Din cauza blocajelor din sistem și a neîncrederii părinților, medicii români se așteaptă la o nouă epidemie gravă în curând.
Din 2005, România a trecut prin patru epidemii de rujeolă/FOTO:Ariva
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
La ora 10:00, într-o dimineață de primăvară, coridorul policlinicii din orașul transilvănean Săcele era deja plin de părinți și copii. Toți așteptau să fie consultați de medicul de familie Mirela Csabai, unul dintre cei doar șapte doctori care deservesc o populație de peste 30.000 de oameni.
Cele mai multe cazuri din acea dimineață erau obișnuite: răceli, controale de rutină, afecțiuni cronice. Liniștea este însă recentă. În 2024, o epidemie de rujeolă a lovit comunitatea și a dus la moartea unui copil mic, nevaccinat.
„Atâta timp cât ratele de vaccinare rămân scăzute, este un butoi cu pulbere”, spune medicul. „Când începe o epidemie, este deja prea târziu să mai vaccinăm. Trebuie să acționăm acum.”
România se confruntă cu cea mai gravă criză de rujeolă din Uniunea Europeană. Din 2005, țara a trecut prin patru epidemii, separate de perioade scurte de aparentă acalmie, arată un reportaj al publicației britanice The Guardian.
Între 2023 și 2025 au fost înregistrate peste 35.000 de cazuri și cel puțin 30 de decese, majoritatea la sugari prea mici pentru vaccinare, infectați de copii mai mari, nevaccinați. Aproximativ 87% din toate cazurile de rujeolă din UE au fost raportate în România în 2024; următoarea țară afectată, Italia, a raportat puțin peste 1.000. Boala poate provoca complicații grave, în special la copii, inclusiv pneumonie sau, în cazuri rare, encefalită.
Cauza crizei este clară și măsurabilă: scăderea acoperirii vaccinale
Prima doză a vaccinului ROR este recomandată între 14 și 18 luni, însă chiar și la vârsta mai mare acoperirea ajunge la doar 81%, mult sub pragul de 95% necesar pentru imunitatea de grup.
A doua doză, administrată la cinci ani, este făcută de puțin peste 60% dintre copii la nivel național, iar în unele comunități rata scade până la 20%, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică. În 2010, România depășea media europeană de 93%, însă de atunci trendul este descendent, accentuat după pandemia de Covid-19.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
„Este complet insuficient pentru rujeolă”, explică epidemiologul Aurora Stănescu. „Este nevoie de un angajament politic ferm pentru reducerea deceselor. Vorbim despre o problemă de securitate națională.”
Casandra Stoica, în vârstă de 25 de ani, a intrat în cabinetul medicului cu trei dintre copiii săi. Două dintre fiicele ei, acum de cinci și opt ani, au făcut rujeolă în timpul epidemiei din 2024, când județul Brașov a fost cel mai afectat din țară.
La acea vreme nu mai erau locuri în spitalul local, astfel că femeia a fost nevoită să caute tratament într-un județ vecin. „M-am speriat când s-au îmbolnăvit și acum vreau să îi vaccinez pe toți”, spune ea.
Chiar și atunci când părinții sunt convinși, accesul rămâne o problemă. Stoica face parte din comunitatea romă și trăiește împreună cu familia în condiții precare, fără apă curentă sau electricitate. În aceste condiții, respectarea programărilor devine dificilă.
Rujeola și alte boli fatale revin în România. Vaccinarea, la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii
„Decizia de a nu vaccina nu aparține întotdeauna părinților”, explică Gabriela Alexandrescu, reprezentant al organizației Salvați Copiii, care avertiza recent că România traversează „cea mai gravă criză de vaccinare din ultimele decenii”.
Cauzele sunt și de natură structurală: sărăcia, lipsa medicilor în anumite zone
Cauzele sunt și de natură structurală: sărăcia, lipsa medicilor în anumite zone și supraîncărcarea celor existenți.
Vaccinarea nu este obligatorie în România. Din 2015, responsabilitatea administrării vaccinurilor a fost transferată exclusiv medicilor de familie, ceea ce a crescut birocrația și presiunea asupra sistemului.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În același timp, asistentele școlare, care reprezentau un sprijin important pentru copiii care rataseră vaccinările, nu mai au voie să administreze vaccinuri.
În Săcele, medicul Simona Codreanu are peste 3.000 de pacienți și consultă zilnic mai mult de 50. „Majoritatea copiilor sunt vaccinați la naștere, dar apoi nu mai revin pentru schema completă”, spune ea, răsfoind fișe incomplete. Unul dintre pacienții săi a murit în ultima epidemie, infectat de un frate nevaccinat.
Epidemiologul Mihai Negrea susține că blocajele sistemice și dependența excesivă de medicii de familie încetinesc campaniile de vaccinare.
„Nu doar reticența față de vaccinuri este problema, ci și gestionarea defectuoasă a sistemului”, afirmă el. „Poate dura o lună să îți vaccinezi copilul, din cauza birocrației – timp în care părinții se pot răzgândi.”
Când accesul devine dificil sau întârziat, rata vaccinării scade inevitabil, chiar și în rândul celor care doresc să își protejeze copiii.
Soluții propuse
Soluțiile propuse sunt pragmatice: centre de vaccinare comunitare și extinderea dreptului de a vaccina și către alți medici.
Pe acest fond, temerile găsesc teren fertil. Grupurile online au devenit spații în care îngrijorările sunt amplificate, iar opiniile pro și contra vaccinării circulă intens.
Unele mame aleg să întrerupă schema de vaccinare. Laura, 36 de ani, a renunțat la a doua doză din cauza temerilor legate de autism – o ipoteză infirmată de comunitatea științifică.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
„Nu sunt împotriva vaccinurilor, dar mi-e teamă și simt că medicii nu explică suficient”, spune ea.
Alți părinți revin asupra deciziei. Nicoleta Dima și-a vaccinat copilul abia la șase ani, după ce a realizat că temerile sale nu aveau fundament real. „Mi-am dat seama cât de ușor putem fi influențați”, spune ea.
La Institutul „Matei Balș” din București, secțiile care erau pline în timpul epidemiei sunt acum liniștite. Medicii avertizează însă că această pauză nu va dura.
„Cu ratele actuale de vaccinare, ne așteptăm la o nouă epidemie”, spune medicul Gabriel Lăzăroiu-Nistor. „Majoritatea părinților nu sunt radicali, ci doar indeciși. Acolo trebuie intervenit.”
În Săcele, medicul Csabai continuă să discute cu părinții reticenți, fără a rupe legătura cu ei. „Dacă îi pierdem, îi pierdem definitiv”, spune ea.
„Este dureros să vedem copii suferind de boli prevenibile”, concluzionează medicul. „Trebuie să recâștigăm încrederea și să rupem acest cerc.”
