ale istoriei, geopolitică, demografie, tehnici de învățare, drepturile copilului etc. Au apărut și discipline precum cultura civică, educația antreprenorială, studii europene și chiar educație pentru mass-media, unele având un evident caracter de noutate.

O parte au fost ulterior cuprinse în curriculumul obligatoriu, în timp ce altele, deși există foarte multe voci care le-ar vrea în prezent incluse, s-au pierdut pe drum și mai pătrund doar foarte greu în oferta școlilor. Dintre opționalele care au făcut relativ ușor drumul spre cele obligatorii se detașează Educația antreprenorială, care în anul 2004 avea deja o programă aprobată, fiind inclusă în trunchiul comun. La fel și Educația financiară, care și-a făcut loc la gimnaziu, după un timp printre opționale și programe educaționale. La fel s-a întâmplat cu disciplina Consiliere și dezvoltare personală, introdusă din 2016 în trunchiul comun.

Un mare minus, potrivit multor voci, este neincluderea, încă, printre disciplinele obligatorii a Educației pentru sănătate, o disciplină pusă adeseori în antiteză cu Religia, care se studiază începând de la școala primară și până în ultimul an de liceu. Educația pentru sănătate există de ani de zile ca opțional, are și programe naționale, dar nu a devenit o disciplină obligatorie separată pentru toți elevii, adesea invocându-se numărul deja mare de discipline obligatorii.

Cum se aleg opționalele astăzi

Procedura de alegere a disciplinelor opționale s-a schimbat relativ recent, prin Legea educației nr. 198/2023 fiind inclusă o modificare: curriculumul la decizia școlii (CDȘ) fiind rebotezat în curriculum la decizia elevului din oferta școlii (CDEOȘ). Schimbarea ar trebui să-i permită elevului ca efectiv să aleagă în funcție de propriile nevoi și interese de cunoaștere. Chiar stabilirea ofertei trebuie făcută după consultarea elevilor și părinților, în funcție de resursele disponibile, astăzi CDEOȘ putând fi organizat inclusiv cu elevi din clase diferite și în sistem modular.

În 2026 a apărut metodologia nouă, aprobată prin Ordinul nr. 3454/16 martie 2026, care reglementează explicit cum se constituie oferta, cum se aleg opționalele, cum se elaborează programele, cum se avizează, cum se monitorizează implementarea etc. Cadrul normativ în vigoare permite ca elevul să aleagă dintre trei tipuri de opționale: de aprofundare (care-i permit elevului să studieze mai mult o disciplină deja prezentă în curriculum); disciplină nouă – este cazul disciplinelor pentru care un elev poate chiar decide să aleagă o școală (robotică, programare, media digitală, astronomie, dezbatere etc.); opțional integrat (un curs construit pentru a oferi răspunsuri unei probleme și care presupune chiar mai multe discipline).

Problema care se pune în continuare este însă dacă elevii ajung să aleagă cu adevărat. Potrivit rezultatelor unui studiu al Institutului de Științe ale Educației, realizat înainte de pandemie, există în continuare un decalaj mare între principiul alegerii și modul în care acesta funcționează în școli. O parte importantă dintre elevi au declarat că ei și părinții sunt doar informați despre o listă deja stabilită de școală. Peste 11% au spus că nu au fost implicați deloc în stabilirea propunerilor, iar aproape 10% nu știau cum au fost stabilite opționalele.

Peste 20 de opționale sunt aprobate de Ministerul Educației. Fotografie: Adevărul

Pe de o parte, același institut a mai arătat că motivele care îi ghidează pe elevi în alegerea opționalului sunt cu adevărat importante. Astfel, elevii au declarat că le aleg pentru: utilitatea în viață, pregătirea școlară, continuarea studiilor, interese și pasiuni personale. Pe de altă parte, peste jumătate au confirmat că sunt influențați de profesori în alegerile pe care le fac, iar aproape 40% țin cont de opinia părinților. Respectivul studiu mai arăta că multe discipline opționale repetă, în fapt, disciplinele din trunchiul comun, fie pentru a permite completarea de normă în cazul anumitor profesori, fie pentru a suplimenta orele de pregătire pentru disciplinele de examen.

Dar când se bucură cu adevărat elevii să studieze aceste opționale? Când pot să exploreze domenii care corespund intereselor lor, când opționalele au relevanță pentru viața de zi cu zi, când sunt încântați de metodele de predare și când atmosfera este relaxată? Toate aceste motive dovedesc faptul că elevii caută, în fapt, experiențe de învățare, nu o materie anume. Acest lucru a relevat și testarea PISA 2025: România are rezultate slabe, dar elevii nu par lipsiți de curiozitate – 77% dintre elevii români au raportat niveluri de curiozitate, față de 73% media OECD.

Noul statut al elevului: de la intrări comune cu profesorii până la ore mai puține și ghiozdane mai ușoare. Ce spun experții in Educație

Opționalele pot fi un motiv puternic pentru care un elev alege o unitate de învățământ, însă pot de asemenea să crească inegalitatea. În timp ce o școală mare, care are profesori buni și laboratoare dotate, poate să ofere cursuri de robotică, astronomie, psihologie, dezbatere, fotografie, teatru, o alta poate oferi doar opționalele care dublează disciplinele din trunchiul comun. Este situația în care puterea de decizie acordată școlilor, dacă nu este însoțită de resurse (profesori, infrastructură), nu mai valorează mare lucru.

Șansa de a resuscita interesul elevilor

Opționalele pot fi privite într-o lumină și mai puternică începând din această toamnă, când la clasa a IX-a intră în vigoare noile planuri-cadru pentru liceu, în care CDEOȘ are un rol cu mult mai important în construirea unor trasee de învățare mai personalizate. Potrivit documentelor oficiale, opționalele pot sprijini remedierea, consolidarea, performanța, pregătirea pentru Bacalaureat, admiterea la facultate, specializarea și, evident, interesele personale ale elevilor.

Pentru liceele care și-au propus să adopte programe-pilot, CDEOȘ poate ocupa o pondere importantă din programul elevului. Aceste instituții de învățământ pot demonstra că sistemul de opționale chiar funcționează. Pentru asta însă va trebui ca elevul să fie consultat cu adevărat înainte de elaborarea listei finale, oferta să fie mai largă decât numărul de alegeri pe care elevul le poate face, să existe grupe formate după interese, inclusiv între clase diferite, școala să poată aduce specialiști și din afară, acolo unde nu au profesori etc.

Libertatea curriculară, ținută la sertar

După aproape trei decenii în care școala românească a avut, cel puțin la nivel de principiu, libertatea de a-și construi o parte din ofertă în funcție de interesele elevilor, întrebarea este cât de mult a fost folosită, în realitate, această libertate. Expertul în politici educaționale Marian Staș a răspuns ferm pentru „Weekend Adevărul“ că sistemul de învățământ nu a învățat cum să se folosească de această libertate acordată de lege. În opinia sa, modul în care au fost administrate opționalele a rămas, în multe situații, dependent de logica organizării normelor didactice, mai degrabă decât de preocuparea pentru ceea ce își doresc și au nevoie elevii. „Dintr-un motiv fundamental ipocrit și anume cel sindicalist“, a opinat prof. Staș, explicând că de la apariția Legii 1 din 2011 componentele educaționale au fost proiectate prevalent pentru norme și salarii. „Nu opționale autentice, ci cu măsurile acestea de escamotare facem loc la norme“, a spus Staș.

Lucrurile se pot schimba radical odată cu apariția curriculumului la decizia elevilor din oferta școlii (CDEOȘ), o paradigmă nouă. „Are două declinări: una birocratică, de sistem de establishment, și una adevărată, de transformare adevărată de paradigmă, de leadership. Prima este prezența acestei componente la liceu. Sistemul propriu-zis, cel al planurilor-cadru aprobate de minister, împarte universul orelor în trei mari componente: una care se numește trunchi comun (TC) și care înseamnă 50% din bugetul de ore, una care se numește curriculum de specialitate (CS), asta înseamnă 35%, tot din pixul Ministerului Educației, și curriculum la decizia elevilor din oferta școlii (CDEOȘ), celebrul procent de 15%. Care este mai nimic și este împărțit așa: 10% în clasele a IX-a și a X-a, iar restul de 20% în clasele a XI-a și a XII-a. Adică sistemul îți dă să alegi o disciplină din zece, iar când ai mai crescut, două discipline din zece. Asta înseamnă de fapt o struțo-cămilă marca Ministerul Educației“a explicat profesorul Marian Staș.

În schimb, în sistem se face dreptate prin Ordinul de ministru 4.444/2025 care creează Programul național de pilotare alternativă curriculară sistemică. Ordinul stabilește 0% pentru curricculumul de specialitate (CS) și împarte bugetul de ore între trunchiul comun (TC) și decizia elevilor din oferta școlii (CDEOȘ): „În această construcție, decizia elevilor din oferta școlii merge de la 40% în clasele a X-a – a X-a, la până 60% în clasele a XI-a – a XII-a. Acesta este adevăratul loc al opționalelor“, a punctat Staș.

Elevii vor opționale evaluate cu calificative. Marian Staș: „Vor ajunge să nu mai învețe nimic”

Deși doar 43 de licee s-au înscris pentru pilotarea planurilor-cadru, venind cu propria ofertă de cursuri pentru clasa a IX-a, celelalte aproximativ 1.400 de licee fiind în prima situație expusă, începutul a fost făcut. „Forțează conceptul de curriculum la decizia elevilor din oferta școlii, evident că forțează școlile să construiască curriculum la decizia elevilor în oferta școlii, adică opționale adevărate. Aici este provocarea pentru școli, în ceea ce înseamnă capacitatea, deschiderea, curajul de a veni cu oferta“, mai spune expertul. Liceele curajoase au venit cu oferte excepționale, o adevărată „mină de aur, o comoară de oferte curriculare“, apreciază profesorul. Surprize de excepție vin din partea liceelor tehnologice, care au avut „inspirație și curaj deosebite să folosească acest plan-cadru“, a mai apreciat Marian Staș. Importanța acestor opționale este potențată de faptul că ele pot fi folosite drept inspirație de către alte licee care își propun, la rândul lor, să piloteze noile planuri-cadru.

De ce sunt importante disciplinele opționale? Pentru că ele definesc preferințele și interesele reale ale copiilor, iar cu cât sunt mai deschise opționalele și mai creative, cu atât elevii învață să gândească mai critic, mai deschis și să evalueze opțiuni, a mai spus profesorul Staș. „Asta înseamnă de fapt educație centrată cu adevărat pe elev“, a conchis expertul.