Cercetătorii au descoperit recent, în Munții Caucaz, vestigiile unei civilizații străvechi misterioase. Este vorba despre fortărețe masive, cu ziduri impresionante, dar și despre așezări și cimitire care aparțineau unor comunități ce trăiau la altitudini de peste 1.500 de metri.
Ruinele fortăreței Abuli FOTO wikipedia
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Istoria omenirii păstrează încă numeroase mistere, inclusiv comunități care au ridicat construcții impresionante în zone greu accesibile. Un exemplu recent vine din Caucazul de Sud, pe teritoriul actualei Georgia, unde arheologii au identificat urmele unei civilizații uitate, care a prosperat timp de milenii și a dispărut brusc spre sfârșitul Epocii Fierului. Deocamdată, cercetările se concentrează asupra unor fortărețe masive și asupra unei rețele extinse de așezări, necropole și fortificații, încercând să le stabilească rolul și funcționalitatea.
O lume ascunsă pe crestele Caucazului
Pe versantul sudic al muntelui Patara Abuli, în Caucazul Mic, la peste 2.600 de metri altitudine, se află ruinele unei fortărețe cunoscute drept „cetatea Abuli”. Deși afectată de vreme și de conflicte, construcția impresionează prin dimensiuni și structură. A fost cercetată sporadic în ultimul secol, însă altitudinea a îngreunat investigațiile sistematice.
Ridicată din blocuri mari de bazalt, prin tehnica zidăriei ciclopice (fără mortar), fortăreața include o citadelă centrală de aproximativ 60 × 40 de metri și o zonă rezidențială cu locuințe dispuse pe mai multe niveluri. Datarea exactă rămâne incertă, dar este asociată cu Epoca Bronzului Mijlociu sau Târziu. Inițial considerată un refugiu pentru păstori, cercetările recente sugerează o funcție mult mai complexă.
Studiile realizate între 2017 și 2022 de echipe din Italia și Georgia, folosind imagini satelitare, cartografiere GPS și sisteme GIS, au dus la identificarea unei rețele extinse de situri. În cadrul Proiectului Arheologic Samtskhe-Javakheti au fost documentate 168 de situri antice, inclusiv cetăți ciclopice, așezări și necropole. Rezultatele au fost publicate în revista Antiquity Journal și schimbă perspectiva asupra Epocii Bronzului și Fierului în regiune.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
O lume dispărută la aproape 3 300 de metri altitudine
Regiunea Samtskhe-Javakheti, situată pe Podișul Javakheti, la altitudini între 1 500 și 3 300 de metri, a fost mult timp ignorată de arheologi din cauza condițiilor dificile. Noile cercetări arată însă că aici a existat o civilizație complexă, cu peste o sută de așezări fortificate.
Fortărețe precum Abuli sau Shaori nu erau simple refugii, ci centre stabile de locuire. Situri precum Abulis Gora sau Saro indică o ocupare aproape continuă din Epoca Bronzului până spre finalul Antichității. Necropolele descoperite lângă Bertakana și lacul Tabatskuri confirmă prezența unor comunități permanente. La fortăreața Meghreki au fost găsite urme de locuire continuă din jurul anului 3500 î.Hr. până în Evul Mediu.
Detaliu dintr-o fortăreață megalitică din Caucaz FOTO wikipedia
Specialiștii au ajuns la concluzia că pe crestele munților acum câteva milenii trăiau comunități întregi în peste o sută de așezări apărate de fortificații cu ziduri uriașe. Ba chiar, fortărețe precum Abuli sau Shaori, nu erau doar avanposturi sau locuri de refugiu ci adevărate citadele ale acestei civilizații caucaziene. Sit-uri precum Abulis Gora și așezarea Saro prezintă dovezi de locuire aproape permanentă încă din Epoca Bronzului pînă către finele antichității. Totodată există numeroase necropole vaste precum cele descoperite lângă Bertakana și Lacul Tabatskuri care vin să confirme faptul că în zonă s-a locuit în mod permanent și nu a fost vorba doar de mișcări transhumante sau populații care se retrăgeau în vremuri de război. În plus, săpăturile punctuale de la Fortăreața Meghreki au scos la iveală faptul că așezarea respectivă a fost locuită permanent din anul 3500 îhr și până în evul mediu.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Origine și dispariție
Cercetătorii presupun că aceste comunități aparțineau culturii Kura-Araxes, o civilizație a Epocii Bronzului răspândită în zona Caucazului. Descoperirile arată existența unor comunități bine conectate la rețele comerciale, inclusiv prin utilizarea obsidianului provenit din zone îndepărtate.
Au fost găsite și obiecte cu posibil rol ritualic, precum un disc solar din bronz descoperit la Baraleti Natsargora, decorat cu motive geometrice. Acesta sugerează existența unui cult solar și a unei elite sociale.
Dispariția acestei civilizații rămâne neclară. Straturi groase de cenușă descoperite în mai multe situri indică un final violent, posibil în urma unor conflicte sau invazii.
