Când Ursula von der Leyen a felicitat Bucureștiul pentru că a rezistat șocului produs de asaltul asupra instituțiilor și proceselor democratice, Comisia Europeană a transmis, printre rânduri, că nu e cazul ca România să-și demoleze singură pereții fragili.
Ceea ce clasa politică de la putere era cât pe ce să o facă, după ce prim-ministrul Ilie Bolojan a demantelat, în direct, o strategie prin care partenerii de guvernare încercau să-l convingă să facă mai degrabă o reformă administrativă de formă, iar președintele Nicușor Dan, nemulțumit că a fost a doua oară ignorat, de data asta tema fiind pensionarea magistraților, a făcut, fie și formal, o punte și a anunțat medierea.
Dacă a fost doar o amânare de câteva zile sau Guvernul va rămâne pe poziții măcar până după ce țara va avea un nou buget, adică până la începutul anului viitor, vom afla la finalul săptămânii, termen dat de premier pentru pachetul privind reducerile de cheltuieli în administrația locală.
În acest context intern tensionat, von der Leyen a ținut să precizeze că România e un aliat important în NATO, accentuând nevoia de stabilitate și socială, și economică:
„Ați muncit din greu să țineți sub control deficitul și să modernizați economia. Salutăm acest lucru! Aveți dorința politică, ingredientul cel mai important, și lucrăm să folosim cât mai bine fondurile europene și să asigurăm un viitor prosper pentru poporul român”, a spus șefa Comisiei Europene, în România, după ce a felicitat țara noastră pentru cum a făcut față dezinformărilor și atacurilor hibride.
E un semnal dat tuturor actorilor implicați în guvernare să acționeze mai puțin electorialist sau pentru pregătirea unor congrese de partid și pentru negocieri de influență și să nu saboteze fragilul echilibru politic și social obținut.
De ce s-a ajuns la medierea de la Cotroceni
Animozitățile insinuate dintre președintele Nicușor Dan și prim-ministrul Ilie Bolojan și strategia de repoziționare a PSD, atât în fața bazei de partid, cât și în fața electoratului tot mai volatil și virând către AUR, au dus în timp foarte scurt la deteriorarea guvernării, în vreme ce societatea a fost lăsată descoperită în fața dezinformărilor maligne.
Evenimentele din ultima vreme arată nu doar că România este o țintă directă, așa cum avertizează istoricul Cosmin Popa, dar și că primele lovituri au fost încasate și produc deja efecte grave în termeni de ordine socială și de securitate.
Iar faptul că președintele și premierul se plasează mai degrabă pe poziții de ostilitate, coroborat cu testarea pe surse a unor posibile numiri pentru șefia serviciilor de informații, fără asumare instituțională, degradează o dată în plus starea de fapt.
Dacă alegerile prezidențiale, cu înaintarea lui Călin Georgescu, au funcționat ca experiment pentru Moscova, ceea ce arată și fabricația internă, ulterior România a fost vizată în operațiuni mult mai agresive, mai integrate cu cele care vizează Republica Moldova și folosită ca verigă slabă, cu pioni deja antrenați.
Mai grav însă, Rusia pare a obține la București un profit maxim, și anume consecințe concrete, offline, ale operațiunilor hibride. În paralel, în social media se poate observa declinarea unei tehnici de ridiculizare a războiului hibrid, ceea ce indică și satisfacția pentru obținerea unor rezultate pe plan social.
Să revedem cronologia: după ce Rusia a anunțat că la Sankt Petersburg vor fi interziși livratorii străini, narațiunea anti-imigranți în serviciile de delivery a fost preluată, în limbaj agresiv, de un deputat AUR și apoi declinată de diverși pioni aflați pe agenda așa-zis suveranistă, în social media, utilizând anxietatea în fața înlocuirii, o temă speculată în toate narativele anti-imigranți din țările occidentale.
În plus însă față de alte operațiuni, aceasta a făcut un salt calitativ și cunoaște dezvoltări offline, cu consecințe deja produse.
Sunt deja trei evenimente care pot fi contabilizate aici:
- Atacarea unui curier în trafic, în București, cu un mesaj xenofob asumat;
- Atacarea unui alt muncitor străin, la Cluj, într-un gest deosebit de violent, cu argumentul că ar fi fost în apărarea unor femei, muncitorul fiind în comă;
- Aprobarea unui protest față de imigranți, la București, organizat de o platformă cunoscută ca reprezentând extrema dreapta, Noua dreaptă. Protestul, oprit pe ultima sută de metri, își produsese deja efectele, prin inflamarea agendei.
Astfel, Rusia, fără a o bănui că a făcut investiții speciale, scoate un profit maxim în România, care devine o verigă tot mai slabă deopotrivă față de Republica Moldova, cât și în interiorul Uniunii Europene. De altfel, o trecere în revistă a narativelor care au luat amploare în România arată o prevalență a retoricii anti-UE, pe picior de egalitate cu retorica anti-Republica Moldova, care a luat locul celei anti-Ucraina sau sunt folosite interșanjabil.
Cum am ajuns aici?
În primul rând, fereastra de timp pe care am avut-o la dispoziție pentru a ne securiza în fața războiului hibrid s-a epuizat. Raportului-lipsă care să arate ce s-a întâmplat în prezilele anulării scrutinului prezidențial i s-au adăugat o serie de acțiuni care au adâncit discreditarea instituțiilor, efectul fiind sentimentul social de abandon și de supraviețuire pe cont propriu, care a fost unul dintre stâlpii existenței în comunism, alături de corupția generalizată, așa cum descrie Cosmin Popa fenomenul în volumul în curs de apariție la Editura Corint.
O scurtă reluare:
- Degringolada numirii șefilor serviciilor de informații. În contextul amenințărilor de securitate evidente și în așteptarea atât a aliaților occidentali, cât și a societății, pentru explicații clare, asumate pentru deturnarea procesului electoral prezidențial, președintele Nicușor Dan, deși are toată legitimitatea, nu își asumă propuneri care sunt date pe surse – nu le neagă frontal, ci doar precizează că nu e vorba despre propuneri oficiale, trimise Parlamentului. Relevant aici rămâne însă acest joc al testării subterane, fără un proces transparent și fără explicații publice.
- Pozițiile de animozitate pe care s-au aflat, unul față de celălalt, președintele și premierul, în condițiile în care actuala putere politică a fost prezentată ca un tandem care își asumă solidar reforma fiscală și reforma administrativă, până la urmă. Efectul e că s-a creat polarizare în interiorul bazinului pro-european, în loc să existe o strategie de întărire a acestuia. În replică, bazinul izolaționist, vizat de dezinformare, pare tot mai unit în jurul unor narațiuni anti-europene și anti-regimurile democratice de la București și Chișinău;
- Jocul dublu al PSD, care vrea beneficiile guvernării, dar fără să plătească un cost electoral, ceea ce se traduce în deresponsabilizare, pe de o parte, și în haos guvernamental, pe de altă parte.
„România este o țintă predilectă. Tot întreg aparatul de dezinformare, corupere și de stabilizare rusesc se raportează acum, per ansamblu, atât la Republica Moldova, cât și la România și la Ucraina.
România este o țintă pentru că e o verigă slabă. Faptul că avem de-a face cu proliferare acestor narative rusești, ce ne uimește pe noi este absurdul multora dintre ele,dar asta doar pentru că subestimăm gradul de adecvare a acestor narațiuni cu capacitatea de percepție a auditorului căreia i se adresează.
Este un sistem de corupere cognitivă care operează cu afecte, e foarte clar când vorbim despre corupere cognitivă, vorbim despre alterarea capacității de percepere obiectiv a realității.
Problema principală este crearea unei stări de exaltare emoțională care să faciliteze absorbția necritică a tuturor informațiilor care deservesc un anumit scop politic.
Noi subestimăm adecvarea acestui sistem la capacitatea de înțelegere a auditoriului. Pentru că înțelegerea profundă a mecanismelor cognitive și emoționale ale acestui auditoriu dictează metodele tehnice și discursul, și narativele.
Odată priceput acest mecanism e foarte simplu să-l folosești. Pentru că el nu este foarte complicat. El din punct de vedere conceptual, este mai degrabă sărac”, arată Cosmin Popa, invitat la Punctul pe știri/Rock Fm.
