Deficitul de cadre didactice la matematică, fizică și chimie a
devenit una dintre gravele vulnerabilități ale școlii românești.
Fenomenul nu este unul conjunctural, avertizează expertul în
educație Marian Staș, ci rezultatul a zeci de ani de erodare a
calității învățământului și a lipsei de reforme reale în
pregătirea profesorilor.
România se confruntă cu un deficit al profesorilor de matematică FOTO Arhivă
O criză care nu mai poate fi
ignorată
România se confruntă în 2025 cu o criză
de profesori, în special în domeniile STEM (știință, tehnologie,
inginerie, matematică). Posturile vacante rămân neocupate, iar
tinerii absolvenți se orientează tot mai rar către cariera
didactică.
Potrivit raportului OECD „Education at a Glance 2024”, România
se află printre cele 18
din 21 de țări cu deficit de profesori calificați.
Cea mai mare lipsă de cadre didactice, se observă la catedrele de
matematică și științe exacte.
Nici alte țări europene nu stau mai bine la acest capitol.
„Toate
țările se confruntă cu o lipsă de profesori de matematică, ceea
ce evidențiază provocarea globală de a atrage și reține cadre
didactice în această materie esențială. În mod similar, toate,
cu excepția Franței, nu dispun de un număr adecvat de profesori de
științe.(…)„Deficitul
de profesori este mai puțin grav în discipline precum istoria și
geografia decât în domeniile STEM”, se arată în analiza OCDE.
Pornind
de la problema globală, ne îndreptăm atenția către țara
noastră. Expertul în educație, Marian Staș, a explicat punctual pentru Adevărul, care au fost factorii ce au adus
România în această situație și cât de mult are legătură sau
ar putea fi
accentuată de actuala criză din educație.
„Tema
numărului mic de profesori sau diminuării numărului de profesori
pe zona STEM este răul adânc. Nu vorbim despre o situație
conjuncturală, ci una la care s-a ajuns în timp. Are legătură în
proporție de 10% cel mult cu ce se întâmplă acum. Este nerelevant
și nesemnificativ pentru ceea ce înseamnă această metastază de
resurse umane”,
avertizează Marian Staș.
El subliniază că problema nu
ține doar de prezent, ci de modul în care au funcționat timp de
decenii atât școala românească, cât și universitățile.
„Domeniile
matematică, fizică, chimie, necesită efort și pregătire
serioasă. Acel rău foarte adânc e legat de felul în care
funcționează atât sistemul public preuniversitar – cum sunt
pregătiți copiii pentru mai departe – cât și felul în care
funcționează sistemul universitar care, de fapt, nu pregătește
profesori”,
a adăugat expertul.
Soluția
propusă: Licență pentru profesia didactică
Una
dintre principalele cauze, potrivit lui Staș, este
faptul că „universitățile nu formează profesori”. Mai exact,
este
vorba
despre lipsa
unei filiere clare de pregătire didactică. În prezent, absolvenții
devin profesori după ce parcurg câteva cursuri de pedagogie, însă
nu există o licență specifică pentru profesia
didactică.
„Pledoaria
mea de foarte mulți ani a fost pentru licență pentru profesia
didactică. Cu alte cuvinte, dacă Florina vrea să se facă
matematician, iar Marian vrea să se facă profesor de matematică,
noi plecăm în anul I la Facultatea de Matematică cu două programe
total diferite. Pentru că a fi matematician e una, a fi profesor de
matematică e cu totul altceva. La fel stau lucrurile și în toate
celelalte discipline. Nicio facultate din România nu are această
cultură a pregătirii profesorilor. Oricât ar părea de paradoxal”,
spune Staș.
Un
prim pas concret în direcția reformării pregătirii profesorilor
este făcut de Universitatea
din Craiova,
care lansează, în premieră națională, din anul universitar
2025–2026, două programe de licență
didactică cu dublă specializare:
Chimie-Biologie
și Istorie-Filosofie.
Aceste
programe pleacă de la o planificare riguroasă: durează patru ani
și au fost incluse în oferta educațională în urma unui proiect
de Hotărâre de Guvern, care modifică nomenclatorul de studii,
adoptat în toamna aceasta de Ministerul Educației.
„În
sfârșit există o primă universitate care începe să pregătească
profesori din anul I, nu chimiști și biologi, prin programe de
licență pentru profesia didactică. Masteratele, așa cum au fost
ele inventate, nu sunt rele, dar nu rezolvă problema. E greu să-i
faci pe tineri profesori după ce au trecut prin anii de licență”,
punctează expertul.
Mai
mult decât atât, studenții
admiși vor beneficia și de un stimulent financiar substanțial:
o bursă lunară de aproximativ 2.165
lei,
echivalentul salariului net al unui profesor debutant, așa cum este
prevăzut în normele Ministerului Educației pentru programele
didactice cu dublă specializare.
Efectele
degradării calității educației
Criza
profesorilor este alimentată și de scăderea constantă a
standardelor școlare, care i-a descurajat pe tineri să aleagă
disciplinele „grele”.
„Problema
este că, odată cu deteriorarea de-a lungul a zecilor de ani a
calității și scăderea gradului de rigoare pentru ceea ce înseamnă
zona asta, multe lucruri au eșuat, inclusiv apetența tinerilor
pentru acele profesii didactice care necesită ceva mai multă muncă
decât comunicare și relații publice”,
afirmă Staș.
Expertul
a pus accent pe ideea că tot răul s-a
acumulat
și s-a
amplificat odată
cu trecerea anilor. Timp în care nu au fost luate măsuri nici
în
sistemul
preuniversitar,
nici
în
cel universitar.
Astfel, tot mai mulți tineri au preferat să aleagă așa-zisa „cale
ușoară” și să își îndrepte atenția spre a studia materii de
profil uman.
„Din
ce în ce mai puțini tineri sunt interesați de facultățile de
mate, fizică, chimie. De ce? Pentru că e greu și e serioasă
treaba, iar exercițiul lor din liceu, într-o proporție
covârșitoare a numărului de elevi, este unul foarte slab”,
adaugă
specialistul.
Trei
direcții de urmat:
rigoare, licențe didactice și recunoaștere profesională
Marian
Staș identifică trei direcții majore de acțiune.
1.
Revenirea la rigoare
în sistemul
preuniversitar:
„Cea
din preuniversitar și la gimnaziu și la liceu este revenirea la
ceea ce înseamnă rigoare, exigență, seriozitate în pregătirea
la matematică, fizică, chimie, tot ce înseamnă științe. Materii
care, prin natura lor, nu pot fi memorate. Necesită muncă serioasă
și rezolvarea a sute de mii de probleme. Vestea proastă este că nu
poți să înveți matematică dacă nu faci 1.000 de probleme, nu
100, nu 50, nu că e greu”,
spune
el.
2.
Crearea programelor de
licență pentru profesia didactică:
„În
zona universitară este obligatorie mobilizarea tuturor
universităților pe ceea ce înseamnă construcția programelor de
licență pentru profesia didactică. Tinerii noștri nu ies
profesori de literatură, fizică, matematică, istorie etc., ies
filologi cu credite de pedagogie, matematicieni cu credite de
pedagogie, istorici cu credite de pedagogie”,
accentuează ideea expertul în educație.
3.Recunoașterea
statutului și
salarizare
corespunzătoare:
„A
treia mare componentă, cea de resurse umane, recunoașterea
statutului de profesie didactică, salarizarea meritocratică, cu un
pachet financiar cinstit, corect pentru cei care sunt performanți”,
conchide specialistul.
Titularizarea este
ingredientul otrăvitor
Staș
critică dur și mecanismul actual de titularizare, pe care îl
consideră una dintre cauzele mediocrității.
„Din
acest punct de vedere, titularizarea este ingredientul otrăvitor de
prim rang pentru calitatea educației și calitatea prestației
profesorilor în România. Este epitom pentru mediocritate în stare
pură. Inamovibilitatea odată câștigată conduce la mediocritate.
Ce stimulent aș avea să mă comport profesional corespunzător dacă
știu că sunt pe post până ies la pensie și nimeni nu mă poate
da afară”, declară acesta.
În
sesiunea din 2025, doar 43,52% dintre candidații evaluați la proba
scrisă au obținut nota minimă de 7,
prag
necesar pentru încadrarea pe perioadă nedeterminată.
După
rezolvarea contestațiilor, această rată a urcat la 46,66%, adică
14.532 de candidați pot fi titularizați, dar doar dacă există
posturi disponibile,
iar la nivel național, sunt anunțate doar 9.180 de posturi vacante
Paradoxul este unul
evident:
România are,
pe de-o parte,
un deficit de profesori în zona
STEM,
dar
de cealaltă, există
candidați calificați care nu pot fi angajați din cauza rigidității
administrative și a distribuției ineficiente a resurselor umane în
sistem.
Apetența
tinerilor pentru științele exacte, stimulată de inteligența
artificială
În
pofida tabloului sumbru, expertul vede și un potențial factor de
schimbare: evoluțiile tehnologice ar putea reaprinde interesul
tinerilor pentru științe.
„Eu
mă aștept ca odată cu impactul inteligenței artificiale și cu
toate lucrurile care se întâmplă acum: robotică, drone, să
existe o contrapondere. Un factor stimulativ suficient de relevant ca
din ce în ce mai mulți tineri să înceapă să se afirme în STEM,
iar dintre ei, din ce în ce mai mulți, să dorească să facă și
profesorat”,
spune
Marian
Staș.
Viitoarea
reformă curriculară
și egalitatea
disciplinelor
Pe termen lung, Marian Staș consideră că schimbările
curriculare aflate acum în pilotare reprezintă un pas sănătos
pentru sistemul educațional românesc, în special în liceu, unde
flexibilitatea și personalizarea învățării pot avea un impact
major asupra pregătirii elevilor.
„Un model sănătos din punctul meu de vedere, mai ales în
zona de liceu, este o construcție curriculară, cum este acest plan,
al II-lea, varianta pe care Daniel David a adoptat-o cu titlu de
Program Național de Pilotare, în care dacă te uiți, zona de uman
și real nu mai există ca atare. Toate sunt la fel de importante și
de acolo copiii pot opta și aprofunda ce vor și cum vor”,
explică Staș.
Programul Național de Pilotare a planurilor-cadru pentru
învățământul liceal, lansat în 2025 sub coordonarea ministrului
Educației Daniel David, reprezintă un demers semnificativ în
reforma educațională din România. Acesta ar urma să fie testat
începând cu anul școlar 2026–2027 și permite școlilor să
construiască planuri-cadru mai flexibile, să echilibreze orele
între discipline și să ofere elevilor posibilitatea de a-și alege
traseul de aprofundare în funcție de interese și aptitudini.
