Din Bucovina până la Dunăre, Via Transilvanica se întinde pe mai mult de 1.400 de kilometri, traversând zece județe, pe poteci de munte și deal cu peisaje remarcabile, prin sate pitorești și așezări antice și medievale valoroase pentru istoria regiunii. Multe dintre ele sunt repere ale turismului.
Cetatea Alba Carolina și catedrala medievală a sa, aflate pe Via Transilvanica. Foto: Daniel Guță
Vara este anotimpul preferat de cei mai mulți dintre călătorii care se aventurează pe Via Transilvanica, unul dintre cele mai populare trasee de drumeție din România.
Lansată în 2018 și finalizată ca traseu turistic în 2022, odată cu amenajarea ultimelor sectoare din județele Hunedoara și Alba, Via Transilvanica străbate Munții Carpați, pornind din Bucovina și oprindu-se pe malul Dunării, la capătul a peste 1.400 de kilometri. Cea mai mare parte a traseului urmează poteci și drumuri puțin circulate, iar întreaga rută este împodobită, pe lângă semnalizările specifice, cu borne kilometrice deosebite.
Via Transilvanica, împodobită cu opere de artă
„Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite, stâlpi indicatori, iar la fiecare kilometru se află o bornă din andezit sculptată individual — borne care formează, probabil, cea mai lungă galerie de artă din lume și care însoțesc călătorii pe tot parcursul drumeției”, arată reprezentanții Via Transilvanica pe site-ul oficial al rutei, inițiată de Asociația Tășuleasa Social.
Ca puncte de început și final ale traseului au fost alese două locuri emblematice pentru istoria României: Mănăstirea Putna, simbol al identității românești și locul de veci al domnitorului Ștefan cel Mare, și Drobeta-Turnu Severin, unde se află ruinele podului antic peste Dunăre, simbol al legăturii românilor cu latinitatea.
Monument Via Transilvanica din județul Alba. Foto: Claudiu Nelega.
Via Transilvanica traversează județele Suceava, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Harghita, Braşov, Sibiu, Alba, Hunedoara, Caraş-Severin şi Mehedinţi, ajungând în locuri istorice, sate pitorești și peisaje naturale spectaculoase.
„Via Transilvanica unește nu doar cele zece județe prin care trece, ci și întreaga diversitate etnică, culturală, istorică și geografică a Transilvaniei și a întregii țări și, nu în ultimul rând, pe toți cei care parcurg acest traseu“, arată Tășuleasa Social, organizația nonguvernamentală care a realizat proiectul.
Parcurgerea pe jos a întregii Via Transilvanica necesită o bună pregătire fizică, ambiție, cunoștințe despre natură și timp. Majoritatea turiștilor aleg doar anumite segmente ale traseului. Fie că sunt deja faimoase sau abia descoperite, locurile luate la pas le pot oferi experiențe inedite.
Mănăstirea Putna, locul sacru al Bucovinei
Aflată în nordul României, Mănăstirea Putna este unul dintre reperele Via Transilvanica, fiind cel mai popular loc de pornire în drumeții, dar și o punte între regiunile Moldova și Transilvania. De la Putna începe călătoria prin ținutul Bucovinei, prima parte a rutei turistice și una dintre cele mai spectaculoase.
Mănăstira Putna. Foto: România Atracctivă
„Acest traseu de 136 de kilometri scoate la lumină zone pitorești și monumente istorice unice în lume. Din fața Mănăstirii Putna, drumul nostru o ia spre depresiunea Sucevița, trecând mai apoi prin Vatra Moldoviței, prin Obcinele Bucovinei către Pasul Mestecăniș din comuna Pojorâta, continuând agale spre Țara Dornelor, îmbrățișată de Munții Giumalău, Suhard și Călimani. De acolo, drumul șerpuiește pe dealuri și poieni până în Poiana Negri, cu ale ei izvoare minunate, oprindu-se la Poiana Stampei, localitate care încheie traseul din regiunea istorică Bucovina”, arată inițiatorii Via Transilvanica.
La borna 100 a Via Transilvanica se află Vatra Dornei, un alt reper al traseului turistic, apreciat de călători. Din vechea stațiune balneoclimaterică, înconjurată de Munții Bistriței, Călimani și Giumalău, călătorii fac trecerea treptată spre Ardeal, părăsind Bucovina odată cu ieșirea din Poiana Stampei.
Bistrița, poarta spre inima Transilvaniei
Ținutul de Sus, al doilea sector al Via Transilvanica, are o lungime dublă față de cel din Bucovina și pune la încercare rezistența călătorilor. Efortul lor este răsplătit pe deplin, potrivit mărturiilor turiștilor.
Bistrița. Foto: Primăria Bistrița
„Acest sector este pur și simplu de neratat pentru iubitorii de natură: cărările îi poartă pe drumeți prin păduri întinse, pe pajiști montane pline de culoare și printre gospodării izolate, bine îngrijite de oameni harnici. Trecerea din Bucovina în Ardeal nu este imediat evidentă, ci se dezvăluie treptat, pe măsură ce parcurgi etapele: mai întâi observi schimbarea graiului, apoi peisajul se transformă încet, însă un lucru rămâne neschimbat – căldura cu care te întâmpină oamenii”, povestește un turist pe pagina Via Transilvanica.
După ce părăsește Poiana Stampei, traseul continuă prin Lunca Ilvei, în județul Bistrița-Năsăud, aflată la poalele Munților Rodnei.
„Aici începe regiunea Ținutul de Sus, cu o lungime de 277 de kilometri. Via Transilvanica trece prin munți și ne arată că asprimea locului i-a învățat pe oameni să se adapteze în fața naturii și a vremurilor. Traversând un peisaj divers – de la zone muntoase la păduri de șes, de la dealuri line la câmpuri întinse – acest tronson își așteaptă drumeții să-i descopere frumusețile naturale și obiectivele turistice. Cultura locală, dezvoltată de secole printr-o diversitate etnică semnificativă, îi conferă o aură specială”, notează inițiatorii Via Transilvanica.
Orașul Bistrița a fost una dintre cele mai importante cetăți medievale săsești din Transilvania, care, alături de Sibiu, Cluj, Brașov, Mediaș, Sebeș și Sighișoara, i-au dat regiunii numele german de Siebenbürgen („Șapte cetăți”) sau Septem Castra în latină. Bistrița este un reper important al acestui segment al traseului, apreciat pentru centrul său vechi, cu arhitectură cu influențe săsești și clădiri istorice medievale.
„Zona pietonală era plină de viață, cu terase, cafenele și bistrouri aproape pline”, descrie un turist experiența sa pe Via Transilvanica.
Sovata, stațiunea de pe Terra Siculorum
De pe valea Bistriței, traseul de drumeție coboară în Ținutul Secuiesc – regiune etnografică și culturală din centrul României, situată în județele Harghita și Covasna și în zona orașului Târgu Mureș. Segmentul poartă denumirea latină Terra Siculorum („Pământul secuilor”).
„Traseul prin Ținutul Secuiesc începe de la Câmpu Cetății, parcurge depresiunea Sovata–Praid, apoi urcă pe dealurile Transilvaniei, ajungând în sate secuiești locuite de oameni hotărâți și gospodari, care încă păstrează tradiții și obiceiuri vechi. De la Odorheiu Secuiesc, numit și oraș-vatră al Secuimii, Via Transilvanica continuă până la Archita, la limita dintre județele Harghita și Mureș”, arată Asociația Tășuleasa Social.
Pe parcursul acestei porțiuni se remarcă atât comunitățile secuiești, cu specificul lor, cât și peisajul natural: dealuri domoale, pajiști, păduri dese și pășuni. Etapele traseului variază ca dificultate, iar începutul său este promițător datorită stațiunii Sovata, aflată la limita județelor Mureș și Harghita.
Sovata este cunoscută ca loc de tratament încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea și este unică în Europa prin lacul său salin Ursu – monument al naturii, renumit pentru efectele balneoclimaterice. Lacul s-a format în urma prăbușirii unei mine de sare, umplută ulterior cu apa pârâurilor ce coboară de pe versanții apropiați. În jur se află și alte lacuri saline și izvoare termale, considerate benefice pentru tratarea multor afecțiuni.
Sighișoara, vechiul oraș al sașilor de pe Via Transilvanica
Numit Terra Saxonum, segmentul care traversează centrul Transilvaniei prin cele mai reprezentative așezări săsești începe din Archita, coboară în județul Brașov, apoi urcă din nou în Mureș, continuând prin câteva sate săsești spre Sighișoara. Cel mai pitoresc dintre ele, Saschiz, este celebru pentru cetatea sa medievală, inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, alături de alte șase așezări săsești fortificate din Transilvania. De aici, ruta continuă prin județul Sibiu, până la Micăsasa.
„Această regiune ne amintește de moștenirea lăsată de sași în Transilvania – cu arhitectura specifică locuințelor și gospodăriilor, cu bisericile fortificate și cu Turnul slăninii. Comunitatea săsească era renumită pentru unitatea sa. Turnul slăninii, prezent în aproape fiecare sat cu biserică fortificată, era locul unde întreaga comunitate își depozita proviziile pentru iarnă. Turnul se deschidea o dată pe săptămână, iar oamenii își luau merindele, fără ca cineva să atingă slănina altuia”, menționează site-ul Via Transilvanica.
Sighișoara este una dintre cele mai vizitate destinații din România. Simbolul său principal este Turnul cu Ceas, poarta de intrare în Cetatea medievală atestată documentar din secolul al XIII-lea. Cu o înălţime de 64 de metri, turnul are acoperișul mai înalt decât corpul propriu-zis, iar în vârful său se află o bilă aurită și un cocoș-giruetă care își schimbă direcția în funcție de vreme: dacă este îndreptat spre orașul de jos, urmează vreme bună; dacă se întoarce spre cetate, va ploua.
Terra Dacica, ținutul dacilor și romanilor
Terra Dacica este segmentul cel mai bogat în vestigii antice al Via Transilvanica, traversând județele Alba și Hunedoara – locurile cetăților dacice și ale primelor orașe romane de pe actualul teritoriu al României.
„Via Transilvanica se întinde aici de-a lungul văii Mureșului și al Podișului Târnavelor, cu podgoriile sale, salutând Munții Apuseni și șerpuind către Retezat. Traseul reflectă tot mai puternic rădăcinile poporului român, până la intrarea prin Poarta de Fier a Transilvaniei, în județul Caraș-Severin. Acest ținut îmbină armonios peisaje naturale impresionante, orașe istorice și un bogat patrimoniu arheologic”, arată Via Transilvanica.
Alba și Hunedoara abundă în atracții turistice căutate de pasionații de drumeții și istorie, marcate pe Via Transilvanica. Cea mai cunoscută este Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia – veche de trei secole, dar păstrând urme din epocile antică și medievală – care a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai vizitate centre istorice din România.
Lăsând în urmă orașul istoric, drumeții își continuă traseul pe valea Mureșului, apoi urcă spre ținutul cetăților dacice. Sarmizegetusa Regia, cea mai faimoasă dintre ele, păstrează încă ruinele unui oraș antic înfloritor, distrus de romani la începutul secolului al II-lea. De aici, potecile străbat locuri spectaculoase din Munții Șureanu, precum Poiana Omului și Fundătura Ponorului – așezări arhaice pastorale, apreciate pentru frumusețea lor.
Ruinele fostului oraș roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa reprezintă ultimul popas înainte de trecerea, prin Porțile de Fier ale Transilvaniei, către Terra Banatica.
Călătorie în Banatul Montan
Porțile de Fier ale Transilvaniei, loc istoric ce leagă județele Hunedoara și Caraș-Severin, marchează trecerea călătorilor în ținuturile Banatului Montan, traversat de segmentul denumit Terra Banatica.
„Banatul Montan este străbătut și de Via Transilvanica, traseu ce intră pe la Poarta de Fier a Transilvaniei în județul Caraș-Severin, traversând o parte a țării Gugulanilor, străbătând sălașele din munții și dealurile parcurilor naționale cu păduri seculare, întâlnind Nera cu umbrele ei răcoroase și canalele de captare a pâraielor de munte, vechi și acoperite de mușchi verde, electrizant. Caraș-Severin este județul cu 15 minorități etnice (români, maghiari, germani, croați, sârbi, romi, cehi, slovaci, ucraineni, ruși lipoveni, turci, bulgari, evrei, polonezi și italieni), fapt ce stă ca exemplu de conviețuire pașnică și de păstrare a limbii și obiceiurilor fiecărei comunități în parte”, informează site-ul Via Transilvanica.
Traversat de Via Transilvanica, orașul Reșița – capitala Banatului Montan și a județului Caraș-Severin – își întâmpină drumeții cu monumente ce amintesc de istoria sa metalurgică de aproape trei secole. Pe malul râului Bârzava, la intrarea în oraș, călătorii pot vizita Muzeul Locomotivelor cu Abur, care adăpostește modele construite la Reșița, unele vechi de peste 150 de ani. Un alt reper al Terra Banatica este centrul istoric al Caransebeșului, cu numeroase clădiri din secolul al XIX-lea, dominat de bisericile ortodoxă și romano-catolică și înfrumusețat cu sculpturi din marmură.
Din Caransebeș, traseul urcă spre fostele sate ale pemilor din Banatul Montan: Lindenfeld – astăzi părăsit (video) – precum și Gărâna și Brebu Nou, înființate în Munții Semenic acum mai bine de două secole, când coloniști boemo-germani au fost aduși aici pentru a apăra granițele Imperiului Habsburgic în fața amenințărilor otomane.
Sate ascunse în munți, pe Terra Romana
Ultima porțiune a traseului Via Transilvanica înainte de a ajunge la Dunăre traversează plaiurile sălbatice din Munții Cernei, ducând călătorii prin locuri rareori atinse de oameni.
„Via Transilvanica își are ultimii 135 de kilometri pe o parte a județului Caraș-Severin (începând din Crușovăț) și, în rest, pe teritoriul județului Mehedinți – zonă denumită de noi Terra Romana. Este o regiune cu un specific climatic unic în România, care a permis dezvoltarea unui peisaj natural impresionant. Istoria locurilor, ce coboară până în urmă cu mii de ani, face din acest teritoriu o comoară ce așteaptă să fie descoperită”, spun inițiatorii Via Transilvanica.
Traseul trece prin câteva cătune greu accesibile și aproape pustii – Ineleț, Scărișoara și Cracu Mare – printre puținele așezări omenești din Parcul Național Domogled–Valea Cernei, în sud-vestul României.
O mică abatere de la traseu îi duce pe călători la Băile Herculane, cea mai veche stațiune cu ape termale din România, cu vestigii antice și un centru istoric de epocă habsburgică, dominat de statuia legendarului Hercule.
Via Transilvanica, prelungită spre Brașov
Recent, Via Transilvanica a fost extinsă cu un traseu de 170 de kilometri între satul Viscri și orașul Brașov, trecând prin locuri legendare precum Bran și Râșnov.
Biserica Neagra din Brasov Sursa Centrul de Informare turistică Brașov
„Acest segment se deschide drumețului cu sate săsești și ungurești, medievale sau chiar mai vechi, cu orășele ce poartă nume de munți și cu turme de oi răsfirate pe dealuri cu guruiețe, flori de câmp colorate și înmiresmate, care se regăsesc apoi în ceaiurile oferite de gazde. Toate acestea sunt încununate de cea mai mare coroană regală pe care o poți vedea vreodată: creasta Făgărașului, masivul Bucegi și Piatra Craiului, ce se așază, aproape permanent, în fața călătorului ca o coroană spre care acesta se îndreaptă. Nu degeaba Brașovul se numește Kronstadt (Orașul Coroanei, în limba germană) – credem cu tărie că își merită acest nume regal”, arată Asociația Tășuleasa Social.
Castelul Bran, unul dintre cele mai vizitate obiective din România, este strâns legat de legenda lui Dracula – personaj inspirat de domnitorul Vlad Țepeș (1431–1476), erou al numeroaselor legende și povești ce atrag, an de an, mii de turiști din întreaga lume.
