Multe dintre deciziile guvernamentale afectează direct diverse locuri de muncă, fie că vorbim despre posturi la stat, ori la privat. Cei mai dependenți de „pixul politicului” sunt bugetarii. Statutul de bugetar presupune unele beneficii și totodată, poate atrage și calitatea de persoană vulnerabilă, în special în perioade turbulente din punct de vedere socio-economic, așa cum este cea din prezent.
În baza evenimentelor petrecute cel puțin în ultimul deceniu, o categorie profesională vulnerabilă și dependentă de puterea politică presupune caracteristici precum:
– impredictibilitatea privind veniturile – inexistența unei politici coerente privind creșterile salariale; majorări de venituri acordate doar în context electoral și/sau pe fondul unor proteste, respectiv greve; imposibilitatea negocierii directe a unor majorări cu superiorul ierarhic;
– condiții precare de muncă;
– pericolul privind dispariția meseriei propriu-zise;
garsoniere de vanzare bucuresti
– imaginea publică dependentă de acțiunile politicului.
1. Minerii (la stat)
Pentru unii, a fi miner în România poate suna „exotic”, de domeniul trecutului, de demult apus. Guvernele din ultimii ani au închis exploatările miniere, pe fondul măsurilor adoptate de Uniunea Europeană privind tranziția la „economia verde”. Regiuni precum Valea Jiului (jud. Hunedoara) și Gorj au fost puternic afectate în mod negativ de aceste decizii. Lucrătorii s-au trezit fără locuri de muncă. Au protestat, dar degeaba. Totodată. deciziile de închidere a unor mine au fost luate și din cauza profitabilității foarte scăzute, potrivit reprezentanților instituțiilor publice, care acuză grave probleme privind tehnologizarea.
La nivel național, numărul de locuri de muncă în sectorul cărbunelui a scăzut de la aproximativ 200.000 în 1990, la aproximativ 10.000, în prezent. În ultimii ani s-a accentuat declinul, din cauza proiectelor privind „decarbonizarea”. În Valea Jiului, de exemplu, numărul de mineri a scăzut de la peste 50.000 în 1990 la sub 1.700 în 2024. În 2020, mai erau doar patru mine operaționale cu aproximativ 4.500 de angajați, iar tendința continuă cu pierderi anuale de aproximativ 1.000 de locuri de muncă. Până în 2032, România trebuie să elimine complet activitățile bazate pe cărbune, ceea ce va afecta zeci de mii de familii dependente de acest sector.
În Valea Jiului, închiderea minelor a dus la emigrare masivă și la o rată a riscului de sărăcie crescută. În ultimii ani avut aloc mobilizări sindicale în sectorul industrial, inclusiv minier, prin care angajații din domeniu au cerut păstrarea locurilor de muncă. Tensiunile sociale nu au oprit programele guvernamentale. Programele de recalificare pentru instalatori de panouri sociale au rată scăzută de participare. La Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de cărbune din țară, dintrei cei 8.000 de angajați în 2024, doar aproximativ 100 au finalizat programe de recalificare.
Situația rămâne sensibilă politic, cu riscuri de instabilitate socială. În plan politic, opiniile sunt împărțite. Puterea politică (PNL, USR, PSD, UDMR) se aliniază al planul european, în timp ce opoziția, în frunte cu AUR, cere ca industria minieră să fie redeschise. Suveraniștii au dat drept exemplu Germania, în acest sens.
Pe lângă turbulențele sociale specifice, concedierile pe bandă rulantă – ceea ce face ca profesia să fie pe cale de dispariție, problemele de sănătate dezvoltate de lucrători în mediul toxic, salariile angajaților din subteran au fost și rămân modeste, lipsite de predictibilitate – precum indexarea anuală cu rata inflației.
2. Cadrele didactice, în special cele din mediul preuniversitar (la stat)
Se spune că un loc de muncă la stat „e sigur”. Dar contează ce presupune acea siguranță. Siguranța poate însemna și certitudinea unui loc de muncă plătit modest. În ultimii 30 de ani, cadrele didactice au obținut majorări salariale semnificative doar în urma unor greve. Marile manifestații au fost organizate la intervale de mulți ani, când „cuțitul a ajuns la os” pentru profesori, din punctul de vedere al puterii de cumpărare – pe fondul inflației anuale și implicit, a devalorizării banilor.
Dascălii au învățat după ‘90 că pot obține salarii mai bune doar dacă paralizează activitatea didactică. Acțiunile lor s-au bucurat de sprijin masiv din partea comunităților de părinți și de elevi, iar de partea cealaltă au fost descurajate de politic. În ultimele decenii, guvernanții au declarat public faptul că „educația este o prioritate”, dar vorbele au fost în antiteză cu faptele. Mult promisul 5% din PIB pentru educație a fost 3-4%, de fapt, iar anul 2025 a adus cadrelor didactice noi amputări privind norma de hrană, vouchere de vacanță, scăderea plății cu ora, pe lângă măsurile fiscale ce afectează populația generală. De asemenea, există îngrijorare și referitoare la pierderea locurilor de muncă.
Din punct de vedere financiar, cei mai puternic afectați profesori sunt cei din învățământul preuniversitar. Cum impredictibilitatea și modesta preocupare a guvernanților în dezvoltarea educației sunt caracteristice domeniului, interesul tinerilor pentru a intra în profesie este foarte scăzut, potrivit sindicaliștilor. Astfel, din lipsă de personal, ajung să fie admiși în sistem candidați modești, ce obțin note foarte mici la examenele specifice.
În plus, imaginea, respectul față de dascăli în societate a scăzut enorm în ziua de azi, susțin profesorii în activitate. Veniturile modeste au atras în sistem persoane mai slab pregătite, părinții intervin tot mai mult în actul educațional, iar etichetele precum: „iau bani fără să muncească”, „lucrează doar 4 ore” sunt doar câteva dintre atacurile direcționate la adresa profesorilor, lansate în special de către cei care sunt de partea politicienilor atunci când vine vorba despre necesitatea unor investiții mai mari în educație, ceea ce înseamnă automat și creșteri de venituri.
Sorin Stavre, sindicalist FSLI, a explicat principalele nemulțumiri ale angajaților din sistem.
„În Educație există o criză acută de resursă umană. Cadrele didactice reprezintă cea mai sacrificată categorie de bugetari, cu prilejul acestor măsuri fiscale. Decizia este cât se poate de mișelească. Au ales Educația pentru că este cea mai consistentă din punct de vedere numeric din sectorul bugetar. Cei mai mulți angajați din sectorul public sunt în Educație, pentru că aceasta e populația școlară. Dar, chiar și așa, deși era subdimensionată, în loc să aducem pe piața muncii angajați competenți care să ocupe funcțiile didactice vacante, Guvernul nu a făcut altceva decât să încarce activitatea celor care deja erau foarte încărcați”, a transmis oficialul FSLI, pentru Ziare.com.
Din păcate, interesul tinerilor pentru profesia de dascăl scade, avertizează Stavre.
„În urma grevei din 2023, salariile începuseră să devină un pic mai atractive decât erau în urmă cu doi ani de zile, începusem să avem un ritm de ocupare al posturilor din învățământ mai bun, cu absolvenți de universități care pregătesc viitoare cadre didactice. Practic, începuseră să intre în sistem oameni mai tineri și bine pregătiți. Din păcate, pe fondul deciziilor guvernului, probabil că odată cu noul an școlar, mulți dintre colegi vor părăsi acest sistem. Există oferte mai tentante din punct de vedere financiar în România, pe piața muncii”, a transmis purtătorul de cuvânt al FSLI.
3. Fermierii (mediul privat)
A fi fermier, mai ales cu gospodărie mică sau mijlocie, implică mult risc. Fermierul reprezintă o categorie profesională vulnerabilă, ce se confruntă cu multiple provocări, determinate de factori naturali, economici, sociali și politici. Politicile agricole europene, deciziile guvernului național, condițiile climatice – seceta, inundațiile și concurența din statele extracomunitare – precum Ucraina și Rep. Moldova sunt problemele deseori invocate de către profesioniștii din domeniu.
Potrivit specialiștilor din domeniu, ultimii ani au fost marcați de secetă extremă, ceea ce a generat pierderi masive ale culturilor. De asemenea, fermierii acuză șefii de la UE că acordă ajutoare mult prea mici producătorilor din țara noastră. Lipsa infrastructurii de stocare – infrastructură controlată în mare parte de companii străine – și de procesare, absorbția modestă a fondurilor europene, prețul mic de vânzare pentru marii retaileri, concurența neloaială, problemele privind piețele de desfacere sunt câteva dintre problemele aduse în spațiul public de fermieri, manifestate cel mai puternic la protestele din 2024, ce s-au desfășurat în orașe precum București și Timișoara. În plus, epuizarea fizică și psihică, respectiv lipsa de forță de muncă, îmbătrânirea personalului de profil sunt alte realități comunicate de reprezentanții din domeniu.
4. Polițiștii (la stat)
Nefiind profesioniști în mediul privat, polițiștii sunt tot la mâna politicului, din punctul de vedere al salarizării. În ultimii ani, angajații din sistem au organizat mitinguri uriașe, pentru a solicita fie să nu le fie amputate veniturile, fie pentru majorări și îmbunătățirea condițiilor de muncă. În ianuarie 2025, 30.000 de polițiști au ieșit în stradă, pentru a protesta împotriva „Ordonanței Trenuleț”.
De asemenea, un alt element asupra căruia există nemulțumiri din sistem, mai ales în București și Ilfov, se referă la volumul de lucru extrem de ridicat al organelor de cercetare penală – poliția judiciară. Dosarele zac la dosar ani de zile, din nefericire. Unele sunt uitate și clasate, dacă procurorii, persoanele vătămate și avocații lor nu insistă să fie soluționate.
5. Magistrații (la stat)
Judecătorii și procurorii se află din nou, „sub lumina reflectoarelor”. Periodic, în special în perioade electorale sau austere, magistrații redevin subiect pentru dezbatere. Practic, statutul de magistrat a redevenit cel mai controversat. De la talkshow-uri, declarații politice, până la șueta de la colțul blocului de vorbește despre magistrați, mai exact despre măsuri precum amputarea pensiilor, a salariilor și creșterea vârstei de pensionare.
Pe marginea acestui subiect, Ziare.com a discutat cu avocatul Ilie Dorin. În opinia juristului, tirul de atacuri la care sunt supuși judecătorii și procurorii nu este justificat.
„Pensionarea magistraților la 65 de ani este corelată de mulți cu reglementările țărilor occidentale. Pensia magistraților o raportează mulți la cifrele și la regimurile judiciare din vest. Ceea ce nu știu mulți este că în est lucrurile stau net diferit și problemele sistemului nostru de justiție sunt mult mai grave decât se știu, gravități ce trebuie să cântărească la cuantumul dar mai ales vârsta pensionării unui magistrat. Totuși problema nu e la pensie, problema este la sistem, sistem faultat fără milă în ultimii ani.
Printre ele, amintesc volumul de muncă – numărul de mare de dosare per judecător, ura societății și denigrarea magistraților, interdicțiile și limitările, salariile mici – neindexate cu inflația, schimbările dese privind statutul profesiei de magistrat”, a declarat avocatul.
Pentru ca sistemul judiciar să fie performant și să inspire încredere cetățenilor, acesta trebuie să aibă profesioniști bine retribuiți, potrivit avocatului.
„Avocații au nevoie de magistrați. Statul are nevoie de magistrați. Dar statul are și puterea și obligația de a le analiza drepturile și interesele și de a nu-i compara, nici la salariu, nici la pensie, cu vestul. Dacă o face, să le compare și munca cu vestul, și așa magistrațiii ar fi foarte fericiți. Și ar fi echitate.
Dacă statul plătește un judecător cu suma cu care domnul Umbrărescu plătește un șofer de camion, adică 10.000 lei, și apoi țipăm că magistrații câștigă prea mult, cred că avem o problemă mare și gravă”, a opinat Dorin.
Totodată, avocatul avertizează asupra influențelor din zona politică, asupra magistraților.
„Orice profesie care are putere, influență și/sau bani este vizată de ochiul politic. Magistrații au fost și sunt mereu vizați și vânați. Vânați mă refer la cei vulnerabili care sunt vizați de cercurile de interese și atrași în aceste cercuri. Aceste cercuri neștiute și necunoscute, obscure sunt cele care au tras mereu magistratură în jos. Exemplul cu DNA Ploiești este cel mai notoriu, recent, dovedit, instituție care a fost dizolvată chiar de CSM. Politicienii vizează justiția pentru ca e zona lor de interes major”, a declarat juristul.
Nici în cazul magistraților nu există o predictibilitate privind creșterea veniturilor, în raport cu inflația explozivă – una dintre cele mai mari din UE, an de an.
„Politicienii din 2025 nu mai sunt politicienii din 1990 care nu aveau nici bani, nici putere. Politicienii din 2025 au bani și afaceri, interesul lor fiind acum de a proteja ceea ce au construit, mai licit, mai ilicit, ei știu. Proteja de cine? De justiție. Și atunci atacă justiția și în special magistrații pentru a le slăbi încrederea, puterea, autonomia și independența. Un magistrat slab este un magistrat vulnerabil… Și ne întoarcem la cercurile de care vorbeam mai sus. Magistrații sunt atacați tocmai pentru a le slăbi statutul și autonomia. Și sunt loviți în buzunar, pentru ca dacă ar lovi în statutul lor juridic ar sări instituțiile europene în apărarea magistraților, deci politicienii nu se ating de statutul juridic, ci de banii lor, și mă refer la salarii și pensii mici, neindexate si neactualizate”, a punctat Dorin.
Puterea judecătorească este „sabotată de celelalte două” – legislativă și executivă, concluzionează juristul.
„Dacă un judecător stagiar câștigă cat un șofer de tir, după zeci de examene și limitări/interdicții, concluzia e aceea ca statul nu valorizează magistratura și nu-i conferă scaunul constituțional potrivit. Care scaun? Scaunul de a treia putere în stat. Puterea judecătorească este egală cu puterea legislativă și cea executivă, triada constituțională a statului nostru de drept. Ori noi vedem cum în ultimii ani, din ce în ce mai întețit, puterea legislativă și executivă, reprezentate doar de politicieni, lovesc dur în puterea judecătorească. O putere este sabotată de celelalte două puteri. Lupta este clară, fățișă, și scopul este de a o slăbi, de a o face vulnerabilă. Scopul politicienilor este de a reduce puterile și vigurozitatea puterii judecătorești. Așa atacă și avocatura, doar că aici se folosesc mai subtil, mai direct, de oameni din interior. O justiție slabă și cat mai tremurândă este dorința și visul oricărui politician. Iar ei lucrează constant la împlinirea acestui vis”, a mai transmis Dorin.
6. Personalul administrativ. Funcționari din administrația publică (la stat)
O altă categorie profesională ce depinde exclusiv de voința politicienilor aflați la putere, la un moment dat. De-a lungul timpului, salariile le-au fost mărite în context electoral. Între timp, în contextul deficitului bugetar de peste 9%, subiectul privind „numărul prea mare de angajați din aparatul bugetar” a fost readus în atenția cetățenilor de către Ilie Bolojan.
Premierul a anunțat că 10% dintre angajații din administrația publică locală ar urma să fie disponibilizați. Cu tot cu posturile vacante, schema de personal ar putea fi redusă cu 40%. Jumătate dintre primării vor fi nevoite să facă restructurări, a transmis oficialul de la Palatul Victoria, în timp ce ministrul Muncii, Florin Manole, a îndemnat personalul administrativ din instituțiile publice să migreze către privat. Opoziția, în frunte cu George Simion, acuză guvernul că „sacrifică” personalul executiv, nu „sinecurile” și „șefii de instituții, cu salarii nesimțite”.
De câțiva ani se vorbește tot mai frecvent în spațiul public despre „criza acută de personal din privat” și despre nevoia de reprofesionalizare a angajaților de la stat. În plus, din păcate, imaginea publică a angajaților din sistem se confruntă cu probleme, acuzați fie de „sinecurism”, fie de „incompetență”, „nepăsare”, „îmbogățire nejustificată” etc. prin generalizare.
7. Militarii (la stat)
Salariile militarilor, mai ales ale celor la început de drum, sunt considerate mici spre medii, raportate la datele oficiale. Profesia de militar se află la dispoziția puterii politice, atât din punctul de vedere al salarizării, dar și al deciziilor geopolitice. Riscul de conflict poate crește, mai ales în actualul context, sensibil la graniță. La fel precum magistrații, militarii sunt privați de anumite drepturi, precum cel de a face grevă.
8. Medicii (la stat)
Și în cazul medicilor și al personalului medical auxiliar ce activează în instituțiile publice, veniturile lunare depind exclusiv de voința guvernanților – presupunând că practicile precum darea și luarea de mită s-au diminuat semnificativ de la aderarea României în UE.
Poveștile medicilor români plecați în Vest pentru un nivel de salarizare decent și condiții de lucru superioare sunt celebre. Majorări importante au fost decise de puterea politică după tragedia de la Colectiv, pe fondul emoției generate în societate. Însă, anual sindicaliștii din sănătate organizează proteste, pentru a-și cere drepturile. Totuși, spre deosebire de cadrele didactice, medicii cunosc o satisfacție mai mare din punct de vedere financiar.
9. Mecanicii de tren (la stat)
Angajații din transportul public precum mecanicii de tren, o categorie profesională numeroasă și importantă, a organizat în ultimii ani diverse proteste, respectiv paralizarea circulației pe calea ferată, pentru a cere majorări salariale.
Între timp, CFR Călători înregistrează an de an grave probleme privind managementul. Curățenia, infrastructura, organigrama prea încărcată, salariile nesatisfăcătoare și volumul de muncă prea ridicat al personalului din teren se numără printre nemulțumirile exprimate de angajați, în ultimul an.
„Este rușinos că în România, la ora actuală, din infrastructura feroviară de 19.726 de kilometri, avem doar 600 de kilometri modernizați, la jumătatea celor construiți de autostradă. Dar cu infrastructura feroviară tot batem pasul pe loc. Am început coridorul Arad – București – Constanța de 20 de ani și am făcut sub două treimi. Atenție, pe fonduri europene.
Dacă s-ar face investiții, am putea ajunge dintr-un capăt în altul al țării în trei ore. Ar fi economie și la mecanicii de locomotivă, la conductori, deci salariați mai puțini. S-ar reduce costurile, nu s-ar mai face ore suplimentare. În România, după Revoluție și până în prezent a fost subfinanțată, permanent”, a declarat, printre altele, Rodrigo Maxim, sindicalist al feroviarilor, pentru Ziare.com.
10. Profesiile liberale și microîntreprinderile (mediul privat)
În general, SRL-urile și PFA-urile resimt cel mai puternic schimbările fiscale. Economiștii anticipează un nou val de falimente, pe fondul noilor măsuri de austeritate stabilite de puterea politică.
„Modificările la regimul de impozitare pentru microîntreprinderi sau la contribuțiile sociale pentru PFA-uri afectează direct o masă uriașă de consultanți, creativi, avocați, experți contabili etc., care sunt o parte vitală a ecosistemului privat”, a explicat pentru Ziare.com Cristina Profeanu, expert HR.
„Vorbim despre un atentat împotriva firmelor mici, românești, în condițiile în care multinaționalele, companiile străine, au posibilitatea de a rezista acestor vremuri.
Pare că toate măsurile anunțate de guvern sunt orientate împotriva micilor investitori, a celor care încearcă să-și facă mai mult curaj, de a deschide o afacere în România și împotriva celor care nu au, din păcate, capitalul financiar necesar pentru a face față acestor creșteri spectaculoase de prețuri. Vorbim despre impredictibilitate fiscală, care a devenit marcă înregistrată în România”, a explicat analistul economic Adrian Negrescu, pentru Ziare.com.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
