Americanii își retrag jumătate dintre efectivele militare din România, e vorba despre soldații de elită din brigada mobilă staționată la baza Mihail Kogălniceanu.
De fapt, țara se află într-un grup de state estice de unde SUA au planuri să se retragă.
Ungaria, Slovacia, Bulgaria, România sunt statele de unde americanii își recheamă trupele de elită ale brigăzii rotative. Rămân încă în țară circa 900 de soldați. Totuși, Washingtonul nu are, cel puțin deocamdată, intenția de a-și retrage trupele din Polonia, spre exemplu, și nici din zona baltică sau Marea Nordului.
Nu e clar dacă această delimitare a americanilor face parte dintr-un plan care vizează influența pe termen lung în estul Europei și dacă vor mai păstra în viitor trupe în România. Nu e clar nici dacă diplomații români au încercat să discute Parteneriatul Strategic româno-american atunci când au aflat că urmează o retragere, fie și parțială a Statelor Unite din țară.
Reacții slabe ale autorităților de la București
Oricum, informația retragerii celor circa 1.000 de militari americani din România a fost publicată prima dată în presa de la Kiev azi dimineață. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, susține că știa de luni informația.
Totuși, nu a făcut nimic chiar dacă știa, nu a spus-o nimănui, nu a cerut o discuție în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, nu a rugat-o pe ministra de Externe să mai negocieze cu Washingtonul.
Nici măcar de fațadă nu a fost făcut vreun efort din care să rezulte că României îi pare rău că pierde o mie de militari americani foarte bine pregătiți.
Dimpotrivă, românii sunt asigurați că totul va rămâne ca înainte. Nicio declarație care să arate că România ar vrea să-i păstreze pe acești militari, că se simte mai sigură avându-i aici.
România, inclusă în grupul statelor dilematice
Grupul în care a fost inclusă România este format din state dilematice, care au jucat cu rușii ani de zile, direct sau indirect, public sau în ascuns. Spre exemplu, la construcția Bazei Militare Mihail Kogălniceanu, consorțiul care a câștigat licitația are în componență o companie rusească aflată sub influența unui oligarh din apropierea lui Vladimir Putin. Totul s-a întâmplat în perioada în care comandantul Logisticii Armatei era generalul Cătălin Zisu, acuzat între timp de un prejudiciu de 2,5 milioane de euro.
Bulgaria are perioade în care își întoarce capul cu nostalgie spre Rusia, spre exemplu, Sofia a permis până de curând procesarea petrolului rusesc la rafinăria Lukoil din Burgas. Combustibilul era transportat de flota fantomă a Rusiei, rafinat și reîncărcat, potrivit unei investigații, tot în nave rusești aflate sub pavilioane străine, cu toate că, în mod oficial, Bulgaria ar fi renunțat la importurile rusești încă din primăvara anului trecut.
Celelalte două state din grupa în care a fost inclusă România, Ungaria și Slovacia, au criticat și chiar boicotat pe față unele dintre măsurile europene destinate ajutorării Ucrainei.
Tot la periferie, și din punct de vedere militar
România se plasează din nou la periferia continentului, nu doar din punct de vedere geografic, ci și al situației militare, al felului în care a știut să-și negocieze prezentul și viitorul, inclusiv cu aliatul ei strategic cel mai important.
Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a încercat să atenueze vestea, spunând că au rămas în România militari din Franța, Belgia, Spania, Macedonia și că, în plus, țara se bazează pe propria armată, care este „principala forţă de apărare a României”. E destul? Cât de credibilă e Armata?
Ministrul Apărării ezită să vorbească despre toate fisurile pe care le are Armata, deși cele mai multe sunt dinaintea venirii sale în fruntea ministerului. Cum a fost posibil ca România să fie ridiculizată în Rusia, fiindcă la baza NATO de la Mihail Kogălniceanu s-a furat combustibil? Sau ce măsuri a lut serviciul de informații al Armatei în vreme ce generalul Zisu și complicii săi își făceau plinul vulnerabilizând una din cele mai importante instituții ale statului.
Ionuț Moșteanu susține că înjumătățirea numărului de soldați americani din România ar avea legătură doar cu prioritățile administrației Trump și că această redimensionare nu se va resimți, că europenii vor da mai multă importanță Flancului Estic și că vor suplini această plecare.
Decizie în defavoarea României
Pentru România nu este un semn bun, Rusia se bucură că jocurile pe care le face pot schimba ecuația de putere din regiune și mai ales că Bucureștiul nu are o Strategie de Apărare actualizată, că aici totul funcționează de parcă nu ar exista un război la graniță.
Practic, numărul americanilor care rămân în România e mai mic decât cel de dinaintea începerii războiului, nici numărul militarilor autohtoni activi nu a crescut și, în vreme ce aproape toate statele europene au trecut la armata obligatorie sau o vor face în scurt timp, ministrul Moșteanu susține că în România nu e nevoie, că țara „rămâne sigură”.
Înzestrarea Armatei se face lent, nu e clar pe câți rezerviști bine pregătiți se poate baza, investițiile străine în tehnică militară sunt puține și de mică anvergură, serviciile de informații germane și franceze ne anunță că în următorii trei ani Europa s-ar putea confrunta cu un mare război, iar România face pași mici și puțini pentru apărarea ei.
