Dezastrul de la Colectiv a fost o lovitură pentru România: „Cel mai rău este că nu s-a schimbat mai nimic. În plus, de atunci, țara este împărțită. Ruptă, ca la fractura deschisă”. Lumea vorbește. Și mai și vede: „Colectiv a fost și este motiv de propagandă politică”.
E dimineață, iar locul din fața fabricii Pionierul din București s-a schimbat, deja. Într-un fel de careu au fost așezate portrete mari ale victimelor. Candele înalte și albe ard una câte una, flori sunt puse lângă troiță. Într-o parte e lumină galbenă – pâlpâie lumânări. E o liniște ciudată. În careu fiecare figură are atașată câte o casetă cu explicație: „Florin Popescu. Florin avea 35 de ani și lucra ca bodyguard în clubul Colectiv. A fost grav rănit în timp ce încerca să salveze alte victime. Pe 7 noiembrie 2015 a fost transferat în Olanda, dar s-a stins în ambulanță, în drum spre spital”. Fotografia e standard, ca de buletin. Din ea, Florin privește cuminte cu un fel de zâmbet. Se uită către Teodora. Fata stă rezemată de ceva, pare un pic tristă: „Teodora Maftei… avea 36 de ani, era reporter, redactor, fotograf și blogger. Îi plăcea să călătorească. În 4 noiembrie 2015, a fost transferată într-un spital din Ierusalim. S-a stins cinci zile mai târziu…”. Și mai tristă e Ana – „Ana Albu. Ana avea 37 de ani, locuia în Marea Britanie și urma să se căsătorească. Era în Colectiv să-și serbeze ziua de naștere. S-a stins pe 19 noiembrie 2015 în București, în ciuda solicitărilor de a fi transferată într-un spital din UK”. „Asta-i soarta! Asta-i soartă? Au mai rămas cuvintele de ei. Și ziua asta când se adună lumea și se face priveghere ca lumea. Că în rest, pe timpul anului nu mai vine nimeni. Doar câte cineva din familiile lor să aprindă candele la fotografiile lor din panoul de colo. Nici lacrimi nu mai au”. Valentina e din mahalaua dinspre Splai, acolo unde curge Dâmbovița. N-a fost acum zece ani să vadă nenorocirea, i-a fost frică de ce povești auzea de la vecinii ce fugiseră să dea o mână de ajutor. „Erau multe lumini albastre, se umpluse bulevardul de ambulanțe și poliție. Și, cică, nu au fost de ajuns că n-aveau oxigen. Nu știu, am citit. Dar ziceau vecinii – că-i treziseră sirenele și plecaseră să vadă – că nu puteau să pună mâna. Unii erau rău, cădea carnea de pe ei, cică. Alții nu mai puteau. Cică ziceai că nu au nimic, iar ei mureau așa, pe trotuar sau prin iarbă. Nici nu vreau să mă gândesc”, povestește femeia, care ține o lumânare. Privește la Ana, fata din fotografie. „Sărăcuța!”, suflă greu Valentina – „…asta-i soartă?”.
Mesaje atipice de comemorare
Ziua în care s-au împlinit zece ani de la tragedia din clubul Colectiv a început cu Nicușor Dan – președintele României – prezent în piațeta din sectorul 4. A adus o coroană de flori, împinsă pe piedestal în fața celorlalte coroane din partea Camerei Deputaților și a altor instituții. Sub camerele de luat vederi, Nicușor Dan a adus o coroană de trandafiri albi cu panglici tricolore. „Un gest frumos”, a comentat lumea care trecea în grabă pe lângă perimetru; „a plusat la imagine”, au zis alții. Puțini au luat în seamă însă mesajul președintelui de pe coroana de flori: „În memoria victimelor, avem responsabilitatea de a schimba și de a rezolva. Președintele României Nicușor Dan”.
„Eu nu sunt obișnuită cu d-astea. E mai pe stilul lui”, spunea Valentina cu of pe radicalii care prin tragedia de la Colectiv au „împărțit lumea”. Cei credincioși și… „ăia cu spitalele”. Comemorarea Colectiv a început de acum trei zile, când pe rețelele sociale au început să curgă filmări-manifest. Sunt la indigo, autorii sunt diferiți. Pe fond sonor al trupei Goodbye to Gravity – cea care concerta în clubul tragediei – se vede, în fundal, Catedrala Mântuirii Neamului, iar în plan apropiat degetul mijlociu al autorilor. Postările poartă același mesaj, diferite fiind înjurăturile: „10 ani de la Colectiv și tot nu avem spitale pt arși, da avem catedralas mantuirii plii”. Sau, cu haștagul colectiv, cineva postează: „La 10 ani de la cea mai mare tragedie de după 1989 inaugurăm cea mai mare catedrală ortodoxă din lume. Încă nu avem un spital în care să tratăm marii arși. MueBOR”.
În piață, televiziunile așteaptă defilarea mai-marilor cu coroane de flori pentru cei 64. Lume simplă nu a venit, doar unu-doi au aprins lumânări. Pe seară e așteptată lumea. Acum, oamenii trec pe lângă alb-negru-ul din piațetă, nici nu se uită. Aproape bat clopotele de la Radu-Vodă, departe se aude dangăt. O fi de la Catedrală – acolo e strânsă lume, se stă și 9 ceasuri la coadă.
„Or veni bătrânii ăia și aici”, râde unul care blochează accesul în fabrica Pionierul – „n-au cum, aici e halimaiu mai târziu”. În spatele lui e liniște și pustiu, acolo, unde era clubul, e închis. Totuși, la „Pionierul” mai există tot felul de alte cluburi: de dans, de box, de karate pentru cei mici.
Citește pe Antena3.ro
Cazul ciudat al femeii care a fost dată dispărută de familie în 2018. A fost găsită acum fără viață, în casă
Din colțul străzii apare un grup de preoți. Cineva a pregătit, în fața piedestalului unde și-a urcat Nicușor Dan coroana de flori, o masă pe care a pus colivă și vin. Preoții – de la vreo trei biserici – și un cor de diaconi slujesc în fața chipurilor alb-negru. Citesc nume. 64. Vreo cinci oameni țin lumânări pentru cei arși și duși. „Veșnica pomenire!”, se termină slujba, iar o coroană de flori – de la Arhiepiscopia Bucureștilor – e pusă lângă troiță: „Odihnească-se în pace”.
Mai încolo, la colț de stradă, un magazin pregătește candele roșii. E ziua în care se va face vânzare mare. Cineva, cu treabă la maternitate, sporovăiește pe subiectul spitale. Valentina avea dreptate – România e împărțită.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
