Nicușor Dan a semnalat absența unui plan de țară coerent. Dar ce presupune, concret, un astfel de plan? Cum se conturează și care sunt pașii necesari pentru implementare? Analiștii atrag atenția că, deși politicienii invocă frecvent ideea unui plan de țară, aceasta rămâne adesea un simplu slogan de campanie. Un plan real implică, în primul rând, consens politic și social, urmat de o voință politică solidă, care să depășească limitele impuse de ciclurile electorale.
Șeful statului admite că România nu are momentan un plan de țară FOTO AFP / Arhivă
„România nu are un plan de ţară în momentul ăsta. Deşi
există bună intenţie în multe zone din administraţia publică din România, nu
vedem o emergenţă de reformă, de la nivelele medii şi de jos ale administraţiei”,
afirmă președintele Nicușor Dan. Nevoia României poate fi rezolvată cu mediul
privat, mai spune președintele. Planul de țară este însă un scop mai greu de
realizat într-o coaliție multicoloră, în care măsurile propuse de partide se
bat cap în cap.
În ultimele luni, au apărut numeroase contradicții majore legate de reformele pe care actualul Executiv — format din PNL, PSD, USR, UDMR și reprezentanții minorităților — ar trebui să le aplice pentru a reduce cheltuielile statului și a îmbunătăți colectarea la bugetul național.
Între cele mai recente, încă nerezolvate se regăsesc
tăierile de 10% din administrația publică propuse de premierul Ilie Bolojan și
eliminarea plafonării la produsele de bază pe care partidele ar fi căzut de
acord anterior. La capătul celălalt, PSD vrea să „corecteze” măsuri luate
recent de Guvern, precum eliminarea unor facilități fiscale din pachetul II,
dar și prelungirea plafonării, prin legi aduse în Parlament.
Analiștii politici subliniază că într-un plan de țară politicienii
ar trebui să se concentreze în special pe apartenența României la organizațiile
internaționale din care face parte, spre exemplu Uniunea Europeană sau NATO,
precum și pe cele la care își dorește să adere, cum este cazul OCDE.
Nu-și face un favor cu faptul că face afirmația asta fără să o elaboreze suficient de bine și relativ repede – George Jiglău, politolog
Politologul George Jiglău punctează că în contextul actual nu putem
vorbi despre o strategie mai ales la nivelul Guvernului, care este în momentan prins în măsurile fiscal-bugetare:
„Guvernul în momentul ăsta și-a asumat niște măsuri, niște
reforme, care să ne stabilizeze din punct de vedere bugetar. Deci pe termen
scurt. Automat fiind vorba de un termen scurt, nu putem să vorbim despre
strategie. Că strategia din oficiu are un sens care se referă la termenul lung.
Mai degrabă, în interpretarea mea legat de cum se poziționează guvernul și
premierul Bolojan este că avem nevoie de aceste măsuri pe termen scurt, ca apoi
să avem luxul ca să gândim pe termen mai lung. Problema e că pe termen scurt
trebuie luate tot amalganul ăsta de măsuri”, explică pentru „Adevărul” politologul
George Jiglău.
Politologul explică totodată că proiectul de țară trebuie să plece de la președinte, care are toate pârghiile
necesare pentru a-l trasa. „Programul electoral al candidatului
care este ales și ajunge să devină președinte este în sine un fel de proiect de
țară și așa ar trebui să funcționeze. Poate că aici Nicușor Dan nu-și face un favor
cu faptul că face afirmația asta fără să o elaboreze suficient de bine și
relativ repede, pentru că e ca și cum ideile din campanie au rămas acolo în
campanie și acum vorbim despre altceva”, punctează politologul George Jiglău, subliniind totodată că „președintele are pârghiile necesare
să lanseze orice fel de mare conversație națională își dorește, în așa fel
încât să pună niște carne pe oasele acestui proiect de țară”.
„A fi parte din NATO și din UE deja reprezintă un proiect
de țară care trebuie implementat. Se tot adaptează în funcție de vremurile pe
care le trăim”, mai punctează politologul.
De ce are nevoie un plan de țară
Profesorul Radu Carp subliniază că un plan de țară are
nevoie și de voință politică, însă politicienii nu pot fi cei care analizează
direcțiile de acțiune.
„Au fost
atâtea planuri care nu s-au concretizat. Eu îmi aduc aminte că în timpul
lui Traian Băsescu s-au făcut mai multe comisii care au examinat regimul
politic și care au făcut mai multe recomandări, dar nu prea s-au pus în
aplicare. Adică degeaba avem soluții la probleme dacă clasa politică nu dorește
să ne pună în aplicare.
Ca să avem un plan de țară, în primul rând trebuie să
avem o agenție. Ceea ce lipsește în momentul de față este total blocat. O
agenție pentru strategii guvernamentale. Nu apare din senin un asemenea plan și
nu putem așa să spunem intuitiv ce ar trebui să fie. O agenție care să lucreze
pe bază de proiecte, să facă licitații de proiecte către universități, către
institute și în care să ceară punctul de vedere. Care ar trebui să fie prioritățile
României. Ori noi nu avem mecanismul ăsta care în alte țări există. Oamenii
politici au competențe limitate și e normal să fie așa. Competența lor este
politică. Nu putem pretinde să dea niște viziuni”, explică profesorul Radu
Carp.
În contextul contradicțiilor din coaliție pe măsurile
fiscal-bugetare, Radu Carp punctează că „e o mare problemă, pentru că deja
se bat cap în cap două viziuni. O viziune de stânga care merge cu aceste
plafonări pentru a proteja populația și o viziune mai liberală care spune că
aceste plafonări n-au oprit prețurile, ci din contră, le-au dus și mai sus. Deci,
aici este riscul unei guvernări multicolore, că, practic, până la urmă se
ajunge la un compromis, dar fără a calcula exact care este efectul. De exemplu,
eu nu am văzut nicio analiză care să spună că renunțarea la plafonare duce
inflația la un anumit procent, o estimare care să fie asumată de Guvern. Sau,
din contră, renunțarea la plafonare nu introduce inflație. Sau orice calcul
care să ne plaseze într-o zonă cât de cât rațională. Deocamdată sunt doar
argumente de poziționări politice”.
De ce nu are România un plan de țară
Președintele poate să fie unul dintre cei care promovează o
astfel de idee, subliniază analistul Ion M Ioniță, redactor-șef Historia, însă mai important de atât este faptul că un astfel de plan trebuie aplicat pe termen lung, dincolo de ciclul electoral.
„Ce ar însemna totuși un plan de țară? Ar însemna o
strategie pe termen lung care ar trebui să obțină consensul societății astfel
încât să fie continuată de la o guvernare la alta. Asta ar însemna un plan de
țară. Nu îl pune la cale un președinte sau un guvern și după un ciclu electoral
se schimbă pentru că vine alt guvern sau vine alt președinte. Sau mai devreme
de un ciclu electoral, când se schimbă guvernare mai devreme.
De asta nu avem coerență, pentru că sunt tot felul de
planuri, strategii avem cu nemiluita, dar niciuna dintre ele sau niciunul
dintre aceste planuri nu reușește să depășească ciclurile electorale. Sunt
abandonate și așa nu se termină ele într-un ciclu electoral. Deci ar trebui să
fie câteva obiective acceptate de toate partidele sau de marea lor majoritate
și de populație astfel încât să fie duse la bun sfârșit pe perioade mai lungi
de mandat”, punctează Ion M. Ioniță.
