Unde sunt staționate trupele americane în Europa
Forțele armate americane sunt staţionate şi desfăşurate în Europa de la sfârşitul celui de‑al Doilea Război Mondial, cu un vârf în perioada Războiului Rece: aproximativ 475.000 de militari activi erau în Europa la finele anilor 1950. După prăbuşirea URSS şi încheierea Războiului Rece, numărul a scăzut semnificativ.
La începutul anului 2025, conform EUCOM (United States European Command), în Europa erau dislocaţi aproape 84.000 de membri ai forţelor americane.
Cifra totală variază destul de mult, întrucât include atât forţe permanente, cât şi rotaţionale/temporare – în timpul războiului din Ucraina s‑au adăugat circa 20.000 de militari americani pentru a sprijini statele vecine Rusiei, Belarusului și Ucrainei.
Pe parcursul războiului, numărul total de trupe a variat între aproximativ 75.000 și 105.000 de militari, în principal din Forțele Aeriene, Armată și Marină.
Unde sunt dislocate forţele americane în Europa
Peste 40 de baze militare americane sunt răspândite pe continent, de la Groenlanda, în nord‑vest, până la Turcia, în sud‑est. Multe dintre aceste baze sunt interoperabile cu NATO.
Cele mai mari baze sunt în:
- Germania, Italia, Polonia şi Regatul Unit – acestea sunt centre logistice, de comandă şi dislocare majoră pentru forţele americane.
- Sediul Comandamentului European al Statelor Unite (EUCOM) se află la Stuttgart, Germania, alături de sediul pentru Africa al SUA.
Ce forțe sunt dislocate?
Forţe „permanent asignate” – militari americani care stau, pentru o perioadă extinsă, în baze europene.
- Forţe rotaţionale pe termen lung – desfăşurate pentru misiuni specifice sau în răspuns la evenimente.
În Europa există două operațiuni principale care implică forțe rotative: Prezența Înaintată Îmbunătățită (EFP) a NATO și Operațiunea Atlantic Resolve.
EFP a fost înființată în 2017 pentru a unifica soldații NATO din mai multe state membre sub o singură comandă. Cele patru așa-numite grupuri de luptă multinaționale sunt situate în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia și sunt conduse de Regatul Unit, Canada, Germania și Statele Unite. În 2022, EFP-urile și-au dublat dimensiunea ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina și au apărut grupuri de luptă și în România, Bulgaria, Slovacia și Ungaria.
Departamentul Apărării a lansat Operațiunea Atlantic Resolve în aprilie 2014 pentru a trimite trupe americane în statele membre NATO din Europa de Est timp de nouă luni. Atlantic Resolve are sesiuni de instruire multinațională în Bulgaria, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia și România.
- Forţe temporare, de exerciţii sau manevre – militari americani transferaţi în Europa doar pentru durata unor exerciţii mari sau misiuni speciale.
- Programul de parteneriat al Gărzii Naţionale a SUA (National Guard State Partnership Program) – care implică cooperare bilaterală cu ţări europene pentru instruire, reformă militară etc.
Forțele americane gestionează, de asemenea, arsenalul nuclear al SUA în Europa și au creat, în timpul Războiului Rece, un program de partajare nucleară prin intermediul NATO. În baza acestor acorduri, Statele Unite au deținut cândva aproape șapte mii de arme nucleare în Europa.
În prezent, se crede că există aproximativ o sută de bombe gravitaționale B16 – care sunt arme nucleare tactice mai mici – în Belgia, Italia, Olanda, Germania și Turcia. Nicio țară nu poate utiliza aceste arme fără permisiunea Statelor Unite.
Misiunile şi capabilităţile forţelor americane
Forţele americane din Europa îndeplinesc multiple misiuni:
- Apărare (forward defence) – prin prezenţă, descurajare, consolidare a flancurilor vulnerabile.
- Logistică, suport pentru echipamente şi arme – de exemplu, facilitarea transferului de sisteme de armament către Ucraina, antrenarea trupelor ucrainene la baze europene.
- Integrare cu aliaţii – forţele americane operează în coordonare cu structuri NATO; bazele americane sunt interoperabile cu cele ale aliaţilor pentru procese, tehnologie, informaţii.
- Desfăşurarea rapidă şi mobilitate – rotaţii de forţe, exerciţii la scară mare, intervenţii în caz de criză.
- Participarea la misiuni speciale, instruire, parteneriate regionale (ex: grupuri din Gărzi Naţionale americane care fac instruire cu forţe locale europene).
Sursa – Council on Foreign Relations
